Fain scris si simtit acest articol!
marți, 26 noiembrie 2013
duminică, 11 august 2013
Perseidele
In noaptea de 11 spre 12 august (duminica spre luni) va aparea curentul de meteoriti Perseidele. Pamantul se va afla in coada rarefiata a cometei Swift-Tuttle. Cerul va fi brazdat de dare luminoase, "stele cazatoare", mici particule de praf apartinand cometei care devin incandescente la intrarea in atmosfera, in special dupa miezul noptii.
Sugestia este sa urmariti "stelele cazatoare" dintr-un loc situat in afara orasului, departe de luminile care albesc cerul.
Imbrăcămintea mai groasă este recomandata (pantaloni lungi, maneca lunga, pantofi sport), izopren sau patura pe care sa va puteti aseza, lanternă cu lumină cat mai slabă..
Nu uitati de substante impotriva tantarilor! :)
vineri, 22 martie 2013
India - The end.
I can reduce the entire trip to India to a single idea: find
your fulfillment (salvation, peace, rediscover yourself…) through yourself,
without expecting this from others. Or from the gods.
Read more. Travel more. Listen harder. Try to understand. As
much as possible. Try to accept. As much as possible. You will not achieve any
of this if you do nothing, except sit around and pray to the gods. Whether it
is an elephant, a monkey or is named Allah, Shiva or God. Or if you go purify
yourself in the Ganges or in the Danube. You can gargle for as long as you want, you will still
remain a narrow-minded individual. Still one who throws his/her garbage all
around and will live with it, through it…
In order to became a better person you need to overcame your
limited state.
For India I can see no way out. I see only a hope. As long
as there are peple like Harish (and his family), Yousuf and Monico I can still
hope that the bug of goodwill can spread. In the heap of filth that is India
today.
But these are some hopes. Out of 1.2 billion…
luni, 18 martie 2013
duminică, 10 martie 2013
India - ziua 16: Cu trenul spre Delhi... partea a II-a (by Alina E.)
"Pe principiul 'roaga-l pe Dumnezeu sa nu-ti dea cat poti duce', am descoperit ca ne-am plans prea devreme...
Dupa ce trenul s-a tarat 5 ore pe 100 km, am ajuns in cea mai sfanta locatie a Indiei: Allahabad... Iar puhoiul din Varanasi a devenit picatura in ocean prin comparatie.
Vi s-a intamplat vreodata sa curatati o bucatarie veche si, atunci cand dati mobila la o parte, sa se reverse gandacii? In cazul nostru aveau chip uman. Au urcat cu zecile si au venit si s-au asezat oriunde au gasit cativa centimetri patrati de spatiu. Au inceput sa inghionteasca, sa faca semne sa-ti tragi "putin" picioarele ca sa incapa si ei cate 2-3... si in mai putin de 5 minute s-a dus tot aerul din vagon.
Sfat pentru cei nefericiti, suferind de claustrofobie: nu luati trenul in India! De ce? Pentru ca simti un pumn in stomac si ramai fara aer, inima incepe sa-ti bata repede si necontrolat, totul in jur se apropie nefiresc, iar cand se trezeste instinctul de evadare descoperi ca n-ai pe unde calca: tot culoarul este tapetat cu trupuri ghemuite si inerte - daca e somn...se doarme! Chiar si pe cativa centimetri patrati.
Si pentru ca omul invata din greseli, am invatat sa nu ii mai subestimez: ma gandesc cu groaza la urmatoarea oprire... este trecut de 2 noaptea, suntem pe drum de 7 ore si nu am facut inca nici jumatate din drum. Cele 12 ore estimate cred ca vor fi mai degraba 20..."
Dupa ce trenul s-a tarat 5 ore pe 100 km, am ajuns in cea mai sfanta locatie a Indiei: Allahabad... Iar puhoiul din Varanasi a devenit picatura in ocean prin comparatie.
Vi s-a intamplat vreodata sa curatati o bucatarie veche si, atunci cand dati mobila la o parte, sa se reverse gandacii? In cazul nostru aveau chip uman. Au urcat cu zecile si au venit si s-au asezat oriunde au gasit cativa centimetri patrati de spatiu. Au inceput sa inghionteasca, sa faca semne sa-ti tragi "putin" picioarele ca sa incapa si ei cate 2-3... si in mai putin de 5 minute s-a dus tot aerul din vagon.
Sfat pentru cei nefericiti, suferind de claustrofobie: nu luati trenul in India! De ce? Pentru ca simti un pumn in stomac si ramai fara aer, inima incepe sa-ti bata repede si necontrolat, totul in jur se apropie nefiresc, iar cand se trezeste instinctul de evadare descoperi ca n-ai pe unde calca: tot culoarul este tapetat cu trupuri ghemuite si inerte - daca e somn...se doarme! Chiar si pe cativa centimetri patrati.
Si pentru ca omul invata din greseli, am invatat sa nu ii mai subestimez: ma gandesc cu groaza la urmatoarea oprire... este trecut de 2 noaptea, suntem pe drum de 7 ore si nu am facut inca nici jumatate din drum. Cele 12 ore estimate cred ca vor fi mai degraba 20..."
***
(Despre Allahabad - aici are loc Kumbh Mela, cea mai mare adunare religioasa din lume ce se intampla o data la cativa ani in unul din cele 4 orese Haridwar, Allahabad (Prayag), Nasik si Uijain. In 2013 estimau cam 80 de milioane de oameni... Fotografii aici.)luni, 4 martie 2013
Sensi Miriam Makeba - "Mama Africa"
Stiati ca...
Miriam Makeba, numita si Mama Africa, a fost o cantareata sud-africana si activista a "drepturilor omului". In anii '60 ea a fost primul artist african care a popularizat muzica africana in lume.
Malaika = inger
Miriam Makeba, numita si Mama Africa, a fost o cantareata sud-africana si activista a "drepturilor omului". In anii '60 ea a fost primul artist african care a popularizat muzica africana in lume.
Malaika = inger
sâmbătă, 2 martie 2013
India - ziua 16: Cu trenul spre Delhi... partea I (by Alina E.)
<< Am luat biletul inca de la inceputul calatoriei si, chiar asa, nu am mai avut locuri decat la "cuseta cu 6 paturi fara AC"...
In teorie suna ok. Imi imaginam o cuseta gen camera, cu cate doua paturi supraetajate pe trei pereti si usa cu cheie. Cam ca atunci cand am fost cu tata la Iasi... S-a dovedit ca am o imaginatie bogata!
Credeam ca dupa 2 saptamani in India am vazut sufucient cat sa ma imunizez. Sau macar sauficient cat sa fiu pregatita sa infrunt experienta trenului.
M-am inselat.
Cand am ajuns in gara mai-mai sa n-o recunoastem sub masa compacta si colorata de trupuri asternute pe jos in asteptare... ce asteptau? Sa-l citam pe Marcel "la cati oameni sunt aici ma gandesc ca-s o multime de trenuri si mi-e teama sa nu-l incurcam pe-al nostru". In mintea mea s-a format imediat replica "si mai rau este daca toti oamenii asteapta acelasi tren! Al nostru." Se spune ca adevarurile se zic in gluma. Ha. Ha.
Urcatul in tren s-a facut pe intuneric, noroc ca telefoanele noastre au mai nou lanterna. "Cuseta cu 6 paturi' este de fapt un vagon lung cu multe paturi suprapuse, doar despatite de un perete, 3 pe o parte, 3 pe alta... Si tot asa... Usa? Cu cheie? Ce glume bune! (proaste...) Iar bazarul s-a mutat din piata in tren: o cafea, un ceai, un chips, un hamburger, o supa de rosii...cred ca daca cer bratari imi aduc si de-ala! Dintro data rasare si un brahman cu binecuvantarile pregatite. Nu te intreaba, ca sa nu-ti dea vre-o sansa sa refuzi. Isi inmoaie degetul in vopsea si te plezneste peste frunte, sa te recunoasca zeii, dupa care iti arata tavita in care alti binecuvantati contribuisera deja cu donatii. Ce poti sa mai zici? Doar binecuvantarile nu se pot returna...
