duminică, 30 ianuarie 2011

Remember: Thailanda & Cambodjia - Prima zi in Cambodjia


"Ne-am trezit devreme, am luat micul dejun si ne-am luat la revedere de la gazdele noastre. Unul dintre ei ne-a dus la aeroport.
Zburam spre Bangkok cu ceva emotii la aterizare. Vom schimba avionul, dar si aeroportul. Sunt la 45 de km unul de altul. Zburam in Cambodjia cu Bangkok Airlines care are excusivitate pe aceasta directie – Siem Riap – si niste preturi nesimtite pentru cele 45 de minute de zbor... Mai tarziu, in Cambodjia, am aflat de la Kany (ghidul nostru de acolo) ca puteam veni cu autobuzul, am fi facut mai mult ca si timp, dar daca pui orele pe care le petreci in aeroport si faptul ca am fi platit undeva o treime din pret cred ca ar fi fost mai ok.
E bine de stiut pentru data viitoare :D sau pentru cei care veti merge!
Stam de ceva ore in aeroport timp in care ne cautam cazare pt Puket si Phi-Phi... insula... Aeroportul e dragutz pentru ca are si spatii amenajate pentru fumatori, astfel incat din cand in cand mai fumez o tigara. Oricum am fumat mai putin decat m-am asteptat... doua pachete i le-am lasat lui Lek suvenir si alt pachet satenilor pe drumul prin jungla... fumau tutun intr-o foaie ca de porumb... am incercat si eu, bineinteles! :))
Am reusit in aeroport sa intru 5 minute si sa anunt poporu' ca sunt ok.
Azi e ziua lui Alex... La muuuuulti aaaaaaaani, Aleeeeeeeeeex! I-am trimis sms sa-l uram!


Plecam spre Cambodjia dupa ce am inghetat prin aeroport. Au astia 15 grade in si peste 30 afara... In autobuzul ce ne duce la scara avionului era un tip certat cu dushul, atat de tare ca-ti muta nasul.
Asteptam sa decoleze. In Siem Reap ne asteapta ghidul. Sau cel putin asa confirmat. :)



Cum nu aveam cazarea asigurata am avut ceva emotii la completarea formularelor pentru viza, datorita faptului ca trebuia sa completam adresa la care vom sta. Dupa lungi deliberari am ales sa trecem adresa unui hotel dintr-o revista din avion! :D
Viza? Formularul il lasam intr-o sala mare la prima persoana din cele peste 10 pe la care va trece pasaportul si apoi astepti cuminte in fata ultimului sa fii strigat. Dam pasaportul si mergem la coada. se striga... au o limba frumoasa, atunci cand o vorbesc pe a lor, pt ca numele care le ies pe gura cand ne striga... Francoi (citit cum l-am scris)... tot asteptam sa-l vedem pe francez, cand apare o tipa cu privirea stalcita ca si numele...



Primesc viza. Apoi Adela si restul... radem cand stam la coada pt controlul vamal. Tre sa privim iar in camera ca la thailandezi... Bondarica fusese in China si povestea ca i-a fost greu cu viza pt ca erau “soparle olimpice” :))) Eu asta auzisem pt ca aveam inca urechile infundate... “Ce soparle olimpice”? si toata lumea se puse pe ras... Erau doar Jocurile Olimpice...



Iesim. Ghidul era acolo. socializam, discutam de traseu si cazare. Luam doi tuc-tuci si mergem sa cautam cazare... gasim... langa o farmacie... :) arunc un ochi sa vedem cum se prezinta, nah, n-am plecat de mult de la serviciu :) Apropos, ce-or mai face baietii mei?
Pe drum am vazut orasul, hoteluri foarte bine luminate si mari. Aerul e altul... Kany- ghidul e cu mine si Marius in tuc-tuc. Ne explica despre Siem Reap si Cambodjia... Ne intreaba care cu care suntem cuplati si rade cand aude ca eu sunt cel singur... “Karaokeee, ma' friend”... 60-70$ toata noaptea ... Nu stiu ce au astia cu mine, nu cred ca par disperat... :))



