marți, 26 februarie 2013

joi, 21 februarie 2013

India - ziua 14, 15... Varanasi (by Alex E.)


Varanasi este orasul sfant al Indiei si loc de pelerinaj pentru toti hindusii, asa cum Mecca este pentru musulmani. Si este locul unde diferentele culturale se developeaza cel mai socant pentru un european.

S-a intamplat sa lasam Varanasi ca ultima destinatie in India ; noi planificaseram altfel, insa India este mereu surprinzatoare si imprevizibila. Si probabil ca a fost o intamplare fericita, am avut cateva zile in plus sa ne acomodam cu locurile, oamenii si traditiile. In paranteza fie spus, am intalnit si oameni care dupa 14 ani de locuit in India si reveniti acasa se declarau nepregatiti pentru a mai merge curand in India, chiar si ca turisti.

Varanasi este esenta tare a tot ceea ce am experimentat pe aceste meleaguri, un loc in care convietuiesc in toleranta oameni de religii diferite. Desi Varanasi este locul sfant al hindusilor, 30% din populatia orasului este musulmana.

Ma gandesc ca India poate fi un exemplu de toleranta religioasa pentru lumea occidentala, in ciuda gradului de educatie redus  al locuitorilor (pentru exemplificare, de mentionat ca doar ceva mai mult de jumatate din femeile din India stiu sa citeasca). Si tot in ciuda traditiilor si obiceiurilor ce se manifesta cu deosebita putere pentru cei din exterior.

Pentru cei de religie Hindu, o baie in Gange purifica si spala individul de pacate, motiv pentru care hindusii trebuie sa se scufunde in apa sacra cel putin o data in viata. Iar atunci cand isi simt sfarsitul aproape, se indreapta tot catre Varanasi pentru a fi incinerati. Locul este considerat o garantie pentru obtinerea mantuirii sufletului si atingerea Moksha (sau Nirvana, asa cum este ea denumita de budisti).

Este insa si biletul sigur pentru o vizita ulterioara la spital asa cum ne-a marturisit gazda noastra, o tanara indianca aspiranta la jurnalism. Oameni, cuprinsi de o fericire si o veselie aproape contagioase, se scufunda in apele Gangelui pe acelasi mal unde ard focurile eterne si a caror cenusa este aruncata in apa. 
Tot aici sunt spalete rufele (aveti grija unde va cazati in Varanasi, am observat ca unele hoteluri isi «purifica«  aici lenjeria si prosoapele J), iar ocazional vezi trecand pe langa barca cate un pachet ambalat, despre care doar banuiesti ce ar putea fi. Gazda ne-a spus ca sunt foarte rare cazurile, intrucat, desi este adevarat ca in cazul copiilor de sub 7 ani  si altor categorii nu se practica incinerarea, atunci cand sunt aruncati in Gange li se ataseaza bolovani sau pietre care sa-i tina departe de ochii sensibili... Dar probabil am fost noi iarasi norocosi...

Pentru mineVaranasi este orasul care ne-a demonstrat perfect imaginea Indiei ca loc al contrastelor si al paradoxurilor si cu siguranta este una dintre cele mai tari experiente pe care le poti trai in viata. 
Cel putin o data...

miercuri, 20 februarie 2013

India - Ziua 11, 12, 13... : Goa

Da. Sigur veti spune: "ti s-a facut lene sa mai scrii si ai pus 3 zile intr-o singura postare"... E adevarat. Dar cum ar fi sa pun 3 postari cu " Azi am lenevit"... "Si azi am lenevit..." "La fel ca in zilele anterioare...am lenevit" :) 
Da, cam asta am facut 3 zile. Se simtea si nevoia dupa "socul cultural indian"... Mancarea era mult mai europeana aici... Nu mai era asa zgomot. Vaci? Doar 2-3 ratacite pe plaja... Goa a fost colonie portugheza... oamenii sunt mai latini, zambesc mai mult... Monico este un exemplu perfect. La fel si oamenii care lucreaza pentru el la "Cocioaba lui Monico", taverna de pe malul marii care ne-a devenit casa de zi (si un pic din noapte) perioada aceasta din Goa. 

