Foto Peru Amazon (click aici)
luni, 31 mai 2010
vineri, 28 mai 2010
Cusco > Machu Pichu > Lima si acasa...
Am ajuns in Cusco... Hotelul - de departe cel mai ok dintre toate...cu toate stelele si nici una cazatoare... Cusco arata foarte bine, se vede cu ochiul liber ca este cel mai turistic oras din Peru; mai mult, este fosta capitala a imperiului incas...
Mancam dupa ceva cautari de un loc pe plac... pestele din farfurie cu vinul de Chile din pahar se inteleg foarte bine, doar chelnerul a apreciat alegerea... Mergem sa ne intalnim cu "romanii nostri" din Puno (Titicaca) in Plaza de Armas cum am stabilit si...sunt acolo! :) Se pare ca doar in Romania romanii intarzie! :)) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Asta cred ca am mai scris! :D
A doua zi am plecat spre Machu Pichu... In autocarul in care am urcat ne urmareau doi ochi mari care parca voiau sa spuna ceva... Si au spus... in romaneste! :) Era Dana...canadiano-romanca cu care aveam sa ne suprapunem ca program in urmatoarele doua zile. Am avut pana si acelasi ghid! Si mai mult de atat ne-am mai intalnit din nou in Lima...pe strada. [ Sa nu mai pleci niciodata singura intro calatorie ca asta!]
Sacred Valley a incasilor se vede deja cand ne apropiem de Pisac - o alta asezare incasa cucerita de conchistadori. Ghidul este cel mai nationalist dintre toti! Mi-a placut comparatia intre Pisac si Machu Pichu: "sunt asemanatoarea, doar ca spaniolii nu au gasit niciodata Machu Pichu; iar acum le taiem bilete ca sa-l vada..."
Ollantaytambo este urmatoarea asezare incasa vazuta... surprind din nou imbinarile perfecte dintre rocile folosite la constructii si efortul depus pentru a terasa versantii si a cara pietrele respective. Sa nu uitam: nu descoperisera roata, nu aveau animale (gen elefanti) sa care pietrele... Pe de alta parte, daca facem o comparatie cu Imperiul Roman, cu 2000 de ani inainte acesta avea drumuri pavate, apeducte, bai, scriau... si multe altele...
De aici am luat microbuzele (in mod normal trebuia sa luam trenul, dar terasamentul fusese distrus pe o anumita portiune la inundatiile de acum cateva luni, apoi trenul spre Aguas Calientes... nu inainte de a mai lua cate un rand de Pisco Sour! :)
In Aguas Calientes plecam la 4 dimineata din hotel cu scopul de a fi in primii 400 turisti care pot urca Wayna Pichu - pentru a vedea Machu Pichu de sus... Reusim, insa nu stim ce ne doream de fapt! :) Vizitam Machu Pichu. De fapt vedem rasaritul acolo, apoi vizitam alaturi de ghid... pana la ora 10.00 cand facem prezenta in "condica" pentru a urca Wayna Pichu... cate unul cate unul...
Imi vine randul pe la 10.30... mai intai trebuie sa cobori, apoi urci, si urci, si urci...nenumarate trepte cioplite in piatra care scot plamanii din tine si fac sa-ti tremure picioarele...te intalnesti cu cei care coboara; au urcat la 7.00 si se uita la tine incurajator, unii chiar iti spun "mai ai cam 25 de minute pana in varf" :)... urc, urc...depasesc constant oamnei intrati inainte-mi care sa opresc sa faca pauza; nu mai am rabdare, cu toate ca e greu ca draqu... am obosit...chiar ar trebui sa merite efortul; si acesta si cel al trezirii de la 3.30... mai sunt cativa aventurieri peste 70 de ani, probabil patimasi europeni iesiti la pensie care vor sa fie mai aproape de cer(uri)...asta ma motiveaza si mai tare... cu un ultim efort urc niste trepte de unde nu vrei sa privesti in jos...ma intreb cum naiba o sa le cobor...o sa vad eu... copiii sunt probabil in urma cu 10-15 minute... ajung in varf...cu capul in nori...cu rasuflarea taiata si de efort si de...priveliste! Sunt in alt varf al lumii!
Coborarea nu mai are nici o greutate...tzopai... nici restul...aici consider ca excursia s-a terminat!
Refacem drumul de intoarecere, pana la Cusco unde mai stam o noapte... a doua zi luam avionul (cu cel mai naspa dintre zboruri - turbulente, goluri de aer, ceatza la aterizare) spre Lima... In Lima stam la Elena (multu'!) cu care mai facem o tura de oras si mancam, povestim, radem...si ne pregatim de lungul drum spre casa via Amsterdam, Madrid...