Recu negociaza cazarea in stilu-i caracteristic si scoate super reducere. Si aici totul se negociaza... Ne dushuim si iesim cu tuc-tucii in sat... pardon oras :). Ne oprim la o terasa destul de plina... plina de turisti... Mancam bine si bem vreo 4-5beri... Sa tot stai aici...Berea la halba e juma de $... la sticla? 3-4 $, dar si aici are 640 ml...
Luam tuc-tuci spre hotel... Ma apuc sa scriu pe muzica traditionala... Mi se inchid ochii...
Maine mergem la Angkor Wat...
Noapte buna, copii..."

miercuri, 26 ianuarie 2011

Oferta Tarom de Ziua Indragostitilor... 259 E/ 2 persoane/22 locatii


Compania TAROM pune în vânzare, în perioada 01-24 februarie 2011, o ofertă specială pentru Ziua Îndrăgostiţilor de 259 EURO, preţ cu toate taxele incluse, pentru două persoane care călătoresc împreună, dus-întors, pe zboruri directe operate de TAROM, dinspre România către Europa.
Oferta este valabilă pe 22 de rute directe TAROM, de la Bucureşti către Amsterdam, Atena, Barcelona, Budapesta, Frankfurt, Istanbul, Larnaca, Londra, Lyon, Madrid, Munchen, Paris, Riga, Roma, Salonic, Valencia, Viena, Zurich; Cluj - Frankfurt, Madrid, Viena şi Sibiu - Munchen.
Biletele pot fi achiziţionate de la orice agenţie proprie TAROM sau de la orice agent de turism acreditat.
Pentru a putea beneficia de această ofertă, este necesară petrecerea unei nopţi de sâmbătă la destinaţie, iar perioada maximă de şedere este de două săptămâni, cu plecarea în intervalul 10 februarie - 10 martie 2011.
Oferta dispune de un număr limitat de locuri şi se supune unor termeni şi condiţii.


Totodata mai este de mentionat oferta KLM "Top destination at bottom prices" valabila pana la 31 ianuarie!


Sursa: www.tarom.ro si www.klm.com

Descoperim Antarctica la 15 ani...

Alpinista Crina Coco Popescu, în vârstă de 15 ani, a finalizat ascensiunea pe masivul Vinson, record mondial de vârstă pentru România, îndreptându-se acum spre următorul obiectiv: masivul Sidley, cel mai înalt vulcan al Antarcticii, informează Mediafax.

"Am stat 15 zile in Union Glacier aşteptând să plecăm. Între timp am făcut ture de schi, am mers pe vârfurile din jur, ne-am antrenat. O să încercăm să facem vârful cât mai repede", a declarat Coco.

Plecarea echipei către Sidley a fost împiedicată până acum de un sir de incidente neprevăzute: în Punta Arenas, baza logistică ALE, a fost o săptămână de greve generale care au blocat toate căile de acces şi implicit decolarea Ilyushin-ului cu care urmau să vina şi restul de expediţionari.
Când apele s-au liniştit şi toată lumea era pregătita, încă o veste neplăcuta a schimbat planurile: unul din motoarele avionului nu a mai pornit. A fost necesară încă o săptămâna de aşteptare în care mecanicii aduşi din Rusia să repare defecţiunea.

Vremea a fost favorabilă în toată această perioadă, după cum povesteşte Coco: "Timpul a fost relativ până acum: în general nu a fost frig, n-a scăzut sub -34 grade, dar în toate zilele a bătut vantul. Frig şi vânt foarte puternic au fost numai vreo 3 zile".

De asemenea, odată cu trimiterea pozelor prin intermediul unui pilot rus, Coco a ţinut să-şi liniştească tatăl, trimiţându-i un mesaj scris pe un şervetel: "Nu ai de ce să fii ingrijorat, totul e ok, nu se poate întâmpla nimic rău aici".