Nu trec 5 minute si puhoiul incepe sa se reverse. Tocmai cand ne simteam si noi cat de cat confortabil ca imparteam "cuseta" cu alti 3 turisti si ocupam momentan 3 paturi, stand in sezut, socializand... Ce daca avem locuri?! Puhoiul trebuie sa se aseze undeva - iar ei luasera cate 3-5 pe-un loc! Si iata cum vin si se aseaza nonsalanti, cracanati si zgomotosi pe locurile noastre, isi scot pantofii sau papucii si se simt ca acasa. Sau in cort...
Noi, cei 6 turisti, lezati in spatiul personal protestam timid, moment in care invadatorii decid ca "n-au cu cine" si se muta catre paturile de sus. In ascensiunea lor catre noi teritorii isi etaleaza talpile nespalate pe care namolul se consolidase ca fundatia caselor.
Pe patul de dedesubt, in mod normal destinat unei persoane, isi face aparitia o intreaga familie: mama, tata si 3 copii...si toti cinci tipa!
Acesta este momentul culminant al imunitatii mele. Si explodez "**** experienta indiana!" Tren ne-a trebuit, tren am primit! De ce sa zburam noi o ora, cand putem experimenta adevarata Indie in tren!
Timp de 12 ore... >>
In teorie suna ok. Imi imaginam o cuseta gen camera, cu cate doua paturi supraetajate pe trei pereti si usa cu cheie. Cam ca atunci cand am fost cu tata la Iasi... S-a dovedit ca am o imaginatie bogata!
Credeam ca dupa 2 saptamani in India am vazut sufucient cat sa ma imunizez. Sau macar sauficient cat sa fiu pregatita sa infrunt experienta trenului.
M-am inselat.
Cand am ajuns in gara mai-mai sa n-o recunoastem sub masa compacta si colorata de trupuri asternute pe jos in asteptare... ce asteptau? Sa-l citam pe Marcel "la cati oameni sunt aici ma gandesc ca-s o multime de trenuri si mi-e teama sa nu-l incurcam pe-al nostru". In mintea mea s-a format imediat replica "si mai rau este daca toti oamenii asteapta acelasi tren! Al nostru." Se spune ca adevarurile se zic in gluma. Ha. Ha.
Urcatul in tren s-a facut pe intuneric, noroc ca telefoanele noastre au mai nou lanterna. "Cuseta cu 6 paturi' este de fapt un vagon lung cu multe paturi suprapuse, doar despatite de un perete, 3 pe o parte, 3 pe alta... Si tot asa... Usa? Cu cheie? Ce glume bune! (proaste...) Iar bazarul s-a mutat din piata in tren: o cafea, un ceai, un chips, un hamburger, o supa de rosii...cred ca daca cer bratari imi aduc si de-ala! Dintro data rasare si un brahman cu binecuvantarile pregatite. Nu te intreaba, ca sa nu-ti dea vre-o sansa sa refuzi. Isi inmoaie degetul in vopsea si te plezneste peste frunte, sa te recunoasca zeii, dupa care iti arata tavita in care alti binecuvantati contribuisera deja cu donatii. Ce poti sa mai zici? Doar binecuvantarile nu se pot returna...
Nu trec 5 minute si puhoiul incepe sa se reverse. Tocmai cand ne simteam si noi cat de cat confortabil ca imparteam "cuseta" cu alti 3 turisti si ocupam momentan 3 paturi, stand in sezut, socializand... Ce daca avem locuri?! Puhoiul trebuie sa se aseze undeva - iar ei luasera cate 3-5 pe-un loc! Si iata cum vin si se aseaza nonsalanti, cracanati si zgomotosi pe locurile noastre, isi scot pantofii sau papucii si se simt ca acasa. Sau in cort...
Noi, cei 6 turisti, lezati in spatiul personal protestam timid, moment in care invadatorii decid ca "n-au cu cine" si se muta catre paturile de sus. In ascensiunea lor catre noi teritorii isi etaleaza talpile nespalate pe care namolul se consolidase ca fundatia caselor.
Pe patul de dedesubt, in mod normal destinat unei persoane, isi face aparitia o intreaga familie: mama, tata si 3 copii...si toti cinci tipa!
Acesta este momentul culminant al imunitatii mele. Si explodez "**** experienta indiana!" Tren ne-a trebuit, tren am primit! De ce sa zburam noi o ora, cand putem experimenta adevarata Indie in tren!
Timp de 12 ore... >>
marți, 26 februarie 2013
joi, 21 februarie 2013
India - ziua 14, 15... Varanasi (by Alex E.)
Varanasi este orasul
sfant al Indiei si loc de pelerinaj pentru toti hindusii, asa cum Mecca este
pentru musulmani. Si este locul unde diferentele culturale se developeaza cel
mai socant pentru un european.
S-a intamplat sa
lasam Varanasi ca ultima destinatie in India ; noi planificaseram altfel,
insa India este mereu surprinzatoare si imprevizibila. Si probabil ca a fost o
intamplare fericita, am avut cateva zile in plus sa ne acomodam cu locurile,
oamenii si traditiile. In paranteza fie spus, am intalnit si oameni care dupa
14 ani de locuit in India si reveniti acasa se declarau nepregatiti pentru a mai
merge curand in India, chiar si ca turisti.
Varanasi este
esenta tare a tot ceea ce am experimentat pe aceste meleaguri, un loc in care
convietuiesc in toleranta oameni de religii diferite. Desi Varanasi este locul
sfant al hindusilor, 30% din populatia orasului este musulmana.
Ma gandesc ca India
poate fi un exemplu de toleranta religioasa pentru lumea occidentala, in ciuda
gradului de educatie redus al
locuitorilor (pentru exemplificare, de mentionat ca doar ceva mai mult de
jumatate din femeile din India stiu sa citeasca). Si tot in ciuda traditiilor
si obiceiurilor ce se manifesta cu deosebita putere pentru cei din exterior.
Pentru cei de
religie Hindu, o baie in Gange purifica si spala individul de pacate, motiv
pentru care hindusii trebuie sa se scufunde in apa sacra cel putin o data in
viata. Iar atunci cand isi simt sfarsitul aproape, se indreapta tot catre
Varanasi pentru a fi incinerati. Locul este considerat o garantie pentru
obtinerea mantuirii sufletului si atingerea Moksha (sau Nirvana, asa cum este
ea denumita de budisti).
Este insa si
biletul sigur pentru o vizita ulterioara la spital asa cum ne-a marturisit gazda
noastra, o tanara indianca aspiranta la jurnalism. Oameni, cuprinsi de o fericire
si o veselie aproape contagioase, se scufunda in apele Gangelui pe acelasi mal
unde ard focurile eterne si a caror cenusa este aruncata in apa.
Tot aici sunt
spalete rufele (aveti grija unde va cazati in Varanasi, am observat ca unele
hoteluri isi «purifica« aici lenjeria si prosoapele J), iar ocazional vezi trecand pe langa
barca cate un pachet ambalat, despre care doar banuiesti ce ar putea fi. Gazda
ne-a spus ca sunt foarte rare cazurile, intrucat, desi este adevarat ca in
cazul copiilor de sub 7 ani si altor
categorii nu se practica incinerarea, atunci cand sunt aruncati in Gange li se
ataseaza bolovani sau pietre care sa-i tina departe de ochii sensibili... Dar
probabil am fost noi iarasi norocosi...
Pentru mineVaranasi
este orasul care ne-a demonstrat perfect imaginea Indiei ca loc al contrastelor
si al paradoxurilor si cu siguranta este una dintre cele
mai tari experiente pe care le poti trai in viata.