Mancam dupa ceva cautari de un loc pe plac... pestele din farfurie cu vinul de Chile din pahar se inteleg foarte bine, doar chelnerul a apreciat alegerea... Mergem sa ne intalnim cu "romanii nostri" din Puno (Titicaca) in Plaza de Armas cum am stabilit si...sunt acolo! :) Se pare ca doar in Romania romanii intarzie! :)) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Asta cred ca am mai scris! :D
A doua zi am plecat spre Machu Pichu... In autocarul in care am urcat ne urmareau doi ochi mari care parca voiau sa spuna ceva... Si au spus... in romaneste! :) Era Dana...canadiano-romanca cu care aveam sa ne suprapunem ca program in urmatoarele doua zile. Am avut pana si acelasi ghid! Si mai mult de atat ne-am mai intalnit din nou in Lima...pe strada. [ Sa nu mai pleci niciodata singura intro calatorie ca asta!]
Sacred Valley a incasilor se vede deja cand ne apropiem de Pisac - o alta asezare incasa cucerita de conchistadori. Ghidul este cel mai nationalist dintre toti! Mi-a placut comparatia intre Pisac si Machu Pichu: "sunt asemanatoarea, doar ca spaniolii nu au gasit niciodata Machu Pichu; iar acum le taiem bilete ca sa-l vada..."
Ollantaytambo este urmatoarea asezare incasa vazuta... surprind din nou imbinarile perfecte dintre rocile folosite la constructii si efortul depus pentru a terasa versantii si a cara pietrele respective. Sa nu uitam: nu descoperisera roata, nu aveau animale (gen elefanti) sa care pietrele... Pe de alta parte, daca facem o comparatie cu Imperiul Roman, cu 2000 de ani inainte acesta avea drumuri pavate, apeducte, bai, scriau... si multe altele...
De aici am luat microbuzele (in mod normal trebuia sa luam trenul, dar terasamentul fusese distrus pe o anumita portiune la inundatiile de acum cateva luni, apoi trenul spre Aguas Calientes... nu inainte de a mai lua cate un rand de Pisco Sour! :)
In Aguas Calientes plecam la 4 dimineata din hotel cu scopul de a fi in primii 400 turisti care pot urca Wayna Pichu - pentru a vedea Machu Pichu de sus... Reusim, insa nu stim ce ne doream de fapt! :) Vizitam Machu Pichu. De fapt vedem rasaritul acolo, apoi vizitam alaturi de ghid... pana la ora 10.00 cand facem prezenta in "condica" pentru a urca Wayna Pichu... cate unul cate unul...
Imi vine randul pe la 10.30... mai intai trebuie sa cobori, apoi urci, si urci, si urci...nenumarate trepte cioplite in piatra care scot plamanii din tine si fac sa-ti tremure picioarele...te intalnesti cu cei care coboara; au urcat la 7.00 si se uita la tine incurajator, unii chiar iti spun "mai ai cam 25 de minute pana in varf" :)... urc, urc...depasesc constant oamnei intrati inainte-mi care sa opresc sa faca pauza; nu mai am rabdare, cu toate ca e greu ca draqu... am obosit...chiar ar trebui sa merite efortul; si acesta si cel al trezirii de la 3.30... mai sunt cativa aventurieri peste 70 de ani, probabil patimasi europeni iesiti la pensie care vor sa fie mai aproape de cer(uri)...asta ma motiveaza si mai tare... cu un ultim efort urc niste trepte de unde nu vrei sa privesti in jos...ma intreb cum naiba o sa le cobor...o sa vad eu... copiii sunt probabil in urma cu 10-15 minute... ajung in varf...cu capul in nori...cu rasuflarea taiata si de efort si de...priveliste! Sunt in alt varf al lumii!
Coborarea nu mai are nici o greutate...tzopai... nici restul...aici consider ca excursia s-a terminat!
Refacem drumul de intoarecere, pana la Cusco unde mai stam o noapte... a doua zi luam avionul (cu cel mai naspa dintre zboruri - turbulente, goluri de aer, ceatza la aterizare) spre Lima... In Lima stam la Elena (multu'!) cu care mai facem o tura de oras si mancam, povestim, radem...si ne pregatim de lungul drum spre casa via Amsterdam, Madrid...