Obiectivele lui Coco în cadrul expediţiei din Antarctica sunt escaladarea Mt.Vinson (ascensiune încheiată în 4 ianuarie) şi Sidley - cel mai înalt vulcan de pe continent. Dacă şi ascensiunea pe Sidley reuşeste, Coco va fi prima alpinistă din lume care încheie circutul Seven Volcanoes - cei mai înalţi vulcani de pe cele 7 continente.

Mai multe informatii despre cum se "Traieste la altitudine" gasiti pe http://crinacocopopescu.blogspot.com/ sau  http://www.cocopopescu.com/!

luni, 17 ianuarie 2011

O fărâmă din Praga mea, by Clara S.

I se spune “oraşul de aur”. Însă iarna nu e nimic auriu în Praga, nici măcar asfinţitul. Dar cine are nevoie de el, când există clădirile înfrigurat înghesuite una-ntr-alta, uşile uriaşe din metal zornăitor ferecate misterios, colinele şugubeţe pe care poţi oricând să te joci de-a v-aţi-ascunselea, străduţele strâmbe şi ameţite ce ascund bric-a-brac-uri, galerii, anticariate şi antichităţi, magazine cu muzici, pub-uri pline de viaţă şi restaurante cochete? Cine tânjeşte după aur când are castele cocoţate pe vârfuri de colină sau pitulate strategic, poduri străjuite de pe care auzi glasul păsărilor revoltate, freamătul apei înfrânate şi zumzetul oraşului? Când îl are pe Freud şi Kafka, când există Dancing House, viaţa din oraşul vechi, berea brună, Becherovka şi muzica bună?

Dar încă n-am gustat Praga. Am aterizat într-o după-amiază târzie de duminică. Nu m-aşteaptă nimeni şi nu-mi sunt deloc clare locurile, reţelele de transport, direcţiile. Dar m-am obişnuit. Dacă n-am google-it suficient acasă, filez un Info point. Orice aeroport trebuie să aibă unul. „Avem nişte hărţi-ghid numai că nu sunt gratuite, pe acelea mi le aduce şeful meu abia mâine, că e început de an. Asta, spre exemplu, costă 112 coroane, cam cât o cafea”, zice feciorul din spatele tejghelei cu un zâmbet strâmb. „Ei aş, că doar n-oi veni din Bangladesh – acolo se fac mai nou hainele H&M. Cumpăr-o tu pe-asta!”, spun şi eu, mulţumesc şi mă tirez. Păi o cafea (mă documentasem), era în jur de un euro şi jumătate, adică vreo 35 de coroane. Alături, e un centru cu informaţii despre mijloacele de transport. Au hărţi gratuite, e clar că şeful lor ajunsese mai devreme. Variantele sunt următoarele:
-        26 de coroane (un euro = aprox. 25 de coroane, ca să ştim cum ne situăm) până la hotel şi aveam de schimbat autobuz-metrou-tramvai. Genul acesta de bilet este valabil pe toate mijloacele de transport, timp de 75 de minute din momentul în care este „bifat”, la urcare.
-        Circa 480 de coroane – un minibus care ajunge undeva în zona centrală şi în care pot urca până la patru persoane
-        700-800 de coroane – taxi. De la aeroport până în centru sunt în jur de 15 kilometri.
Cumpăr bilet - aleg prima variantă, normal, am şi altceva de făcut cu banii. Ştiu, you get what you pay for, dar în afara troler-ului, nimic altceva nu mă incomodează...
Teoretic, atunci când ieşi din aeroport nu-ţi trebuie decât un pic de atenţie şi de control al senzaţiei aceleia că totul e vraişte şi străin. Pentru că, în realitate, de cele mai multe ori (experienţa mea vizează „lumi” occidentale), lucrurile sunt logice, simple şi la-ndemână. În staţie, 119 (autobuzul „meu”) ajunge în câteva minute. Lângă mine, un cuplu. Autohtoni. El se oferă să m-ajute cu trolerul, apoi îmi spune că trebuie să bifez biletul şi că îl pot folosi pe orice mijloc de transport, vreme de 75 de minute. Nu-ntrebasem, dar... din Cehia nu arătam sigur. La coborâre, m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor. Dacă mai vreau să ştiu ceva. „Acum iei metroul de pe dreapta şi cobori la Namesti Miru. Trebuie să scrie Hostivar”....