Restul actiunilor facute sunt complementare statului la soare, balacitului, berii... sau "spartului" valurilor la apus: am fost cu barca sa vedem delfinii, sa pescuim (si am prins o creatura care semana cu un peste violet cu doi colti ca de mistret... langa mine o rusoaica de 50 de ani prinzand un peste mai mare urla din toti plamanii "crocodillo, crocodillo"), snorkeling (asa au zis ei... dar apa era cam tulbure as aca n-am vazut nimic)... masaj... si altele.

Pravin - prietenul nostru cel mic aducator de bratarele - s-a invatat cu luatul pranzului cu noi. Le-am facut indienilor o demonstratie de fotbal pe plaja si in apa pana nu m-a mai lasat salvamarul sa intru cu mingea in apa (probabil invidios pe succesul pe care-l aveam la indieni atunci cand degajam mingea de pe mal in apa unde erau ei, care se agitau galagiosi care s-o prinda...)

Tot aici am vazut si singurele femei despre care ai fi putut spune "deci...asa da". Asteptam indiencele pe care le-am vazut in filme... nimic. Toate sunt la Bollywood poate. Pe platorile de filmare, pentru ca in Mumbai nu erau. Educatia in randul femeilor...sau lipsa ei de fapt, isi pune amprenta si aici. Majoritatea femeilor indience sunt "nearanjate"... numai pun faptul ca trebuie sa intre imbracate in apa... Sigur are legatura cu procentul mare (50%) de femei nescolarizate si cu rolul femeii in societatea indiana... Din cele doua bine ca una era indianca (vezi photo)! Ochii erau negri si mari... Cealalta o rusoaica cu ochi albastri...si cu ma-sa dupa ea la mare!

Mai e de mentionat cum mi-am bagat eu codita ca un...ingeras in organizarea unui eveniment aniversar pentru  cei doi prieteni ai mei... la fel ca acum 4 ani pe plaja thailandeza din Phi Phi Islands! Ma bag si peste 20 de ani! :)
Si habar nu aveam cea urma sa ne astepte in Varanasi...si de acolo spre Dehli!

marți, 19 februarie 2013

India -Ziua 10: Udaipur - Mombay - Goa...

Se pare ca cina de la Ambrai a fost muuult prea picanta, chiar si pentru picanteristii grupului... Astfel incat micul dejun l-am ales a fi la French Bakery. De pe acoperis am vazut cat de bine arata Udaipurul ziua, orasul inconjurand lacul...lacul inconjurand cateva palate... Nu degeaba i se spune Orasul lacurilor...
Am vizitat apoi City Palace de pe vremea lui Maharana Udai Singh II, locul de unde mi-a ramas in memorie doar calul cu trompa de elefant... si faptul ca acum exista sigur si "1 Leu" printre multimea de monede si bacnote puse intr-o camarutza aproape de intrare...

Ziua am continuat-o cu barca pe lac... popasul la unul unul din palate... fotografii..., iar in drum spre aeroport ne-am oprit la "gradina botanica" a orasului...
In avion stewardesele de la Air India sunt imbracate in traditionalul saree indian. Trebuia sa schimbam avionul in Mumbai pentru Goa, dar plecand un pic mai tarziu am ajuns fix cand era imbarcarea. Prin urmare am fost transferati direct dintr-un avion in altul fara nici o stampiluta!!! Practic noi 4 (+ Eliana, o italianca jumatate libaneza, care locuieste in Australia, iar cand statea in Canada a vizitat si Romania pentru un interviu de job :) ) am sarit sistemul birocratic indian...deci se poate si altfel!
In Goa ne-am luat la revedere de la Eliana (sper ca s-a intors cu bine...calatorea singura si s-a vazut nevoia de "apartenenta" la un grup), am luat un taxi (btw, cu pret fixat clar din aeroport pentru fiecare localitate... la cateva zile am vazut ca s-a normalizat un pic si Otopeniul...) si dupa vreo 40 de km am ajuns in Calangute... locul unde vom cunoaste linistea, soarele, marea, mancarea mai europeana (doar a fost colonie portugheza)...3-4 zile, cat sa ne odihnim si sa ne pregatim pentru ultima parte a aventurii in India... Varanasi!