Cel putin o data...
miercuri, 20 februarie 2013
India - Ziua 11, 12, 13... : Goa
Da. Sigur veti spune: "ti s-a facut lene sa mai scrii si ai pus 3 zile intr-o singura postare"... E adevarat. Dar cum ar fi sa pun 3 postari cu " Azi am lenevit"... "Si azi am lenevit..." "La fel ca in zilele anterioare...am lenevit" :)
Da, cam asta am facut 3 zile. Se simtea si nevoia dupa "socul cultural indian"... Mancarea era mult mai europeana aici... Nu mai era asa zgomot. Vaci? Doar 2-3 ratacite pe plaja... Goa a fost colonie portugheza... oamenii sunt mai latini, zambesc mai mult... Monico este un exemplu perfect. La fel si oamenii care lucreaza pentru el la "Cocioaba lui Monico", taverna de pe malul marii care ne-a devenit casa de zi (si un pic din noapte) perioada aceasta din Goa.
Restul actiunilor facute sunt complementare statului la soare, balacitului, berii... sau "spartului" valurilor la apus: am fost cu barca sa vedem delfinii, sa pescuim (si am prins o creatura care semana cu un peste violet cu doi colti ca de mistret... langa mine o rusoaica de 50 de ani prinzand un peste mai mare urla din toti plamanii "crocodillo, crocodillo"), snorkeling (asa au zis ei... dar apa era cam tulbure as aca n-am vazut nimic)... masaj... si altele.
Pravin - prietenul nostru cel mic aducator de bratarele - s-a invatat cu luatul pranzului cu noi. Le-am facut indienilor o demonstratie de fotbal pe plaja si in apa pana nu m-a mai lasat salvamarul sa intru cu mingea in apa (probabil invidios pe succesul pe care-l aveam la indieni atunci cand degajam mingea de pe mal in apa unde erau ei, care se agitau galagiosi care s-o prinda...)
Tot aici am vazut si singurele femei despre care ai fi putut spune "deci...asa da". Asteptam indiencele pe care le-am vazut in filme... nimic. Toate sunt la Bollywood poate. Pe platorile de filmare, pentru ca in Mumbai nu erau. Educatia in randul femeilor...sau lipsa ei de fapt, isi pune amprenta si aici. Majoritatea femeilor indience sunt "nearanjate"... numai pun faptul ca trebuie sa intre imbracate in apa... Sigur are legatura cu procentul mare (50%) de femei nescolarizate si cu rolul femeii in societatea indiana... Din cele doua bine ca una era indianca (vezi photo)! Ochii erau negri si mari... Cealalta o rusoaica cu ochi albastri...si cu ma-sa dupa ea la mare!
Mai e de mentionat cum mi-am bagat eu codita ca un...ingeras in organizarea unui eveniment aniversar pentru cei doi prieteni ai mei... la fel ca acum 4 ani pe plaja thailandeza din Phi Phi Islands! Ma bag si peste 20 de ani! :)
Si habar nu aveam cea urma sa ne astepte in Varanasi...si de acolo spre Dehli!
marți, 19 februarie 2013
India -Ziua 10: Udaipur - Mombay - Goa...
Se pare ca cina de la Ambrai a fost muuult prea picanta, chiar si pentru picanteristii grupului... Astfel incat micul dejun l-am ales a fi la French Bakery. De pe acoperis am vazut cat de bine arata Udaipurul ziua, orasul inconjurand lacul...lacul inconjurand cateva palate... Nu degeaba i se spune Orasul lacurilor...
Am vizitat apoi City Palace de pe vremea lui Maharana Udai Singh II, locul de unde mi-a ramas in memorie doar calul cu trompa de elefant... si faptul ca acum exista sigur si "1 Leu" printre multimea de monede si bacnote puse intr-o camarutza aproape de intrare...
Ziua am continuat-o cu barca pe lac... popasul la unul unul din palate... fotografii..., iar in drum spre aeroport ne-am oprit la "gradina botanica" a orasului...
In avion stewardesele de la Air India sunt imbracate in traditionalul saree indian. Trebuia sa schimbam avionul in Mumbai pentru Goa, dar plecand un pic mai tarziu am ajuns fix cand era imbarcarea. Prin urmare am fost transferati direct dintr-un avion in altul fara nici o stampiluta!!! Practic noi 4 (+ Eliana, o italianca jumatate libaneza, care locuieste in Australia, iar cand statea in Canada a vizitat si Romania pentru un interviu de job :) ) am sarit sistemul birocratic indian...deci se poate si altfel!
In Goa ne-am luat la revedere de la Eliana (sper ca s-a intors cu bine...calatorea singura si s-a vazut nevoia de "apartenenta" la un grup), am luat un taxi (btw, cu pret fixat clar din aeroport pentru fiecare localitate... la cateva zile am vazut ca s-a normalizat un pic si Otopeniul...) si dupa vreo 40 de km am ajuns in Calangute... locul unde vom cunoaste linistea, soarele, marea, mancarea mai europeana (doar a fost colonie portugheza)...3-4 zile, cat sa ne odihnim si sa ne pregatim pentru ultima parte a aventurii in India... Varanasi!
Am vizitat apoi City Palace de pe vremea lui Maharana Udai Singh II, locul de unde mi-a ramas in memorie doar calul cu trompa de elefant... si faptul ca acum exista sigur si "1 Leu" printre multimea de monede si bacnote puse intr-o camarutza aproape de intrare...
In avion stewardesele de la Air India sunt imbracate in traditionalul saree indian. Trebuia sa schimbam avionul in Mumbai pentru Goa, dar plecand un pic mai tarziu am ajuns fix cand era imbarcarea. Prin urmare am fost transferati direct dintr-un avion in altul fara nici o stampiluta!!! Practic noi 4 (+ Eliana, o italianca jumatate libaneza, care locuieste in Australia, iar cand statea in Canada a vizitat si Romania pentru un interviu de job :) ) am sarit sistemul birocratic indian...deci se poate si altfel!
In Goa ne-am luat la revedere de la Eliana (sper ca s-a intors cu bine...calatorea singura si s-a vazut nevoia de "apartenenta" la un grup), am luat un taxi (btw, cu pret fixat clar din aeroport pentru fiecare localitate... la cateva zile am vazut ca s-a normalizat un pic si Otopeniul...) si dupa vreo 40 de km am ajuns in Calangute... locul unde vom cunoaste linistea, soarele, marea, mancarea mai europeana (doar a fost colonie portugheza)...3-4 zile, cat sa ne odihnim si sa ne pregatim pentru ultima parte a aventurii in India... Varanasi!
vineri, 15 februarie 2013
Tehnici de negociere in Asia
1.Tehnica "Alex" clasica (se aplica pentru valori mari si timp la dispozitie)
a) se analizeaza rapid oferta
b) identifici rapid produsele si intrebi intr-o doara cat costa; fie dai din cap nemultumit, fie spui ca e scump
c) vanzatorul te va intreba automat "cat dai?"
d) identifici pretul pe care vrei sa-l dai si-i faci o contrapropunere de 30-60% din propunerea lui
e) reactia va fi "nu este posibil"..." asta e calitate...bla, bla"
f) atunci tu incepi si te uiti la altele... mai ieftine
g) socializarea (dupa mine cel mai important pas)
Ii zici ca nu i-ai retinut numele (poate chiar nu ti-l zisese...), te prezinti respectuos... si pe prietenii tai...intrebi de unde este si in functie de asta mergi catre familie, copii, zona de unde provine, etc
h) "deja suntem prieteni, zi-mi un pret bun si pentru tine si pentru mine"
i) daca discountul oferit este unul mic... nu e ok, daca e mare....esti pe drumul cel bun
j) mergi mai departe si pastreaza echilibrul contraofertei pana la ultima etapa...
k) finalizarea
k1 - "ciugulire" - mai iei putin...putin..
k2 - pretul de mijloc - "uite... ca sa fie bine, nici ca tine, nici ca mine...intre!"
k3 - cash/card - mai scoti un 5% maxim, ei platind comisioane
k4 - plecatul din magazin
Sfaturi practice:
- necesita timp
- ajuta sa fiti mai multe persoane
- incercati sa va dati seama de religie (de ex: hindusii sunt mai deschisi decat musulmanii...)