Mereu (parc-aş fi colindat o veşnicie) am avut senzaţia că felul în care funcţionează metroul în Paris este atât de logic şi de „cu bun simţ”, încât e .. perfect! În Praga, şi tramvaiele sunt la fel. Autobuzele nu le-am folosit. Ai o hartă, ştii destinaţia, eşti atent la direcţie şi te-aşezi pe peronul potrivit, n-ai cum să încurci ceva. Totul este marcat: locul în care te afli, direcţia de mers. E simplu...

Şi da, nu e nimic exagerat dacă spui că n-ai vreme să te plictiseşti şi nici motive. Pentru că ai mereu de ales: muzee, plimbări în oraşul vechi - The Old Town, adică Stare Mesto, la castele, adică Prazsky hrad, pe Charles Bridge, alias Karluv most, în Wenceslas Square - Vaclavske namesti sau Lesser Quarter - Mala Strana. Ai de ales între berea blondă, cea brună şi mixtă, între Becherovka (o licoare tradiţională obţinută din ierburi), Jagermeister  (da, e băutură nemţească, dar şi goulache-ul e unguresc şi ţi-l servesc cu tot atâta mândrie de parcă ar fi producţie proprie), vin şi alte delicii lichide. Ai de ales între tot soiul de mâncăruri, multe din ele, ce-i drept, din bucătăria internaţională. Da’s bune oricum. Poţi să te opreşti pe o străduţă lăturalnică, cum este Golden Lane, să te holbezi spre cer ca să vezi, undeva în Stare Mesto, the Hanging Man (Freud) al lui David Cerny, care mai are şi alte astfel de minunăţii în Praga, sau să hoinăreşti – în orice moment al zilei sau nopţii – pe  malul Vltavei. Poţi să intri în barurile micuţe de care te-mpiedici la fiecare pas şi să stai la o măsuţă, străin, tăcând, adulmecând, savurând, neştiut de nimeni. Poţi să mergi la operă, la balet, să asculţi jazz sau rock. Şi fiecare seară va fi altfel decât celelalte. În Praga regăseşti, într-un anumit fel, câte ceva din Viena, din Paris, din Amsterdam...
Şi pentru orice alegi, preţurile sunt mai mici. Spre exemplu, berea. O poţi cumpăra cu 35-45 de coroane, adică mai puţin de doi euro. O porţie de paste cu creveţi, un pahar cu vin alb şi un aperitiv (pe care nu-l comanzi, dar pe care-l plăteşti!!!) plus bacşiş te poate costa 200 de coroane. Nici biletele de intrare în muzee nu sunt atât de scumpe ca în alte capitale europene. Aşa că…

Una peste alta, „oraşul de aur”, „oraşul celor 100 de clopotniţe” şi cum i s-o mai spune e savuros. Eu aşa l-am descoperit: boem, cu trecut, cu poveşti, puţin elegant şi cochet, puţin extravagant şi incitant, uşor alunecos. Parcă te-ai fi vrut pierdut cu două sute de ani în urmă, deschizând o uşă dintr-o clădire cu acoperiş colorat şi dantelat (şi nu e nici o metaforă aici) sau mergând pe pietrele de râu şi ascultând freamătul lumii. Şi n-am plătit scump pentru asta.

La ce strâmbi din nas în Praga (sau la ce-am bombănit eu)