vineri, 15 februarie 2013

Tehnici de negociere in Asia

1.Tehnica "Alex" clasica (se aplica pentru valori mari si timp la dispozitie)
a) se analizeaza rapid oferta
b) identifici rapid produsele si intrebi intr-o doara cat costa; fie dai din cap nemultumit, fie spui ca e scump
c) vanzatorul te va intreba automat "cat dai?"
d) identifici pretul pe care vrei sa-l dai si-i faci o contrapropunere de 30-60% din propunerea lui
e) reactia va fi "nu este posibil"..." asta e calitate...bla, bla"
f) atunci tu incepi si te uiti la altele... mai ieftine
g) socializarea  (dupa mine cel mai important pas)
Ii zici ca nu i-ai retinut numele (poate chiar nu ti-l zisese...), te prezinti respectuos... si pe prietenii tai...intrebi de unde este si in functie de asta mergi catre familie, copii, zona de unde provine, etc
h) "deja suntem prieteni, zi-mi un pret bun si pentru tine si pentru mine"
i) daca discountul oferit este unul mic... nu e ok, daca e mare....esti pe drumul cel bun
j) mergi mai departe si pastreaza echilibrul contraofertei pana la ultima etapa...
k) finalizarea
k1 - "ciugulire" - mai iei putin...putin..
k2 - pretul de mijloc - "uite... ca sa fie bine, nici ca tine, nici ca mine...intre!"
k3 - cash/card - mai scoti un 5% maxim, ei platind comisioane
k4 - plecatul din magazin

Sfaturi practice:
- necesita timp
- ajuta sa fiti mai multe persoane
- incercati sa va dati seama de religie (de ex: hindusii sunt mai deschisi decat musulmanii...)
- speculeaza orice propunere
- foloseste icebreaker (cu un subiect fara legatura, o gluma...)
- femeile n-ar trebui sa negocieze cu musulmanii...
- fii pregatit sa nu cumperi (a se evita manifestarile exagerate, de extaz sau aprecierile in cuvinte internationale...)
- nu le subestima aprtitudinile (mai ales cele lingvistice...)
- daca iti ofera de baut: daca vrei sa prelungesti alege o bautura fierbinte (ceai, cafea), daca nu... nimic sau apa...
- incearca sa-i deschizi...copiaza-le obiceiurile (de ex: daca are incaltarile la usa...descalta-te si vor aprecia sau nu te descalta si vor observa sigur:) )

2. Tehnica falsului obiectiv (sau up-gradarii)
Stabilesti ce vrei sa cumperi si gasesti obiecte similare, dar mai ieftine.
Soliciti o prima oferta si incepi negocierea pe produsul mai ieftin ; duci negocierea pana aproape de finalizare si acolo schimbi obiectivul, aplicand discountul obtinut plus inca ceva suplimentar pentru up-gradare, finalizand pe cel mai scump...

Tehnici rapide pentru valori mici
3. Discount de cantitate
Se aplica in mai multi pasi plecand de la pretul pe o bucata, doua, 3, 5...10 diminunad pretul unitar... si apoi te decizi cate cumperi

4. Politistulbun/politistul rau
Pentru a nu ridica suspiciuni de nebunie este de preferat sa fie aplicata in minim doua persoane! :))

5.Tehnica unei contrapropuneri unice
Faci o contrapropunere si te tii de ea. Discountul obtinut de regula este unul mic... sau pleci fara nimic...

Sfaturi generale:
Zambeste tot timpul! (nu si atunci cand iti spune pretul si esti "nesatisfacut"...zic)
In cazul in care te hotarasti sa negociezi simte-te si bine, n-o face doar pentru pret! Este o ocazie buna sa afli lucruri noi...cultura, relatii de familie, istorie, religie, etc!