- speculeaza orice propunere
- foloseste icebreaker (cu un subiect fara legatura, o gluma...)
- femeile n-ar trebui sa negocieze cu musulmanii...
- fii pregatit sa nu cumperi (a se evita manifestarile exagerate, de extaz sau aprecierile in cuvinte internationale...)
- nu le subestima aprtitudinile (mai ales cele lingvistice...)
- daca iti ofera de baut: daca vrei sa prelungesti alege o bautura fierbinte (ceai, cafea), daca nu... nimic sau apa...
- incearca sa-i deschizi...copiaza-le obiceiurile (de ex: daca are incaltarile la usa...descalta-te si vor aprecia sau nu te descalta si vor observa sigur:) )
2. Tehnica falsului obiectiv (sau up-gradarii)
Stabilesti ce vrei sa cumperi si gasesti obiecte similare, dar mai ieftine.
Soliciti o prima oferta si incepi negocierea pe produsul mai ieftin ; duci negocierea pana aproape de finalizare si acolo schimbi obiectivul, aplicand discountul obtinut plus inca ceva suplimentar pentru up-gradare, finalizand pe cel mai scump...
Tehnici rapide pentru valori mici
3. Discount de cantitate
Se aplica in mai multi pasi plecand de la pretul pe o bucata, doua, 3, 5...10 diminunad pretul unitar... si apoi te decizi cate cumperi
4. Politistulbun/politistul rau
Pentru a nu ridica suspiciuni de nebunie este de preferat sa fie aplicata in minim doua persoane! :))
5.Tehnica unei contrapropuneri unice
Faci o contrapropunere si te tii de ea. Discountul obtinut de regula este unul mic... sau pleci fara nimic...
Sfaturi generale:
Zambeste tot timpul! (nu si atunci cand iti spune pretul si esti "nesatisfacut"...zic)
In cazul in care te hotarasti sa negociezi simte-te si bine, n-o face doar pentru pret! Este o ocazie buna sa afli lucruri noi...cultura, relatii de familie, istorie, religie, etc!
a) se analizeaza rapid oferta
b) identifici rapid produsele si intrebi intr-o doara cat costa; fie dai din cap nemultumit, fie spui ca e scump
c) vanzatorul te va intreba automat "cat dai?"
d) identifici pretul pe care vrei sa-l dai si-i faci o contrapropunere de 30-60% din propunerea lui
e) reactia va fi "nu este posibil"..." asta e calitate...bla, bla"
f) atunci tu incepi si te uiti la altele... mai ieftine
g) socializarea (dupa mine cel mai important pas)
Ii zici ca nu i-ai retinut numele (poate chiar nu ti-l zisese...), te prezinti respectuos... si pe prietenii tai...intrebi de unde este si in functie de asta mergi catre familie, copii, zona de unde provine, etc
h) "deja suntem prieteni, zi-mi un pret bun si pentru tine si pentru mine"
i) daca discountul oferit este unul mic... nu e ok, daca e mare....esti pe drumul cel bun
j) mergi mai departe si pastreaza echilibrul contraofertei pana la ultima etapa...
k) finalizarea
k1 - "ciugulire" - mai iei putin...putin..
k2 - pretul de mijloc - "uite... ca sa fie bine, nici ca tine, nici ca mine...intre!"
k3 - cash/card - mai scoti un 5% maxim, ei platind comisioane
k4 - plecatul din magazin
Sfaturi practice:
- necesita timp
- ajuta sa fiti mai multe persoane
- incercati sa va dati seama de religie (de ex: hindusii sunt mai deschisi decat musulmanii...)
- speculeaza orice propunere
- foloseste icebreaker (cu un subiect fara legatura, o gluma...)
- femeile n-ar trebui sa negocieze cu musulmanii...
- fii pregatit sa nu cumperi (a se evita manifestarile exagerate, de extaz sau aprecierile in cuvinte internationale...)
- nu le subestima aprtitudinile (mai ales cele lingvistice...)
- daca iti ofera de baut: daca vrei sa prelungesti alege o bautura fierbinte (ceai, cafea), daca nu... nimic sau apa...
- incearca sa-i deschizi...copiaza-le obiceiurile (de ex: daca are incaltarile la usa...descalta-te si vor aprecia sau nu te descalta si vor observa sigur:) )
2. Tehnica falsului obiectiv (sau up-gradarii)
Stabilesti ce vrei sa cumperi si gasesti obiecte similare, dar mai ieftine.
Soliciti o prima oferta si incepi negocierea pe produsul mai ieftin ; duci negocierea pana aproape de finalizare si acolo schimbi obiectivul, aplicand discountul obtinut plus inca ceva suplimentar pentru up-gradare, finalizand pe cel mai scump...
Tehnici rapide pentru valori mici
3. Discount de cantitate
Se aplica in mai multi pasi plecand de la pretul pe o bucata, doua, 3, 5...10 diminunad pretul unitar... si apoi te decizi cate cumperi
4. Politistulbun/politistul rau
Pentru a nu ridica suspiciuni de nebunie este de preferat sa fie aplicata in minim doua persoane! :))
5.Tehnica unei contrapropuneri unice
Faci o contrapropunere si te tii de ea. Discountul obtinut de regula este unul mic... sau pleci fara nimic...
Sfaturi generale:
Zambeste tot timpul! (nu si atunci cand iti spune pretul si esti "nesatisfacut"...zic)
In cazul in care te hotarasti sa negociezi simte-te si bine, n-o face doar pentru pret! Este o ocazie buna sa afli lucruri noi...cultura, relatii de familie, istorie, religie, etc!
Etichete:
Cambodjia,
Doruri de duca,
Filipine,
india,
Oferte,
Sfaturi de calatorie,
Stiati ca,
Thailanda,
Top secret,
Turcia,
Utile
India - ziua 9: Pushkar - Udaipur
Ne-am trezit dis de dimineata pentru a merge prin desertul de la marginea orașului-sat cu camilele. Am zis noi ca ziua mai merge lumea, dar ca sa urmezi stelele de pe camile mai rar... Traversam leganat centrul orașului...
(Puteți face acest "sport" preț de 3 ore pentru mai puțin de 500 de rupii, adica aproximativ 30 de lei...)
Infasurati ca niște coconi in paturi ne unduim in ritm camilesc, privind in același timp natura si oamenii care se dezmortesc. Senzatia este faina mai ales ca nu s-a pornit furnicarul: oameni, vaci, tuc-tuci, cersetori, mașini, vanzatori, maimuțe, ricse, scutere...
Ulița apucata serpuieste pana la marginea orașului. De la inaltimea camilei totul se vede foarte bine: se lumineaza, orașul rămâne sub un val de ceața, oamenii se trezesc, aprins focurile in fața caselor ( mai degrabă niște paturi cu acoperiș), se apuca sa gateasca si sa pregătească copiii pentru școală. Camilele se mai opresc din când in când sa se adape... Ușor casele dispar si lăsa locul unei intinderi nisipoase...gri. Tinem ritmul cu camilele intinzand gaturile înainte din inerție intr-un dans boliwoodian...
Ne oprim sa facem fotografii si apoi alegem alta cale de întoarcere. Apar casele de sub valul de ceața subțire... Apar copii cu ghiozdane mai mari ca ei (asta îmi aduce aminte de mine in clasa întâi...), negricioși (si asta...), cu ochii mari si rotunzi, pregătiți de școala...
Furnicarul zumzaie...
Descalecam cracanati de atâta mers si reluat viața normala: dus, mic dejun, bagaje, bazar, cumpărături, iar negocieri... Si gata. Plecam spre Udaipur.
Seara o închidem in Udaipur cu cina de la Ambrai - restaurantul de pe malul lacului, noaptea, având vis a vis palatul nu știu cărui maharajah... Dar vedem mâine.