-        la faţa aproape nepăsătoare a chelnerilor/ ospătarilor/ barmanilor/ vânzătorilor. Undeva, într-un magazin de suveniruri, un băiat sârb care-şi făcea studiile în Praga, mi s-a plâns (eram cumva de-a lui, mai aproape de casă. Înţelegeam) că cehii-s „naşpa”: nu-ţi zâmbesc, nu se poartă frumos, nu le plac străinii. O amică pe care am cunoscut-o în Praga a replicat: „Da, e-adevărat, dar atunci când îţi vei face un prieten ceh îl vei avea pe viaţă. Nu ştiu cum e mai bine....”
-        la modul în care îţi servesc un aperitiv într-un restaurant, deşi nu l-ai comandat, iar la final ţi-l trec pe nota de plată. Şi nu, nu fac asta doar cu străinii (am verificat). Dacă nu te-ai înfruptat suficient din licioarea brună-blondă, ai putea avea senzaţia că eşti luat de fraier.
-        la chiocşurile de schimb valutar. Atenţie la comisioane! Atenţie la paritate! N-aţi vrea să primiţi 17 coroane în loc de 24, spre exemplu, pentru un euro. Dacă n-aţi plecat cu CZK (coroane cehe) din ţară (puteţi găsi la bănci, BCR-ul spre exemplu are cu siguranţă), cele mai „safe” sunt ATM-urile şi băncile. În multe locuri se poate plăti cu cardul.
-        unii (ghiduri, site-uri, agenţii de turism, ghizi etc.) spun că trebuie să te fereşti de hoţii de buzunare. Eu nu i-am întâlnit, dar cu siguranţă nu e un anunţ pe care să nu-l auzi şi în alte capitaler/ oraşe ale lumii
-        s-ar putea ca unii să vă spună că cehilor nu prea le plac românii. Deşi cu siguranţă Praga are parte de mult mai puţini români decât are Parisul, Londra, Bruxellesul, Atena sau Roma. În plus, n-am întâlnit pe nimeni cerşind sau făcând altceva. Adică n-am văzut. Or fi fost în vacanţă....


Ce-aş verifica înainte dacă n-aş şti din alte surse încotro mă-ndrept:
- Despre Praga: http://www.praguewelcome.cz/en/ şi (de preferat! ca jurnaliştii, din surse diferite)/ sau http://www.czechtourism.com/
- Transportul public. Pentru detalii, daţi un google pe: http://www.dpp.cz/en/ sau http://www.cedaz.cz/photogallery-en-transport-airport-prague.php
- Timpul! Dacă nu vă presează, vizitaţi şi ceva din împrejurimi. Spre exemplu, la numai 60 de kilometri (drumurile sunt OK, nu faci o veşnicie până la destinaţie), se află un fost lagăr de concentrare, în Terezin: http://www.terezin.cz/en/index.asp

vineri, 14 ianuarie 2011

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Bulgaria iarna... & Oscar - Ski, Bansko, ianuarie 2011

"We are the champions, my friends..." Asa incepe si se termina povestea aceasta...

Apres ski... al doilea pahar de vin... 
Este ultima zi, maine plecam spre Bucuresti. Ma doare un pic mai tare genunchiul, dar soarele compenseaza durerea si micile disensiuni intre prieteni. Este foarte reconfortant sa faci plaja inconjurat de zapada si sa auzi un "turn Babel" in jurul tau, dar toata lumea sa fie cu zambetul pe buze...

Drumul spre Bansko a fost picantat cu o peripetie... A nins, si la fel ca in Romania, iarna din ianuarie i-a luat pe nepregatite pe vecinii (de suferinta) nostri bulgari. Nu distingeam sub zapada bordura de pe marginea drumului, astfel incat m-am trezit facand rotiri cu masina... 1080 de grade... nu mai detaliez, a fost senzatie oricum... De aici au inceput pe parcusul vacantei tot felul de glume, gen... "ne mai invartim si noi de-o bere pe aici?" sau "invarte-te mai repede sau lasa-l pe Marcel s-o faca!"...

Am regasit Bansko pentru a 3-a oara. La fel de primitor. La fel si Teddy House, un loc dragut  mai ales prin "dragutenia" oamenilor care-l pastoresc. Svetla - managerul micului hotel - este la fel de saritoare ca-n ultimele dati, iar Tedy (personaj nou) are un mod inedit de a ma distra de fiecare data: dand din cap precum noi a "nu", ea de fapt afirma cu zambetul pe buze... dar noi... "cum nu mai e bere?", "nu e buna mancarea? sau rachia?" Apoi ne dam seama ca totul e ok.