India - ziua 9: Pushkar - Udaipur

Ne-am trezit dis de dimineata pentru a merge prin desertul de la marginea orașului-sat cu camilele. Am zis noi ca ziua mai merge lumea, dar ca sa urmezi stelele de pe camile mai rar... Traversam leganat centrul orașului...
(Puteți face acest "sport" preț de 3 ore pentru mai puțin de 500 de rupii, adica aproximativ 30 de lei...)
Infasurati ca niște coconi in paturi ne unduim in ritm camilesc, privind in același timp natura si oamenii care se dezmortesc. Senzatia este faina mai ales ca nu s-a pornit furnicarul: oameni, vaci, tuc-tuci, cersetori, mașini, vanzatori, maimuțe, ricse, scutere...
Ulița apucata serpuieste pana la marginea orașului. De la inaltimea camilei totul se vede foarte bine: se lumineaza, orașul rămâne sub un val de ceața, oamenii se trezesc, aprins focurile in fața caselor ( mai degrabă niște paturi cu acoperiș), se apuca sa gateasca si sa pregătească copiii pentru școală. Camilele se mai opresc din când in când sa se adape... Ușor casele dispar si lăsa locul unei intinderi nisipoase...gri. Tinem ritmul cu camilele intinzand gaturile înainte din inerție intr-un dans boliwoodian...
Ne oprim sa facem fotografii si apoi alegem alta cale de întoarcere. Apar casele de sub valul de ceața subțire... Apar copii cu ghiozdane mai mari ca ei (asta îmi aduce aminte de mine in clasa întâi...), negricioși (si asta...), cu ochii mari si rotunzi, pregătiți de școala...
Furnicarul zumzaie...
Descalecam cracanati de atâta mers si reluat viața normala: dus, mic dejun, bagaje, bazar, cumpărături, iar negocieri... Si gata. Plecam spre Udaipur.
Seara o închidem in Udaipur cu cina de la Ambrai - restaurantul de pe malul lacului, noaptea, având vis a vis palatul nu știu cărui maharajah... Dar vedem mâine.

miercuri, 13 februarie 2013

India - ziua 8: Jaipur - Pushkar

Bineinteles ca ne frămanta faptul ca nu am cumpărat ceva ieri... Sameer nu se lasase deloc ușor ieri... Astfel încât am revenit! Musulmanii sunt mult mai rigizi si nici nu zambesc... Cu acordul proprietarului a lăsat (mult) sub prețul dat inițial... Ca sa scape odată de noi. Am promis si următorul post va fi despre tehnici de negociere in Asia!
Drumul de la Jaipur la Pushkar l-am făcut in mare pe o autostrada cu 3 benzi pe sens... Insa nu se merge mai repede de 80 km pe ora, pentru ca ori vine vre-un nebun din fata pe contrasens... Ori e vreo vaca. La propriu! :) si se mai conduce si haotic pe deasupra...
Turistul este ținta sigura! Le place sa se țină de gainarii... Gen te opreste șoferul pe autostrada la un loc de masa unde ceea ce ar trebui sa mănânci este necomestibil si costa de 5 ori mai mult... Este interesul tuturor pentru ca fiecare dintre ei au comisioane de primit de la magazine sau restaurante. Comisioanele merg pana la 15-20% si fiecare (ghid, șofer sau agentia) își pot lua un minim 5% sau comision fix...
Ca sa fie treaba treaba am testat si Mc-ul lor. Si aici e mâncarea picanta, dar măcar e comestibila... Am greșit ca i- am luat si soferului un meniu, pentru ca toate hartiile, paharele, etc au ajuns pe jos! Dar ce mai contează un gunoi in mijlocul a miliarde...
Când am intrat in Pushkar s-a auzit "la Potcoava e Cotroceniul..." comparativ cu ce vedeam... Dar nu avea sa fie deloc rău locul acesta... Cu un bazar imens, a doua zi urma sa mergem cu camilele dis de dimineata... Oameni minunati... Yousuf, comerciantul din Kasmir, cu care am ajuns la discuții despre viața, familie, religie si cum poți sa le armonizezi pe toate... Lal, cu care am ras bine când, după ce a zis el ca sigur exista bani pe card ca sa plătim o "pașmina", a luat cardul ca sa verifice! Dacă erau bani, plateam cât a zis, dacă nu... O dădea gratis! Ce nu știa el? :))  Pinul cardului, asta nu stia!
Gata. Mâine cu camila. Dis de dimineata.