(Puteți face acest "sport" preț de 3 ore pentru mai puțin de 500 de rupii, adica aproximativ 30 de lei...)
Infasurati ca niște coconi in paturi ne unduim in ritm camilesc, privind in același timp natura si oamenii care se dezmortesc. Senzatia este faina mai ales ca nu s-a pornit furnicarul: oameni, vaci, tuc-tuci, cersetori, mașini, vanzatori, maimuțe, ricse, scutere...
Ulița apucata serpuieste pana la marginea orașului. De la inaltimea camilei totul se vede foarte bine: se lumineaza, orașul rămâne sub un val de ceața, oamenii se trezesc, aprins focurile in fața caselor ( mai degrabă niște paturi cu acoperiș), se apuca sa gateasca si sa pregătească copiii pentru școală. Camilele se mai opresc din când in când sa se adape... Ușor casele dispar si lăsa locul unei intinderi nisipoase...gri. Tinem ritmul cu camilele intinzand gaturile înainte din inerție intr-un dans boliwoodian...
Ne oprim sa facem fotografii si apoi alegem alta cale de întoarcere. Apar casele de sub valul de ceața subțire... Apar copii cu ghiozdane mai mari ca ei (asta îmi aduce aminte de mine in clasa întâi...), negricioși (si asta...), cu ochii mari si rotunzi, pregătiți de școala...
Furnicarul zumzaie...
Descalecam cracanati de atâta mers si reluat viața normala: dus, mic dejun, bagaje, bazar, cumpărături, iar negocieri... Si gata. Plecam spre Udaipur.
Seara o închidem in Udaipur cu cina de la Ambrai - restaurantul de pe malul lacului, noaptea, având vis a vis palatul nu știu cărui maharajah... Dar vedem mâine.
miercuri, 13 februarie 2013
India - ziua 8: Jaipur - Pushkar
Bineinteles ca ne frămanta faptul ca nu am cumpărat ceva ieri... Sameer nu se lasase deloc ușor ieri... Astfel încât am revenit! Musulmanii sunt mult mai rigizi si nici nu zambesc... Cu acordul proprietarului a lăsat (mult) sub prețul dat inițial... Ca sa scape odată de noi. Am promis si următorul post va fi despre tehnici de negociere in Asia!
Drumul de la Jaipur la Pushkar l-am făcut in mare pe o autostrada cu 3 benzi pe sens... Insa nu se merge mai repede de 80 km pe ora, pentru ca ori vine vre-un nebun din fata pe contrasens... Ori e vreo vaca. La propriu! :) si se mai conduce si haotic pe deasupra...
Turistul este ținta sigura! Le place sa se țină de gainarii... Gen te opreste șoferul pe autostrada la un loc de masa unde ceea ce ar trebui sa mănânci este necomestibil si costa de 5 ori mai mult... Este interesul tuturor pentru ca fiecare dintre ei au comisioane de primit de la magazine sau restaurante. Comisioanele merg pana la 15-20% si fiecare (ghid, șofer sau agentia) își pot lua un minim 5% sau comision fix...
Ca sa fie treaba treaba am testat si Mc-ul lor. Si aici e mâncarea picanta, dar măcar e comestibila... Am greșit ca i- am luat si soferului un meniu, pentru ca toate hartiile, paharele, etc au ajuns pe jos! Dar ce mai contează un gunoi in mijlocul a miliarde...
Când am intrat in Pushkar s-a auzit "la Potcoava e Cotroceniul..." comparativ cu ce vedeam... Dar nu avea sa fie deloc rău locul acesta... Cu un bazar imens, a doua zi urma sa mergem cu camilele dis de dimineata... Oameni minunati... Yousuf, comerciantul din Kasmir, cu care am ajuns la discuții despre viața, familie, religie si cum poți sa le armonizezi pe toate... Lal, cu care am ras bine când, după ce a zis el ca sigur exista bani pe card ca sa plătim o "pașmina", a luat cardul ca sa verifice! Dacă erau bani, plateam cât a zis, dacă nu... O dădea gratis! Ce nu știa el? :)) Pinul cardului, asta nu stia!
Gata. Mâine cu camila. Dis de dimineata.
Drumul de la Jaipur la Pushkar l-am făcut in mare pe o autostrada cu 3 benzi pe sens... Insa nu se merge mai repede de 80 km pe ora, pentru ca ori vine vre-un nebun din fata pe contrasens... Ori e vreo vaca. La propriu! :) si se mai conduce si haotic pe deasupra...
Turistul este ținta sigura! Le place sa se țină de gainarii... Gen te opreste șoferul pe autostrada la un loc de masa unde ceea ce ar trebui sa mănânci este necomestibil si costa de 5 ori mai mult... Este interesul tuturor pentru ca fiecare dintre ei au comisioane de primit de la magazine sau restaurante. Comisioanele merg pana la 15-20% si fiecare (ghid, șofer sau agentia) își pot lua un minim 5% sau comision fix...
Ca sa fie treaba treaba am testat si Mc-ul lor. Si aici e mâncarea picanta, dar măcar e comestibila... Am greșit ca i- am luat si soferului un meniu, pentru ca toate hartiile, paharele, etc au ajuns pe jos! Dar ce mai contează un gunoi in mijlocul a miliarde...
Când am intrat in Pushkar s-a auzit "la Potcoava e Cotroceniul..." comparativ cu ce vedeam... Dar nu avea sa fie deloc rău locul acesta... Cu un bazar imens, a doua zi urma sa mergem cu camilele dis de dimineata... Oameni minunati... Yousuf, comerciantul din Kasmir, cu care am ajuns la discuții despre viața, familie, religie si cum poți sa le armonizezi pe toate... Lal, cu care am ras bine când, după ce a zis el ca sigur exista bani pe card ca sa plătim o "pașmina", a luat cardul ca sa verifice! Dacă erau bani, plateam cât a zis, dacă nu... O dădea gratis! Ce nu știa el? :)) Pinul cardului, asta nu stia!
Gata. Mâine cu camila. Dis de dimineata.
marți, 12 februarie 2013
India - ziua 7: Jaipur
Este ziua in care am avut cel mai bun ghid de pana acum... Manu... Pare suspicios de ok! :) asta pentru ca aici trebuie sa ai convingerea ca cineva vrea sa profite de pe urma ta... Si când nu încearcă...e dubios.
Am mers împreuna la Amber Palace, înconjurat de 80 de km de zid lat cât fundurile a doi cai... Ne-am improspatat punctul din frunte si am ascultat povesti despre caste, familie, India si istoria ei... Este diferit: nu ne grabim niciodată, mai stam la soare, mai facem o poza. Pranzul l-am luat împreuna in fort si asta probabil ne-a apropiat...
Jantar Mantar a fost următoarea destinatie din Jaipur. Observatorul astronomic creat de maharajahul Sawai Jai Singh II in sec 18 pare functional si acum...
Templul vanturilor -Hawa Mahal- era la 3 minute de plimbare pe jos.
N-am zis de vizita la magazine... E obligatoriu in turul de o zi sa ajungi într-un magazin... Deci am ajuns si noi... Partea buna? N-am cumpărat nimic! Partea mai puțin buna? Mâine!
Manu a făcut ceva interesant, ce nu mai incercaseram: plimbarea cu ricsa pana la piața de flori! E o senzatie unica sa te afli intr-o bicicleta cu ataș, tras de un batrânel fibros, in mijlocul unui furnicar... Si fără sa ai claxon! :)
A fost o zi plină, încheiată cu cina la hotel si cu trezitul de rigoare de la ora 3... Sper sa scap de el repede ca deja are o săptămâna...
Am mers împreuna la Amber Palace, înconjurat de 80 de km de zid lat cât fundurile a doi cai... Ne-am improspatat punctul din frunte si am ascultat povesti despre caste, familie, India si istoria ei... Este diferit: nu ne grabim niciodată, mai stam la soare, mai facem o poza. Pranzul l-am luat împreuna in fort si asta probabil ne-a apropiat...