Zilele au trecut repede, invataceii au prins drag de ski, dar au avut de luptat seara pentru a nu cadea rapusi de oboseala, cei mai avansati si-au testat limitele pe partii mai grele... Cozile la telegondola erau uitate cand alunecai pe zapda, insa fiecare dintre noi (la rece) putem "aduce" imbunatatiri acestui loc, chiar daca este de departe superior statiunilor noastre...

Serile sunt ocupate de jocuri si bucataria traditionala bulgara... "Risc", poker si mai ales "Mafia"... "Criminalii" isi fac loc rand pe rand printre noi, creind discutii in cupluri: "Nu pot sa cred ca m-ai omorat iar"! ;)) Eu m-am saturat sa fiu "politist" pentru ca exista marele risc ca si atunci cand nu sunt sa fiu ucis din prima runda, pentru ca aveam "mirosul" mai ascutit...

Ieri am avut sesiune foto pe partie, deci vor aparea si fotografii! Am cazut special pentru fotografie pentru ca in celelalte doua dati pe bune nimeni nu era pe faza cu aparatul...
Ma intind din nou la soare... apoi mai dau o tura pe partie pentru a-mi lua la revedere de la zapada si bucuria pe care mi-o da!

***
Oscar - Ski, Bansko, ianuarie 2011

Acestea sunt si nominalizarile si castigatorii (cele de anul trecut sunt aici):

Cele mai gratioase cazaturi: Ofelia, cazatura din categoria "bolovan", la prima iesirea din telegondola :)) )
Cel mai somnoros: dimineata - Andrei (partia se deschide dupa 12, nu? :)) ), seara -  Bondarica & Ofelia (Si nu-ti trec porecla!:P)
Cel mai fain mers "de dupa": Bondarica (ca un robotzel ;)) )
Cea mai dureroasa cazatura: Sergiu (si nu a fost una de la ski, ci cu capu' de un scaun! Auch! )
Cele mai multe beri baute pe partie: Nu se acorda! ( N-a fost Coco! :P) Premiul se va numi "Coco".
Cel mai "ratacitor": Recu  (slabutz, 10 minute de ratacire + 5 min pana a luat o harta pentru a gasi hotelul)
Cel mai "vinovat": Alina (chiar si cand era povestitor era votata pentru "criminal")
Cel mai mare "mancator de zapada": Nu se acorda! Si se inlocuieste cu "kamikaze": Sergiu! :P
Cei mai nesimtiti: "moldovenii" care au indus in eroare grupul legat de "taxi"...
Cei mai ok: Tedy (благодаря!) & Svetla
Cel mai "invartitor": Maaaaarceeeeel!(Rez, Titi-Rez!)

Top ziceri:
1. Nu-ti baga **** in ea de partie ca mergi in plug! (Recu) :))
2. Say "hello" to my little friend! (un necunoscut care se tara cu o placa... Este replica lui  Tony Montana din "Scarface")
3. "Tata a fost miliatian 40 de ani" (Andrei - scuza suprema la "mafia")
Mentiunea1: "Aia era partie neagra! Mai aveam putin si ma rugam sa faca scari!" (Sergiu, referitor la o bucata din partia 5...)
Mentiunea2: "M-am pus pe schiuri, am (a)prins un fir de iarba... si am picat..." (Sergiu)

vineri, 7 ianuarie 2011

La multi ani si la multe "descoperiri"!

La multi ani sanatosi! 2011 sa va aduca multe descoperiri si bucurii!

Eu imi propun sa va povestesc cat mai multe despre locurile in care ajung si nu numai atat: incerc sa strang mai multi priteni care sa impartaseasca experientele lor, sa ne spuna povesti din calatoriile lor, sa ne arate fotografii... sa ne faca pofta "de duca"!

Pentru inceptul acesta de an astept cateva impresii ale unui strain despre Romania, dupa ce a vazut tara noastra de 4-5 ori in ultimii 10 ani, o "corespondenta" din Praga, ceva dinspre Asia... apoi mai vedem!

Sa ne "descoperim" cu bine!