miercuri, 25 august 2010

La Coruna - Zilele urmatoare...

Zilele urmatoare au curs aproape la fel... cu trezit dimineata, luat cafeaua in oras, alaturi de cornul cu unt de rigoare si de citit ziarul de sport... Am facut un obiectiv zilnic de a ajunge la Torre de Hercule, insa abia duminica s-a intamplat; sambata am ajuns la ocean si era foarte ceata, astefel incat am amanat intalnirea cu cel mai vechi far functional din lume...
Am facut insa o plimbare pe plaja cu nisipul facut din bobitze ca de grau gri la culoare, care-ti faceau un masaj fantastic la talpi... am incercat apa (cred ca o tinusera la un frigider urias:D), am mai citit cateva pagini... am re-aplicat principiul "mai mergem, mai ne oprim"...
Noptile week-end-ului le-am petrecut in oras testand vinurile galiciene si piciorusele caracatitelor impreuna cu Nico si familia Mircea sau amestecand cuburile de gheata dintr-un pahar intr-un jazz club...
Duminica mi-am atins obiectivul de a vedea farul! Si tot duminica nu am (mai) folosit harta ca sa-l gasesc. De fapt, cred ca am invatat orasul acela in mare parte. Din far se expune vederii coasta... Se vede orasul de sus, se vad plajele si drumul pietonal care serpuieste pe marginea oceanului... Era inorat, dar soarele se zbatea la apus creind cateva fante de lumina ce-ti gadilau privirea... Am vazut toate astea in sunetul unui cimpoi ce parca voia asa aminteasca originile celetice ele mandrilor galicieni...
Apoi am asistat la o partida de fotbal, incheiata la penaltiuri... ( Ce a mai ratat numarul 9 de la una din echipe! :P) si apoi in Piata Maria Pita la un spectacol de dansuri traditionale... M-a alergat un pic ploaia, dar m-a prins abia luni, cand in 10 minute venind de la internet.... m-a "ciuruit"... Btw, tot duminica am vazut si cea mai dragutza femeie din aceste zile in Spania (capitol la care nu exceleaza sau erau toate ascunse; sunt de remarcat cel mai in varsta, foarte cochete si prezente seara in oras), ca sa ma opresc doar la aceasta perioada...
Luni, cand mi-am mentinut "ritualul" cu cafeaua de dimineata,  am facut cumparaturi (urma sa gatesc seara si trebuiau preparate mai din timp)... apoi alte cumparturi (pt mine si Robi)... Seara am gatit reteta mea preferata: costite de porc in bere bruna (cu un pic de miere, usturoi, chili...) A fost modul meu de a le multumi celor 3 romani pentru zilele faine petrecute in Galicia...
Mi-am luat la revedere de la La Coruna cand se crapa de ziua, drumul pana la aeroport facandu-l insotit de luna aproape plina alergata de cativa nori negri...

sâmbătă, 21 august 2010

La Coruña - a doua zi...

Senzatie de racoare. Asta gasesc de fiecare data cand deschid fereastra dimineata. Imi place. Foarte rar raman sa lenevesc in pat, prin urmare si aceasta trezire a fost una rapida... cafea...
Am pornit iar in descoperirea orasului, insa m-am oprit repede la un internet cafe - doua ore... "Da, sunt bine.." Familia trebuie anuntata de starea fiului ratacitor...
A doua oprire la o terasa-restaurant... Barmanul e simpatic, seamana cu Jack Nicholson... Se apropie de mine si incepe sa turuie in spaniola...normal. Il las. Si dupa ce termina ii spun "No hablo español!". Incepe sa rada si-si pune mainile in cap. Ne intelegem pana la urma prin semne si prin putinele cuvinte in spaniola pe care le stiu... Ne-am inteles ca vreau sa mananc, asa ca mi-a adus pentru inceput o... Estrella Galicia! :) A fost distractiv pentru ca asteptam sa vad ce am comandat (fara sa fi inteles ce comand)... Supa nici acum nu stiu din ce a fost! :)))
M-am hotarat. Nici azi nu merg la plaja. Si sigur maine vor fi nori. O simt. Vreau sa vad "Estadio de Riazor", stadionul lui Deportivo... Am scos harta, l-am reperat, am facut repede un traseu care sa mai cuprinda ceva obiective in drum si am pornit...Ma opream din cand in cand sa fac poze. In fata operei au un fel de cascada... apoi am trecut prin Ciudad Jardin und emi-au placut cateva case... si am iesit fix la stadion. I-am dat ocol, voiam sa-l vizitez...insa trecuse programul. M-am oprit intr-un magazin Nike, deh nu puteam pleca asa cu mana goala.
De aici am mers spre plaja. Peisajul este foarte dragut, chiar daca plaja in sine este mica. Este un mal stancos in general. Am rugat un tip sa-mi faca o poza si cred ca avea probleme cu vederea: m-a prins doar pe jumatate! :)
Obosisem. Asa ca am plecat spre casa. In drum am vrut sa iau o sticla de vin din Galicia. O intreaga aventura cu vanzatoarea pt ca nu ne intelegeam: ea nu intelegea engleza mea, eu spaniola ei. Am nimerit pana la urma vinul...
Spectaculos a fost seara, un pic dupa apus, cand "comunitatea romaneasca" din La Coruña m-a dus sa vad orasul de sus. O adevarata panorama! Au iesit poze interesante... Apoi am mers sa mancam si sa bem ceva. Romanii de aici sunt draguti, cel putin cei pe care i-am cunoscut eu.
Maine trebuie sa vad neaparat "Torre de Hercules" (cel mai vechi far din lume inca activ - construit de bunicul nostru, Imparatul Traian) ca altfel cred ca mi-o iau...n-am respectat in nici o zi traseul! :D Asa´s io...