Jantar Mantar a fost următoarea destinatie din Jaipur. Observatorul astronomic creat de maharajahul Sawai Jai Singh II in sec 18 pare functional si acum...
Templul vanturilor -Hawa Mahal- era la 3 minute de plimbare pe jos.
N-am zis de vizita la magazine... E obligatoriu in turul de o zi sa ajungi într-un magazin... Deci am ajuns si noi... Partea buna? N-am cumpărat nimic! Partea mai puțin buna? Mâine!
Manu a făcut ceva interesant, ce nu mai incercaseram: plimbarea cu ricsa pana la piața de flori! E o senzatie unica sa te afli intr-o bicicleta cu ataș, tras de un batrânel fibros, in mijlocul unui furnicar... Si fără sa ai claxon! :)
A fost o zi plină, încheiată cu cina la hotel si cu trezitul de rigoare de la ora 3... Sper sa scap de el repede ca deja are o săptămâna...
luni, 11 februarie 2013
Surprising India!
... Capre imbracate in geci de fâș
Camioane care merg pe contrasens pe autostrada cu 3 benzi
Transferul dintr-un avion direct in următorul, știți birocratia indiana, aia cu stampilutaaaaaa
Magazine fix-price (cu prețuri afisate) in bazar...
Masala in orice, inclusiv desert
Au locuri in care consumul de alcool si carne e interzis, porcii fiind animale de companie practic
Nu se folosesc oglinzile la mașini, o buna parte avandu-le chiar pliate in mers...
Îți baga ei parola de wi-fi ca sa nu o dai altora
Pe post de semnalizare, avertizare, schimbare de directie se folosește...claxonuuul!...
Si altele...
Camioane care merg pe contrasens pe autostrada cu 3 benzi
Transferul dintr-un avion direct in următorul, știți birocratia indiana, aia cu stampilutaaaaaa
Magazine fix-price (cu prețuri afisate) in bazar...
Masala in orice, inclusiv desert
Au locuri in care consumul de alcool si carne e interzis, porcii fiind animale de companie practic
Nu se folosesc oglinzile la mașini, o buna parte avandu-le chiar pliate in mers...
Îți baga ei parola de wi-fi ca sa nu o dai altora
Pe post de semnalizare, avertizare, schimbare de directie se folosește...claxonuuul!...
Si altele...
duminică, 10 februarie 2013
India - ziua 6: De la Taj Mahal spre Jaipur
Seema ne aștepta in holul hotelului, Vinod afara. Seara trecută, ghida tocmai ne ajutase sa ne luam biletele de la Varansi la Dehli (pe care o agenție, in complot cu șoferul, ne cerea de 7 ori mai mult...)...
Am vizitat Red Fort in Agra, locul unde a fost închis creatorul Taj Mahal - Shah Jahan - de către fiul sau, Aurangzeb...
Apoi Fatehpur Sikri, capitala lui Akbar, mogulul mogulilor din Agra... Aici am încercat o ploaie deasa datorită problemelor organizatorice: am rămas fără tuc-tuc...
În drum spre Jaipur ne oprim la Galtajl - templul cu maimuțe care te țin de mana in timp ce-ti iau mâncarea din palma si locul in care am primit primul "benghi" roșu in frunte...
Jaipurul in prima seara înseamnă hotel, restaurant (Royal Treat - ok, mâncare buna si dansuri tradiționale) si somn...
joi, 7 februarie 2013
Ziua 4...5: New Dehli - Agra sau Latura Triunghiului de Aur...
Trezirea nu a fost tocmai usoara, la fel cum nu a fost nici adaptarea la primul mic dejun local...astfel am uitat ca aveam ghid de la ora 9.00. Ne astepta linistit in fata hotelului... Sahil... ulterior l-am denumit "Dintosu" sau "Ghidul curului"... scuzati limbajul. De ce? pentru stilul infect de as face meseria de ghid, nu pentru ca nu ar fi
putut, ci pentru caurmarea sa faca bani de pe urma clientului fara a-l interesa daca acesta e multumit sau nu...
pentru a-si lua el comisioanele, iar noi sa trebuiasca sa rezistam asalturilor comerciantilor Indieni, destul de unsi de altfel...
Mai e de punctat interactiunea culturala prin "turban"... mi-au placut turbanele celor de religie "sikh", astfel incat am vrut sa-mi iau unul; l-am luat, iar un reprezentant al lor mi-a aratat cum se aseaza
pe cap un material lung de 6.5 m astfel incat sa ia forma turbanului... lui ii lua 10 minute zilnic... Barba avam deja, acum si turban, alb nu sunt... deja ii derutam cand ma auzeau vorbind! :)
Am luat cina pe terasa hotelului, tot picanta...iar de data asta am socializat cu un cuplu tanar din Africa de Sud... Scris pe blog si pregatit pentru parasirea capitalei, cu destinatia Agra cu Taj Mahalul preacunoscut...
***
Nu-s prea multe lucruri de spus legate de o noua dimineata... Plecam impreuna cu Vinod Kumar... soferul... va avea un post special, pentru ca urma sa petrecem mai mult timp impreuna... Drumul la Agra cu masina ia vreo 5 ore... Da, sunt vreo 200 de km. E mult mai rau ca la noi... N-am vorbit deloc de trafic? Si asta ar trebui sa aiba capitolul sau!:)) Ploua marunt...Dupa o jumatate de ora am vazut si prima umbrela... si un Duster...avem muzica indiana in masina... soferul e cam tacut... oricum ne intelegem ca mutul si orbul pe gaura cheii... primul radar :)... vaci peste tot...toate camioanele pictate artistic in culori stridente si cu un "blow horn" pe spate...oamenii merg multi in masina sau tuc-tuc....claie peste gramada...cu oglinzile stranse ca sa nu si le rupa, pentru ca nu le folosesc deloc... hai, intrebati-ma cum conduc daca nu se uita in oglinzi si nu semnalizeaza niciodata! :)
In Agra am vazut prima femeie conducand un Tata Nano... Hotelul (Taj Inn) e ok, ghida - Seema - si ea ok... dicutam in drum spre Taj despre caste si cum se casatoresc indienii... au cam 1000 de invitati la nunta care tine 5 zile, iar tatal fetei trebuie sa-i plateasca tatalui baiatului in functie de profesia acestuia - un doctor este o comoara! Vazut si Taj Mahal-ul. Sincer? Nu m-a impresionat. Arata bine, dar nu m-a facut sa zic "wow". Mare, elegant din exterior, cu povesti in spate... oricum toate templele vazute sunt mai mari decat tot ce avem noi in tara... poate oamenii aveau un complex legat de marime?
marți, 5 februarie 2013
India - ziua a 3-a: Spre Dehli...
"Mâine" avea sa fie foarte repede. Visat ca suna telefonul din camera (care arata foarte bine, cu birou integrat si o baie elegante pe doua nivele... Lufthansa știe). Visam ca suna si a doua oară... A treia oară am răspuns! :) erau de la receptie, voiau sa fiu jos in juma' de ora! Mă uit la ceas... 3am! Iar începem ziua devreme azi!
Ne-am regasit prietenii cu care luaseram si cina "latina" seara dinainte... Parca eram in excursie cu clasa! :)) Ne-am făcut alții noi la coada din aeroport... Un cuplu de francezi ce mergeau in Tibet si o olandeză ce stătea aici de un an, aplecandu-se pe partea spirituala...
Încă nu reușesc sa regăsesc frumusetea pe sub mormanul de lucruri negative... Olandeză zicea "exista, dacă vrei s-o descoperi"!
Aaa... Am sărit peste miile de stampile puse la plecare... Radem in avion ca înainte de a decola sigur mai vine cineva..." Si acum o ultima stampilutaaaaaa!!!"