In loc de incheiere... by Recu
Doua saptamani in Peru, intr-o lume noua si total diferita de tot ceea ce vazusem pana acum. Doua saptamani pentru cei de acasa care ne-au asteptat cu ochii pe vulcanul islandez si cutremure, insa o experienta unica, revelatoare si parca atemporala pentru noi. Marcat de cele vazute, dintre toate trairile, sentimentul atemporal este cel mai acut.
Timpul curge altfel cand esti in mijlocul junglei, la sute de kilometri de civilizatie, cand iesi la vanatoare de caimani, serpi, tarantule sau piranha… fara sa stii exact cine pe cine urmeaza sa vaneze. Timpul curge altfel si cand te lasi cufundat in nenumarate istorisiri si povesti despre o civilizatie de multa apusa, incasii cu arhitectuta lor perfecta si cu credinta lor, cu samani si jertfe aduse pentru imbunarea zeilor naturii, cu misterioasele linii Nazca, cu disparitia lor rapida…
Sau cand stai la o terasa insorita in mereu aceeasi Plaza de Armas din Arequipa, Iquitos sau Puno. Ca sa nu mai vorbesc despre salata pe malul Pacificului la Paracas.
Timpul curge altfel si cand esti pe Wayna Pichu si privesti de sus asupra lumii si a Machu Pichu, cel pe care spaniolii l-au descoperit doar ca turisti (ca sa-l parafrazez pe unul dintre ghizi).
Si da, timpul curge altfel cand ajungi in Bucuresti si afli ca avem vulcanul nostru care scoate fum la Dragonul Rosu. Sau cand toate presa vorbeste doar de reduceri de salarii, de pensii, de alocatii si orice altceva mai poate fi redus. Sau cand cei din jurul tau discuta de targete, dead line-uri si meeting-uri…
Asa ca in loc de incheiere, fac o promisiune pentru mine insumi: la anul, intr-un alt colt de lume, sa ies iarasi din timp. Pana atunci, Marcel, iti inapoiez penita..."
luni, 24 mai 2010
duminică, 23 mai 2010
Puno - Titicaca >Cusco
Am ajuns in Puno la aproape 4000 de metri si am simtit-ope pielea noastra. La hotel ne-au trecut instant pe ceai si pe mestecat frunze de coca...
Am mancat o supa de totora... (Toto, sa stii ca m-am gandit la tine, dar arata destul de ciudat, ca si cum ai fi muncit o luna sa umpli o farfurie!) dupa care ne-am imbarcat spre Titicaca... In microbuzul in care eram la un moment dat se urca...4 romani! I-am surprins cu prezenta noastra acolo, fix in acelasi loc! Am vorbit, am povestit,ne-am imbarcat sa vedem insulele plutitoare de pe Titicaca... Fain. Populatia bastinasa ne-a intampinat bine (oricum sunt obisnuiti cu turistii), ne-au explicat cum sunt facute insulele din acea trestie, papura, stuf, ce naiba e...am jucat fotbal cu un pustiulica (la fel ca in Arequipa cu o fetitza :) ) si am mai plecat la o alta insula cu o barca facuta din acelasi stuf impletit... Ne-am luat la revedere de la romani, care ramaneau sa doarma pe insula (ne-ar fi tentat si pe noi:D) si am plecat spre Puno...Vazuseram si apusul pe Titicaca...acum se lasa intunericul, iesisera stelele, era ceva super asemanator cu senzatia de pe Marele Lac din Cambodjia anul trecut... Am mers singur pe acoperisul vaporasului...se vedea orajul luminat in zare, aerul racoritor... O senzatie...eliberatoare!
Seara am iesit doar eu cu Dana la plimbare si sa mancam, Recu si Bonda au cazut raniti la datorie... :) Daca pana atunci fusesem cel care nu avea nimic de la raul de inaltime...mi s-a intamplat si mie! eram la un restaurant, am intrebat daca se fumeaza si au zis ca doar la etaj...cand am urcat, de la acei 2-3 m, am ametit bine...
A doua zi am plecat cu un autocar turistic spre Cusco. Am avut cateva opriri pe la diferite situri Inca, astefl incat am mai aflat lucruri interesante despre aceasta civilizatie. Mai ales ca ghidul era cel mai bun de pana acum... Ceva suveniruri, hranit de baby alpaca, foto... La Raya am atins maximul de altitudine unde am pus piciorul pana acum: 4300 m! Una din opriri a fost la o biserica a lor pe care o denumesc Capela Sixtina a Americii...