marți, 12 februarie 2013

India - ziua 7: Jaipur

Este ziua in care am avut cel mai bun ghid de pana acum... Manu... Pare suspicios de ok! :) asta pentru ca aici trebuie sa ai convingerea ca cineva vrea sa profite de pe urma ta... Si când nu încearcă...e dubios.
Am mers împreuna la Amber Palace, înconjurat de 80 de km de zid lat cât fundurile a doi cai... Ne-am improspatat punctul din frunte si am ascultat povesti despre caste, familie, India si istoria ei... Este diferit: nu ne grabim niciodată, mai stam la soare, mai facem o poza. Pranzul l-am luat împreuna in fort si asta probabil ne-a apropiat...
Jantar Mantar a fost următoarea destinatie din Jaipur. Observatorul astronomic creat de maharajahul Sawai Jai Singh II in sec 18 pare functional si acum...
Templul vanturilor -Hawa Mahal- era la 3 minute de plimbare pe jos.
N-am zis de vizita la magazine... E obligatoriu in turul de o zi sa ajungi într-un magazin...  Deci am ajuns si noi... Partea buna? N-am cumpărat nimic! Partea mai puțin buna? Mâine!
Manu a făcut ceva interesant, ce nu mai incercaseram: plimbarea cu ricsa pana la piața de flori! E o senzatie unica sa te afli intr-o bicicleta cu ataș, tras de un batrânel fibros, in mijlocul unui furnicar... Si fără sa ai claxon! :)
A fost o zi plină, încheiată cu cina la hotel si cu trezitul de rigoare de la ora 3... Sper sa scap de el repede ca deja are o săptămâna...

luni, 11 februarie 2013

Surprising India!

... Capre imbracate in geci de fâș
Camioane care merg pe contrasens pe autostrada cu 3 benzi
Transferul dintr-un avion direct in următorul, știți birocratia indiana, aia cu stampilutaaaaaa
Magazine fix-price (cu prețuri afisate) in bazar...
Masala in orice, inclusiv desert
Au locuri in care consumul de alcool si carne e interzis, porcii fiind animale de companie practic
Nu se folosesc oglinzile la mașini, o buna parte avandu-le chiar pliate in mers...
Îți baga ei parola de wi-fi ca sa nu o dai altora
Pe post de semnalizare, avertizare, schimbare de directie se folosește...claxonuuul!...
Si altele...

duminică, 10 februarie 2013

India - ziua 6: De la Taj Mahal spre Jaipur


Seema ne aștepta in holul hotelului, Vinod afara. Seara trecută, ghida tocmai ne ajutase sa ne luam biletele de la Varansi la Dehli (pe care o agenție, in complot cu șoferul, ne cerea de 7 ori mai mult...)...


Am vizitat Red Fort in Agra, locul unde a fost închis creatorul Taj Mahal - Shah Jahan - de către fiul sau, Aurangzeb...

Apoi Fatehpur Sikri, capitala lui Akbar, mogulul mogulilor din Agra... Aici am încercat o ploaie deasa datorită problemelor organizatorice: am rămas fără tuc-tuc...
În drum spre Jaipur ne oprim la Galtajl - templul cu maimuțe care te țin de mana in timp ce-ti iau mâncarea din palma si locul in care am primit primul "benghi" roșu in frunte...
Jaipurul in prima seara înseamnă hotel, restaurant (Royal Treat - ok, mâncare buna si dansuri tradiționale) si somn...

joi, 7 februarie 2013

Ziua 4...5: New Dehli - Agra sau Latura Triunghiului de Aur...



Trezirea nu a fost tocmai usoara, la fel cum nu a fost nici adaptarea la primul mic dejun local...astfel am uitat ca aveam ghid de la ora 9.00. Ne astepta linistit in fata hotelului... Sahil... ulterior l-am denumit "Dintosu" sau "Ghidul curului"... scuzati limbajul. De ce? pentru stilul infect de as face meseria de ghid, nu pentru ca nu ar fi

putut, ci pentru caurmarea sa faca bani de pe urma clientului fara a-l interesa daca acesta e multumit sau nu...