In Dehli ne-am cazat (hotelul ok dacă-l comparat cu ce era afara, decent) si am plecat sa mâncam unde ne-a fost recomandat: Conaught place, zona turistică din apropiere...
Altele de menționat:
- știți cum se face testarea alcoolului? Șoferul sufla întrun corn ca de seminte făcut din ziar si politistul miroase cornetul! :)) nu glumesc!
- am discutat restul programului cu Sushil...4 ore!
- am luat cina pe terasa hotelului (ok), unde la un moment dat, in timp ce noi radeam de mama focului, un străin de la masa alaturata se ridica si ne zice "pot sa vad cât alcool are berea dumneavoastră, ca pare la fel? Hmm...are spre 8%, acum înțeleg! Garcon, de ce berea mea are doar 5%"? :))
Noapte buna!
duminică, 3 februarie 2013
India - ziua 2: Spre Dehli? Așa credeam si eu...
Am lasat Varsovia in urma prinzand legatura din Munchen spre Dehli... Deci totul parea ok... Mai putin faptul ca nu am putut dormi nici macar o secunda tot drumul. Nici o problema, aveam sa ajung la o performanta interesanta: 4 ore de somn din ultimele 60!
In avion toate natiile pamantului mergeau spre India, fiecare cu motivul/regasirea lui, insa toti nerabdatori sa termine odata zborul asta lung si aplatizator de funduri... Coboram spre Dehli...urechile pocnesc...11000 m... 8000... 2000... 3000...si din nou 11000! Nu vom ateriza pentru ca este ceata si vizibilitatea sub 50 de metri! Noua noastra destintie: Mumbai (sau Bombay cum i-ar fi spus spaniolii... totusi portughezii parca... "golfului bun")... Aici s-a luat decizia dupa 3 ore ca nu ne vom intoarce la Dehli, ci ca vom ramane minim 15 ore in capitala bolliwoodiana... Nu e o mare problema pentru noi pentru ca nu aveam ceva foarte fix incat sa nu putem schimba programul, dar altii au conexiuni, intalniri sau pur si simplu le incepe concediul dupa un program bine stabilit. Nimeni nu comenteaza.
Dupa faza hilara cu autoritatile indiene care ne-au oprit pasapoartele si ne-au verificat de 4 ori pe aceeasi lista "trasa la copiator" am fost dusi la hotel (foarte ok, btw), autocarul scanat de vre-o bomba, intrarea la hotel pe poarta de securitate, bagaj verificat... Ultimele ore au creat un grupulet "latin": noi, un italian - Soldano - si un cuplu matur de mexicani (el, Luiz Castillo - un om foarte fain...ce ne asteapta in Mexic acum! :) O continuare normala a mesei picante din avion a fost picanteria indiana a mesei de la hotel. Nu stiam cand vom pleca spre Dehli (dar aveam minim 15 ore) asa ca am plecat sa descoperim Mumbaiul. Taxiul avea ca tinta Gate of India si Insula Elefantilor... Pe a doua am rata-o odata cu "închiderea programului"... Am luat-o la pas prin centru... Imaginile oferite iti dau subiecte pentru fotografii, insa unele sunt prea incarcate emotional si prefer sa nu le fac! :|.
Dupa faza hilara cu autoritatile indiene care ne-au oprit pasapoartele si ne-au verificat de 4 ori pe aceeasi lista "trasa la copiator" am fost dusi la hotel (foarte ok, btw), autocarul scanat de vre-o bomba, intrarea la hotel pe poarta de securitate, bagaj verificat... Ultimele ore au creat un grupulet "latin": noi, un italian - Soldano - si un cuplu matur de mexicani (el, Luiz Castillo - un om foarte fain...ce ne asteapta in Mexic acum! :) O continuare normala a mesei picante din avion a fost picanteria indiana a mesei de la hotel. Nu stiam cand vom pleca spre Dehli (dar aveam minim 15 ore) asa ca am plecat sa descoperim Mumbaiul. Taxiul avea ca tinta Gate of India si Insula Elefantilor... Pe a doua am rata-o odata cu "închiderea programului"... Am luat-o la pas prin centru... Imaginile oferite iti dau subiecte pentru fotografii, insa unele sunt prea incarcate emotional si prefer sa nu le fac! :|.
Soferul de taxi vorbesti engleza cantat, singura diferenta intre el si ceilalti fiind ca el nu stie tot cantecul! :)) Ne intelegem greu cu el intr-un oras de 10 ori mai mare decat Bucurestiul, dar e funny! Italianul nostru, Soldano (prieten cu Celentano... de fapt, cantaretul cat pe ce sa-i fie socru :D), n-a mai rezistat si a inceput sa claxoneze indieneste...adica la 5 secunde!
Dusul din hotel a fost o incercare timida de a spala mizeria acumulata. Am inceput altfel decat planificaseram. Am fost surprinsi! Asa cum ne asteptam sa fim...Adorm. Poate maine plecam la Dehli...
Noapte buna.
joi, 31 ianuarie 2013
India - ziua 1: Pe drumuri
Sunt in aer. La propriu. Pentru ca la figurat sunt de mult! :)
Am avut o teama mare de zborul asta, pentru ca ultimul pe care mi-l amintesc (chiar daca am mai zburat de atunci...) a fost unul cu zguduieli si cafeaua "vecinului" pe pantalonii mei... Sa trecem peste... M-am autolinistit cu gandul la cele cateva zeci de zboruri, uitandu-ma la stewardesa blonda, tunsa scurt, de-o varsta cu mama care nu schita nici un gest; ori ii place pokerul ori a facut cursuri de mim?! Nici macar o grimasa, ci doar un clipit parca programat mai rar si constant... Btw, cum o conving eu pe mama sa zboare cu avionul? As vrea sa vada Parisul... Sincer? N-am nici o sansa s-o conving sa urce in avion! Astfel imi mai raman 2 variante: masina sau fotografii!
Ahh... Banuiesc ca v-ati prins de ce m-am trezit asa de dimineata? Dupa indelungi asteptari am plecat...
Sunt cam nedormit... Nu v-am spus in nici un sfat sa plecati odihniti si sa va faceti bagajul din timp? Nu cred. :) Ajuta cu siguranta daca inainte cu doua saptamani de o plecare importanta pui o foaie si un pix undeva unde dai des de ele (masa, bar...) si de fiecare data cand iti vine ceva in minte adaugi. Astfel vei avea gata o lista din timp, bine fezandata, plina de minunatii din care...vei taia multe pentru ca nu vor avea loc in bagaje! :)))
Soarele sta sa apara...Si-a trimis mai intai cercetasii portocalii sa puna o granita intre cer si pamant, pe unde se va ivi el... Importantul.
Prima escala va fi Varsovia unde intregim echipa cu doi bondarei! Apoi spre New Dehli via Munchen... Da, stiu, merg in directia opusa, dar si sageata merge mai intai inapoi... ;) Oricum, pun pariu ca "geografii" nu au observat pana nu am zis! :P
Stiti care e partea buna ca m-am trezit de la 3.30? In India este ora 7.00 AM. Deci... Bunaaaa dimineataaaa, Indiaaaaa! De aici din avion azi. Maine de acolo.
Etichete:
Doruri de duca,
india,
Polonia,
Sfaturi de calatorie,
Utile
vineri, 25 ianuarie 2013
miercuri, 23 ianuarie 2013
luni, 21 ianuarie 2013
Sfaturi de calatorie...
"IMPORTANT! MAE recomandă cu insistenţă cetăţenilor români să încheie, înainte de plecarea în străinătate, asigurare medicală, de călătorie şi de viaţă!" Mai ales de viata... Acest mesaj luat de pe site-ul MAE m-a facut sa astern cateva sfaturi normale de calatorie... Nu zic sa nu faceti ce zice MAE, da? Cu siguranta ca ceea ce va iesi va suporta completari! Chiar va rog, nu va sfiiti sa aduceti imbunatatiri sau sa dati mai departe!
