Cusco > Machu Pichu > Lima si acasa...

Am ajuns in Cusco... Hotelul - de departe cel mai ok dintre toate...cu toate stelele si nici una cazatoare... Cusco arata foarte bine, se vede cu ochiul liber ca este cel mai turistic oras din Peru; mai mult, este fosta capitala a imperiului incas...
Mancam dupa ceva cautari de un loc pe plac... pestele din farfurie cu vinul de Chile din pahar se inteleg foarte bine, doar chelnerul a apreciat alegerea... Mergem sa ne intalnim cu "romanii nostri" din Puno (Titicaca) in Plaza de Armas cum am stabilit si...sunt acolo! :) Se pare ca doar in Romania romanii intarzie! :)) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Asta cred ca am mai scris! :D
A doua zi am plecat spre Machu Pichu... In autocarul in care am urcat ne urmareau doi ochi mari care parca voiau sa spuna ceva... Si au spus... in romaneste! :) Era Dana...canadiano-romanca cu care aveam sa ne suprapunem ca program in urmatoarele doua zile. Am avut pana si acelasi ghid! Si mai mult de atat ne-am mai intalnit din nou in Lima...pe strada. [ Sa nu mai pleci niciodata singura intro calatorie ca asta!]
Sacred Valley a incasilor se vede deja cand ne apropiem de Pisac - o alta asezare incasa cucerita de conchistadori. Ghidul este cel mai nationalist dintre toti! Mi-a placut comparatia intre Pisac si Machu Pichu: "sunt asemanatoarea, doar ca spaniolii nu au gasit niciodata Machu Pichu; iar acum le taiem bilete ca sa-l vada..."
Ollantaytambo este urmatoarea asezare incasa vazuta... surprind din nou imbinarile perfecte dintre rocile folosite la constructii si efortul depus pentru a terasa versantii si a cara pietrele respective. Sa nu uitam: nu descoperisera roata, nu aveau animale (gen elefanti) sa care pietrele... Pe de alta parte, daca facem o comparatie cu Imperiul Roman, cu 2000 de ani inainte acesta avea drumuri pavate, apeducte, bai, scriau... si multe altele...
De aici am luat microbuzele (in mod normal trebuia sa luam trenul, dar terasamentul fusese distrus pe o anumita portiune la inundatiile de acum cateva luni, apoi trenul spre Aguas Calientes... nu inainte de a mai lua cate un rand de Pisco Sour! :)
In Aguas Calientes plecam la 4 dimineata din hotel cu scopul de a fi in primii 400 turisti care pot urca Wayna Pichu - pentru a vedea Machu Pichu de sus... Reusim, insa nu stim ce ne doream de fapt! :) Vizitam Machu Pichu. De fapt vedem rasaritul acolo, apoi vizitam alaturi de ghid... pana la ora 10.00 cand facem prezenta in "condica" pentru a urca Wayna Pichu... cate unul cate unul...
Imi vine randul pe la 10.30... mai intai trebuie sa cobori, apoi urci, si urci, si urci...nenumarate trepte cioplite in piatra care scot plamanii din tine si fac sa-ti tremure picioarele...te intalnesti cu cei care coboara; au urcat la 7.00 si se uita la tine incurajator, unii chiar iti spun "mai ai cam 25 de minute pana in varf" :)... urc, urc...depasesc constant oamnei intrati inainte-mi care sa opresc sa faca pauza; nu mai am rabdare, cu toate ca e greu ca draqu... am obosit...chiar ar trebui sa merite efortul; si acesta si cel al trezirii de la 3.30... mai sunt cativa aventurieri peste 70 de ani, probabil patimasi europeni iesiti la pensie care vor sa fie mai aproape de cer(uri)...asta ma motiveaza si mai tare... cu un ultim efort urc niste trepte de unde nu vrei sa privesti in jos...ma intreb cum naiba o sa le cobor...o sa vad eu... copiii sunt probabil in urma cu 10-15 minute... ajung in varf...cu capul in nori...cu rasuflarea taiata si de efort si de...priveliste! Sunt in alt varf al lumii!
Coborarea nu mai are nici o greutate...tzopai... nici restul...aici consider ca excursia s-a terminat!
Refacem drumul de intoarecere, pana la Cusco unde mai stam o noapte... a doua zi luam avionul (cu cel mai naspa dintre zboruri - turbulente, goluri de aer, ceatza la aterizare) spre Lima... In Lima stam la Elena (multu'!) cu care mai facem o tura de oras si mancam, povestim, radem...si ne pregatim de lungul drum spre casa via Amsterdam, Madrid...