Doua saptamani in Peru, intr-o lume noua si total diferita de tot ceea ce vazusem pana acum. Doua saptamani pentru cei de acasa care ne-au asteptat cu ochii pe vulcanul islandez si cutremure, insa o experienta unica, revelatoare si parca atemporala pentru noi. Marcat de cele vazute, dintre toate trairile, sentimentul atemporal este cel mai acut.
Timpul curge altfel cand esti in mijlocul junglei, la sute de kilometri de civilizatie, cand iesi la vanatoare de caimani, serpi, tarantule sau piranha… fara sa stii exact cine pe cine urmeaza sa vaneze. Timpul curge altfel si cand te lasi cufundat in nenumarate istorisiri si povesti despre o civilizatie de multa apusa, incasii cu arhitectuta lor perfecta si cu credinta lor, cu samani si jertfe aduse pentru imbunarea zeilor naturii, cu misterioasele linii Nazca, cu disparitia lor rapida…
Sau cand stai la o terasa insorita in mereu aceeasi Plaza de Armas din Arequipa, Iquitos sau Puno. Ca sa nu mai vorbesc despre salata pe malul Pacificului la Paracas.
Timpul curge altfel si cand esti pe Wayna Pichu si privesti de sus asupra lumii si a Machu Pichu, cel pe care spaniolii l-au descoperit doar ca turisti (ca sa-l parafrazez pe unul dintre ghizi).
Si da, timpul curge altfel cand ajungi in Bucuresti si afli ca avem vulcanul nostru care scoate fum la Dragonul Rosu. Sau cand toate presa vorbeste doar de reduceri de salarii, de pensii, de alocatii si orice altceva mai poate fi redus. Sau cand cei din jurul tau discuta de targete, dead line-uri si meeting-uri…
Asa ca in loc de incheiere, fac o promisiune pentru mine insumi: la anul, intr-un alt colt de lume, sa ies iarasi din timp. Pana atunci, Marcel, iti inapoiez penita..."