Am vizitat Poarta Indiei, palatul presedintelui, Parlamentul, Lotus Temple, Muzeul Ghandi... Qatb Minar... toate in New Dehli... o bucurie pentru aparatul photo... mai putin locurile in care voia sa mergem
pentru a-si lua el comisioanele, iar noi sa trebuiasca sa rezistam asalturilor comerciantilor Indieni, destul de unsi de altfel...

Mai e de punctat interactiunea culturala prin "turban"... mi-au placut turbanele celor de religie "sikh", astfel incat am vrut sa-mi iau unul; l-am luat, iar un reprezentant al lor mi-a aratat cum se aseaza
pe cap un material lung de 6.5 m astfel incat sa ia forma turbanului... lui ii lua 10 minute zilnic... Barba avam deja, acum si turban, alb nu sunt... deja ii derutam cand ma auzeau vorbind! :)
Am luat cina pe terasa hotelului, tot picanta...iar de data asta am socializat cu un cuplu tanar din Africa de Sud... Scris pe blog si pregatit pentru parasirea capitalei, cu destinatia Agra cu Taj Mahalul preacunoscut...



***

Nu-s prea multe lucruri de spus legate de o noua dimineata... Plecam impreuna cu Vinod Kumar... soferul... va avea un post special, pentru ca urma sa petrecem mai mult timp impreuna... Drumul la Agra cu masina ia vreo 5 ore... Da, sunt vreo 200 de km. E mult mai rau ca la noi... N-am vorbit deloc de trafic? Si asta ar trebui sa aiba capitolul sau!:)) Ploua marunt...Dupa o jumatate de ora am vazut si prima umbrela... si un Duster...avem muzica indiana in masina... soferul e cam tacut... oricum ne intelegem ca mutul si orbul pe gaura cheii... primul radar :)... vaci peste tot...toate camioanele pictate artistic in culori stridente si cu un "blow horn" pe spate...oamenii merg multi in masina sau tuc-tuc....claie peste gramada...cu oglinzile stranse ca sa nu si le rupa, pentru ca nu le folosesc deloc... hai, intrebati-ma cum conduc daca nu se uita in oglinzi si nu semnalizeaza niciodata! :)

In Agra am vazut prima femeie conducand un Tata Nano... Hotelul (Taj Inn) e ok, ghida - Seema - si ea ok... dicutam in drum spre Taj despre caste si cum se casatoresc indienii... au cam 1000 de invitati la nunta care tine 5 zile, iar tatal fetei trebuie sa-i plateasca tatalui baiatului in functie de profesia acestuia - un doctor este o comoara! Vazut si Taj Mahal-ul. Sincer? Nu m-a impresionat. Arata bine, dar nu m-a facut sa zic "wow". Mare, elegant din exterior, cu povesti in spate... oricum toate templele vazute sunt mai mari decat tot ce avem noi in tara... poate oamenii aveau un complex legat de marime?

marți, 5 februarie 2013

India - ziua a 3-a: Spre Dehli...

"Mâine" avea sa fie foarte repede. Visat ca suna telefonul din camera (care arata foarte bine, cu birou integrat si o baie elegante pe doua nivele... Lufthansa știe). Visam ca suna si a doua oară... A treia oară am răspuns! :) erau de la receptie, voiau sa fiu jos in juma' de ora! Mă uit la ceas... 3am! Iar începem ziua devreme azi!
Ne-am regasit prietenii cu care luaseram si cina "latina" seara dinainte... Parca eram in excursie cu clasa! :)) Ne-am făcut alții noi la coada din aeroport... Un cuplu de francezi ce mergeau in Tibet si o olandeză ce stătea aici de un an, aplecandu-se pe partea spirituala...
Încă nu reușesc sa regăsesc frumusetea pe sub mormanul de lucruri negative... Olandeză zicea "exista, dacă vrei s-o descoperi"!
Aaa... Am sărit peste miile de stampile puse la plecare... Radem in avion ca înainte de a decola sigur mai vine cineva..." Si acum o ultima stampilutaaaaaa!!!"
In Dehli ne-am cazat (hotelul ok dacă-l comparat cu ce era afara, decent) si am plecat sa mâncam unde ne-a fost recomandat: Conaught place, zona turistică din apropiere...
Încă nu suntem adaptati mediului si asta se vede, fusul orar este încă pe România...