Bun. Si daca tot am inceput cu site-ul MAE, va recomand sa intrati totusi pe acest site, puteti gasi informatii... actualizate despre situatia internationala, alerte, etc www.mae.ro Stii unde pleci, ia-ti informatiile despre zona respectiva, precum si contacte ale ambasadei si serviciilor consulare romane de acolo.
Daca pleci in zone cu expunere la diferite maladii...informeaza-te din timp despre vaccinurile pe care ar trebui sa le faci. Cu cateva luni inainte poti merge la "Centrul Medical de diagnostic si tratament Dr. Victor Babes" pentru control, vaccinuri, sfaturi, pilule... Dai un ban, dar stii ca nu mai stai cu frica-n san si te poti bucura linistit de drumul tau. Partea buna este ca poti face programari online direct pe site. Partea proasta? Unele medicamente (gen Malarone...) nu se aduc in Romania. Daca stii in alta parte, bravo tie, dar spune-ne si noua!
Cei de la National Geographic Traveler, in numarul de iarna 2012-2013 te indruma sa "calatoresti inteligent" prin cateva sfaturi grupate bine: aplicatii, sanatate, bagaj, fotografii, sfaturi pentru situatii de criza... ce sa pui in trusa de prim ajutor. Chiar recomand citirea lor, unele aplicatii sunt ok, altele mai putin... unele sunt gratis, altele nu. Astept carcotasii sa fie proactivi si sa mai dea si alte exemple decat cele de acolo...
A... si luati-va un ghid... Nat Geo, Lonely Planet, Insight Guide... Reviste, bloguri, site-uri, documentare...prieteni, cunostinte... toti va pot oferi informatii utile. Prieteni, faceți asta dacă va interesează unde mergeți, daca vreti sa stiti unde mergeti, dacă vreți sa va întoarcere cu ceva "simțit"!
Alte sfaturi: dacă tara in care mergi e pe alt fus orar si diferența este deja de câteva ore, ai face bine sa încerci sa te aliniezi la noul fus încă de acasă (cu cateva zile inainte), vei reduce timpul de adaptare. Mai poți prevedea ceva: dacă diferența de altitudine e mare, ia-o treptat, cu aclimatizare pe nivele, altfel vei suferi. (De ex: Noi voiam sa mergem direct de la Lima la Cusco sau Titicaca...adică de la nimic la 4000 de m altitudine! Si așa am suferit un pic, chiar dacă am mers - bine sfatuiti - gradual!) Btw, exista medicamente si pentru asta! Si pentru raul de mijloace de transport exista (evita si alcoolul, mancarurile grele daca ai probleme...).
Mai fiti atenti la diferentele culturale! Citeste un pic despre asta! Nu bate vaca-n India, semnul "ok" este de evitat in Brazilia... Evita conflictele... Poate ca ar trebui sa intri in pielea localnicilor un pic; bea ca ei, imbraca-te ca ei (stiu ei de ce se imbraca asa...), învață minim 5 expresii uzuale!
Ce sa va mai zic? Chiar vreți sa enumar produsele din trusa de prim ajutor? Dacă trebuie...zic!
Apropo, cum va fi vremea acolo?
Apropo, cum va fi vremea acolo?
marți, 15 ianuarie 2013
vineri, 11 ianuarie 2013
Ce au descoperit altii...
"Iertati-mi indrazneala, vorbind despre India dupa o excursie de
o saptamana este ca si cum as descrie oceanul dupa ce am muiat putin degetul in
el. Ghizii ne-au asezat pe circuitul gandit cu grija, marcat de trei puncte
esentiale, orasele Delhi, Agra si Jaipur, urmarind un traseu in partea de nord a
tarii, supranumit Triunghiul de Aur al Indiei. Itinerariul nostru este presarat
cu mosteniri din era marilor moguli. Cea mai pretioasa ramane Taj Mahal,
mausoleul ridicat de imparatul Shah Jehan in memoria iubitei sale sotii Mumtaz
Mahal. Aceasta minune intre Cele Sapte Minuni Ale Lumii e un martor solitar de
marmura imaculata ce despica suvoiul impestritat de contrastele intalnite la tot
pasul in India - culori, mirosuri, gusturi - toate expresii ale unei
diversitati infinite intre extremele careia sunt cuprinse mii de nuante fine.
Cersetorul care te implora la scara autocarului, cei fara adapost dormind pe
borduri umbrite, comerciantul care refuza orice bacsis, patronul ospitalier cu
gusturi fine, studentul ce vinde suveniruri la suprapret, hamalii care se
garbovesc fericiti pentru cateva rupii, ghidul cu engleza de Discovery Channel,
femei in sari-uri colorate, vaci rumegand plictisite in traficul nebunesc,
oameni sfinti desprinsi de lumea materiala, ei si multi altii, vreo 1,2
miliarde, sunt suflarea Indiei de necuprins. Ratacind pe stradute intesate de
lume m-am trezit intr-un furnicar aparent haotic in care individul are totusi un
rol precis, servind comunitatea si cultivandu-si totodata sinele, ca intr-un
organism urias intors pe dos precum un deget de manusa, ce isi expune tesuturile
vii tuturor vitregiilor, unde fiecare om devine o celula externalizata fiintei
careia ii apartine, luptand pentru supravietuirea sa si a intregului. Aceasta
vanzoleala te digera pe nesimtite, sadind un sentiment bizar de apartenenta la o
mare familie." (Bogdan Croitoru)
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Stiati ca... despre India...
- Aryabhatta a inventat numarul zero.
- Sistemul numeral a fost descoperit tot de catre indieni.
- Budhayana e primul care a calculat valoarea lui pi si a explicat ceea ce astazi numim Teorema lui Pitagora.
- Trigonometria, algebra si calculele sunt produs al gandirii indiene. Ecuatiile quadratice au fost inventate in sec 11 de un matematician indian Sindharacharya.
- Wireless-ul este inventat de un indian Jagdish Chandra Bosh.
- Sistemul de irigatii cu rezervoare a fost creat de indieni.
- Anestezia era cunoscuta in India inca din antichitate. Se utilizau peste 125 de instrumente chirurgicale.
- Sabeer Bhatia este cel care a creat Hotmail-ul.
- Cel care a descoperit ca timpul necesar ca Pamantul sa realizeze o miscare de revolutie in jurul Soarelui este de 365 de zile este tot un indian: Bhaskraycharya.
- Statisticile evidentiaza ca 38% dintre medicii din SUA sunt de origine indiana, 12% dintre oamenii de stiinta sunt tot indieni, 36% dintre angajatii de la NASA sunt... indieni.
- Originea jocului de sah dupa anumite surse este tot India (dupa altele Persia sau China)
Sursa: DOP
- Sistemul numeral a fost descoperit tot de catre indieni.
- Budhayana e primul care a calculat valoarea lui pi si a explicat ceea ce astazi numim Teorema lui Pitagora.
- Trigonometria, algebra si calculele sunt produs al gandirii indiene. Ecuatiile quadratice au fost inventate in sec 11 de un matematician indian Sindharacharya.
- Wireless-ul este inventat de un indian Jagdish Chandra Bosh.
- Sistemul de irigatii cu rezervoare a fost creat de indieni.
- Anestezia era cunoscuta in India inca din antichitate. Se utilizau peste 125 de instrumente chirurgicale.
- Sabeer Bhatia este cel care a creat Hotmail-ul.
- Cel care a descoperit ca timpul necesar ca Pamantul sa realizeze o miscare de revolutie in jurul Soarelui este de 365 de zile este tot un indian: Bhaskraycharya.
- Statisticile evidentiaza ca 38% dintre medicii din SUA sunt de origine indiana, 12% dintre oamenii de stiinta sunt tot indieni, 36% dintre angajatii de la NASA sunt... indieni.
- Originea jocului de sah dupa anumite surse este tot India (dupa altele Persia sau China)
Sursa: DOP
Abonați-vă la:
Postări (Atom)