Am ajuns in Cusco, hotelul cel mai ok din tot turul... am iesit sa ne plimbam, sa mancam si apoi sa ne intalnim cu cei 4 romani din Titicaca (ne daduseram intalnire in Plaza de Armas din Cusco la 21.30, fiecare oras are o Plaza de Armas, btw...) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Super tare! Aveti grija de voi si distractie faina in restul tripului!
La hotel am adormit ca un ...prunc :)... a doua zi urma plecarea spre Machu Pichu, punctul maxim al acestei calatorii in Peru.
Am mancat o supa de totora... (Toto, sa stii ca m-am gandit la tine, dar arata destul de ciudat, ca si cum ai fi muncit o luna sa umpli o farfurie!) dupa care ne-am imbarcat spre Titicaca... In microbuzul in care eram la un moment dat se urca...4 romani! I-am surprins cu prezenta noastra acolo, fix in acelasi loc! Am vorbit, am povestit,ne-am imbarcat sa vedem insulele plutitoare de pe Titicaca... Fain. Populatia bastinasa ne-a intampinat bine (oricum sunt obisnuiti cu turistii), ne-au explicat cum sunt facute insulele din acea trestie, papura, stuf, ce naiba e...am jucat fotbal cu un pustiulica (la fel ca in Arequipa cu o fetitza :) ) si am mai plecat la o alta insula cu o barca facuta din acelasi stuf impletit... Ne-am luat la revedere de la romani, care ramaneau sa doarma pe insula (ne-ar fi tentat si pe noi:D) si am plecat spre Puno...Vazuseram si apusul pe Titicaca...acum se lasa intunericul, iesisera stelele, era ceva super asemanator cu senzatia de pe Marele Lac din Cambodjia anul trecut... Am mers singur pe acoperisul vaporasului...se vedea orajul luminat in zare, aerul racoritor... O senzatie...eliberatoare!
Seara am iesit doar eu cu Dana la plimbare si sa mancam, Recu si Bonda au cazut raniti la datorie... :) Daca pana atunci fusesem cel care nu avea nimic de la raul de inaltime...mi s-a intamplat si mie! eram la un restaurant, am intrebat daca se fumeaza si au zis ca doar la etaj...cand am urcat, de la acei 2-3 m, am ametit bine...
A doua zi am plecat cu un autocar turistic spre Cusco. Am avut cateva opriri pe la diferite situri Inca, astefl incat am mai aflat lucruri interesante despre aceasta civilizatie. Mai ales ca ghidul era cel mai bun de pana acum... Ceva suveniruri, hranit de baby alpaca, foto... La Raya am atins maximul de altitudine unde am pus piciorul pana acum: 4300 m! Una din opriri a fost la o biserica a lor pe care o denumesc Capela Sixtina a Americii...
Am ajuns in Cusco, hotelul cel mai ok din tot turul... am iesit sa ne plimbam, sa mancam si apoi sa ne intalnim cu cei 4 romani din Titicaca (ne daduseram intalnire in Plaza de Armas din Cusco la 21.30, fiecare oras are o Plaza de Armas, btw...) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Super tare! Aveti grija de voi si distractie faina in restul tripului!
La hotel am adormit ca un ...prunc :)... a doua zi urma plecarea spre Machu Pichu, punctul maxim al acestei calatorii in Peru.
vineri, 21 mai 2010
Arequipa>Puno
Plecam din Arequipa... de la 2350 m vom ajunge astazi aproap la 4000, la Puno, Titicaca... Ieri, eu si Recu am avut un pic rau de inaltime, dar l-am rezolvat rpd cu niste bomboane cu coca si doua beri...
Ma enerveaza, pentru ca peste tot peunde merg intreb de o scrumiera sau de cos de gunoi pentru a arunca restul de tigara (iarasi sunt singurul fumator din grup), mi se spune sa arunc jos...iar eu nu vreau...in jungla l-am facut pe Dixon (ghidul) sa scrumeze intr-o farfurioara... Din orasele vazute pana acum Arequipa este cel mai curat, iar Iquitos cel mai murdar... arhitectura de aici este puternic influentata de cea spaniola, dar doar in partea centrala, periferia fiind tot o zona saraca – s-a vazut asta foarte bine ieri cand am mers intr-un loc inalt de unde se vedea orasul de sus.... Localitatea este asezata intr-o depresiune inconjurata de munti, printre care si un vulcan de 5800 m...
Ieri am vizitat un asezamant, un fel de manastire – St Chatalina, unde bogatii isi trimiteau a doua fiica (pe prima o maritau) pentru a studia...incepeu de la 6 ani si ramaneau acolo 6 ani; dupa asta puteau ramane acolo sa se roage sau ...se maritau. Da, de la 12 ani si se maritau cu barbati de peste 50 de ani...era totul aranjat, deci nu aveau ce face... decat 10-15 copii...