Altele de menționat:
- știți cum se face testarea alcoolului? Șoferul sufla întrun corn ca de seminte făcut din ziar si politistul miroase cornetul! :)) nu glumesc!
- am discutat restul programului cu Sushil...4 ore!
- am luat cina pe terasa hotelului (ok), unde la un moment dat, in timp ce noi radeam de mama focului, un străin de la masa alaturata se ridica si ne zice "pot sa vad cât alcool are berea dumneavoastră, ca pare la fel? Hmm...are spre 8%, acum înțeleg! Garcon, de ce berea mea are doar 5%"? :))
Noapte buna!

duminică, 3 februarie 2013

India - ziua 2: Spre Dehli? Așa credeam si eu...


Am lasat Varsovia in urma prinzand legatura din Munchen spre Dehli... Deci totul parea ok... Mai putin faptul ca nu am putut dormi nici macar o secunda tot drumul. Nici o problema, aveam sa ajung la o performanta interesanta: 4 ore de somn din ultimele 60!


In avion toate natiile pamantului mergeau spre India, fiecare cu motivul/regasirea lui,  insa toti nerabdatori sa termine odata zborul asta lung si aplatizator de funduri... Coboram spre Dehli...urechile pocnesc...11000 m... 8000... 2000... 3000...si din nou 11000! Nu vom ateriza pentru ca este ceata si vizibilitatea sub 50 de metri! Noua noastra destintie: Mumbai (sau Bombay cum i-ar fi spus spaniolii... totusi portughezii parca... "golfului bun")... Aici s-a luat decizia dupa 3 ore ca nu ne vom intoarce la Dehli, ci ca vom ramane minim 15 ore in capitala bolliwoodiana... Nu e o mare problema pentru noi pentru ca nu aveam ceva foarte fix incat sa nu putem schimba programul, dar altii au conexiuni, intalniri sau pur si simplu le incepe concediul dupa un program bine stabilit. Nimeni nu comenteaza.

Dupa faza hilara cu autoritatile indiene care ne-au oprit pasapoartele si ne-au verificat de 4 ori pe aceeasi lista "trasa la copiator" am fost dusi la hotel (foarte ok, btw), autocarul scanat de vre-o bomba, intrarea la hotel pe poarta de securitate, bagaj verificat... Ultimele ore au creat un grupulet "latin": noi, un italian - Soldano - si un cuplu matur de mexicani (el, Luiz Castillo - un om foarte fain...ce ne asteapta in Mexic acum! :) O continuare normala a mesei picante din avion a fost picanteria indiana a mesei de la hotel. Nu stiam cand vom pleca spre Dehli (dar aveam minim 15 ore) asa ca am plecat sa descoperim Mumbaiul. Taxiul avea ca tinta Gate of India si Insula Elefantilor... Pe a doua am rata-o odata cu "închiderea programului"... Am luat-o la pas prin centru... Imaginile oferite iti dau subiecte pentru fotografii, insa unele sunt prea incarcate emotional si prefer sa nu le fac! :|.

Soferul de taxi vorbesti engleza cantat, singura diferenta intre el si ceilalti fiind ca el nu stie tot cantecul! :)) Ne intelegem greu cu el intr-un oras de 10 ori mai mare decat Bucurestiul, dar e funny! Italianul nostru, Soldano (prieten cu Celentano... de fapt, cantaretul cat pe ce sa-i fie socru :D), n-a mai rezistat si a inceput sa claxoneze indieneste...adica la 5 secunde!


Dusul din hotel a fost o incercare timida de a spala mizeria acumulata. Am inceput altfel decat planificaseram. Am fost surprinsi! Asa cum ne asteptam sa fim...Adorm. Poate maine plecam la Dehli...
Noapte buna.