vineri, 20 august 2010

La Coruña... prima zi

Nu mai pot dormi...Deschid ochii. Bezna. Hm. Iincerc sa adorm la loc. Nu pot. Intind mana...este ora 8.30 in Romania, de aia nu pot... Ferestrele erau acoperite perfect, incat nu patrundea nici o luminita. Vreau si eu asa la mine acasa...
Fac lumina, deschid fereastra... O inundatie de miros de ocean si tipete de pescarusi. Fac o cafea, citesc, scriu, ascult muzica, salut motanul alb cu urechi roz si ochi albastri... si ies la plimbare...

***
 Galicia este o zona aparte a Spaniei, ceve de genul Tara Bascilor sau Catalunia, sunt un pic mai "nationalisti" cu zona lor. Mult timp a fost cea mai saraca zona, astfel incat multi din cei care plecau "la colonizat" erau de aici. Fidel Castro ("sat fortificat") este cel mai cunoscut descendent latino-american al galicienilor...
Zona pastreaza influente celtice (aia cu cimpoaie...Asterix si Obelix) de pe la 1000 inainte de Hristos...apoi au venit romanii cu cultura lor...
La Coruña este fosta capitala a Galiciei pana pe la 1982... orasul are deschidere la Atlantic de unde primeste briza sarata din plin si soare. "Orasul de cristal" provide de la faptul ca multe cladiri au balcoanle inchise cu sticla, pentru a se feri de vant si a se bucura de soare...
***
Citesc si stau la soarele care incalzeste un pic.... Sunt in Jardines de Mendez Nuñez la a doua bere Estrella Galicia. Am intrebat d ebere bruna, dar nu au... Vorbesc cu chelnerita in spaniola, ca doar nu mi-am luat ghid degeaba...
Apoi am plecat din nou la plimbare... pe acelasi faimos principiu "mai mergem, mai ne oprim...", la singular de data asta... Am vazut Plaza de Maria Pita, un fel de Ecaterina Teodoroiu a lor, care (undeva in timpul lui Mihai Viteazul) a salvat orasul dand alarma in miezul noptii... venisera englezii...
Pe langa cateva biserici interesante mi-a placut Castillo de San Anton... construit mai mult pentru a apara zona de pericolul ce venea dinspre mare. aproape am adormit pe unul din zidurile lui stand la soare si ascultand valul oceanului care se spargea la 2 metri sub mine...
Seara am ieist in oras la un restaurant...mancare buna, vin alb bun... din zona... am incercat si un lichior traditional cu cafea... interesant... Apoi inapoi la citit si la un pahar de vin... terminat cartea... somn de voie...

Drumul spre Galicia...

Stau in avion si astept sa decoleze. M-am uitat pe ghidul spaniol, dar fara exercitiu n-am nici o sansa...Asa ca am scos alta carte... Oamenii isi schimba fata cu una schimonosita atunci cand avionul se desprinde de sol. Ii vezi cum isi infig ghearele in scaunul din fata sau in mana partenerului...ca niste pisici...
Ascult Pink Martini si citesc. E ceva de mers pana la Madrid...pret de vreo 130 de pagini! :D Bukovsky asta e un pic mai mult vulgar, iar personajul lui este un scriitor batran, betiv, care ar f**e tot ce misca (cum ar zice o pritena buna)... Cred ca este autobiografie... mie asa-mi suna! Cartea are cateva pasaje bune care ma fac sa zambesc...
Aeroportul din Madrid e maricel, prima data nu am avut timp sa observ asta. acum a trebuit sa iau un tren-metrou ca sa ajung la un alt terminal. Si se pare ca vor sa-l descopar mai bine; zborul meu spre Galicia cred ca are intarziere. Caut un loc pentru fumat...ascult muzica..mai fac un pas-doi de tango prin aeroport...imi iau o cafea...mai fumez o tigara...nici o informatie noua... mai tarziu.... 40 d eminute intarziere...
La o tigara ... doua romance pe la vreo 25 de ani... din cele care vorbesc cu "fa"... cred ca fusesera si in Italia pentru ca foloseau "ciao" si nu erau nici banatence... mi-am infipt mai tare castile in urechi... Intr-un colt erau doi ochi albastri pe un fond dragut pistruiat asezonat cu cu un par blond-roscat...
"Fata, uite-l pe frumuselul :)))))) ala de la tigara, cred ca are loc langa noi..." Eu speram sa nu. Si am avut noroc; chiar mai mult pt ca langa mine a fost un loc liber si am putut sa ma desfasor sa citesc, sa ma intind, sa ascult muzica... La coborarea din avion le-am dat prioritate printr-un gest subtil cu mana... "Fata, este si manierat!" :))))))))) E clar, daca fatucele astea au zis! Ce nu vor putea intelege, probabil, este faptul ca iti dau prioritate si daca esti prost...
Afara este bine... cam 20 de grade la 11 noaptea...mult mai bine decat in Romania, unde caldura stoarce ultima picatura de chef de orice...
N-am inteles prea multe din drumul de la aeroport pentru ca era noapte. Am facut turul apartamentului, cunostinta cu motanul alb cu urechi roz si ochi albastri, cunostinta cu doua pahare de vin... si cu somnul...