Xiani Mayra – ghidul nostru de aici – are 24 de ani si isi doreste vada Parisul, Italia, Thailanda... inca n a iesit din tara, dar pentru a face rost de bani vrea sa mearga pe un vas de croaziera... pentru asta s-a apucat de cursuri de franceza... Aseara am invitato cu noi la masa si ne-a dus la un restaurant super fain unde am mancat foarte bine cuy si alpaca... Inainte, pana sa mergem la masa, am baut un Pisco – bautura traditionala - la o terasa in centru... e destul de tare, astefel incat Bonda a devenit foarte funny (tatal tau stie deja :)), dar n-a vazut pozele! )
Peisajul este destul de diferit fata de ce am vazut in jungla sau Lima... de ce mergi spre sud, spre Chile, pe autostrada lor Panamericana, totul se desertifica, astfel incat la un moment dat nu mai vezi nici un fel de vegetatie, doar dune si praf... mai in sud, creste altitudinea si apar muntii, foarte cavernosi si lipsiti de vegetatie...pare ca suntem pe luna... Peisajul este foarte fain pentru ca o buna bucata pe partea stanga am avut acest peisaj, iar pe dreapta Pacificul...
Mergem cu Cruz del Sur, o companie de transport foarte ok, cu organizare asemanatoare cu a avioanelor: check-in, confortabile, suport pentru picioare, poti dormi pentru ca scaunele se rabateza mult, filme, internet, mancare... Au si un avantaj major fata de avioane in afara de faptul ca poti comunica: poti vedea peisajul pe unde treci... si ai ce vedea...
Ma enerveaza, pentru ca peste tot peunde merg intreb de o scrumiera sau de cos de gunoi pentru a arunca restul de tigara (iarasi sunt singurul fumator din grup), mi se spune sa arunc jos...iar eu nu vreau...in jungla l-am facut pe Dixon (ghidul) sa scrumeze intr-o farfurioara... Din orasele vazute pana acum Arequipa este cel mai curat, iar Iquitos cel mai murdar... arhitectura de aici este puternic influentata de cea spaniola, dar doar in partea centrala, periferia fiind tot o zona saraca – s-a vazut asta foarte bine ieri cand am mers intr-un loc inalt de unde se vedea orasul de sus.... Localitatea este asezata intr-o depresiune inconjurata de munti, printre care si un vulcan de 5800 m...
Ieri am vizitat un asezamant, un fel de manastire – St Chatalina, unde bogatii isi trimiteau a doua fiica (pe prima o maritau) pentru a studia...incepeu de la 6 ani si ramaneau acolo 6 ani; dupa asta puteau ramane acolo sa se roage sau ...se maritau. Da, de la 12 ani si se maritau cu barbati de peste 50 de ani...era totul aranjat, deci nu aveau ce face... decat 10-15 copii...
Xiani Mayra – ghidul nostru de aici – are 24 de ani si isi doreste vada Parisul, Italia, Thailanda... inca n a iesit din tara, dar pentru a face rost de bani vrea sa mearga pe un vas de croaziera... pentru asta s-a apucat de cursuri de franceza... Aseara am invitato cu noi la masa si ne-a dus la un restaurant super fain unde am mancat foarte bine cuy si alpaca... Inainte, pana sa mergem la masa, am baut un Pisco – bautura traditionala - la o terasa in centru... e destul de tare, astefel incat Bonda a devenit foarte funny (tatal tau stie deja :)), dar n-a vazut pozele! )
Peisajul este destul de diferit fata de ce am vazut in jungla sau Lima... de ce mergi spre sud, spre Chile, pe autostrada lor Panamericana, totul se desertifica, astfel incat la un moment dat nu mai vezi nici un fel de vegetatie, doar dune si praf... mai in sud, creste altitudinea si apar muntii, foarte cavernosi si lipsiti de vegetatie...pare ca suntem pe luna... Peisajul este foarte fain pentru ca o buna bucata pe partea stanga am avut acest peisaj, iar pe dreapta Pacificul...
Mergem cu Cruz del Sur, o companie de transport foarte ok, cu organizare asemanatoare cu a avioanelor: check-in, confortabile, suport pentru picioare, poti dormi pentru ca scaunele se rabateza mult, filme, internet, mancare... Au si un avantaj major fata de avioane in afara de faptul ca poti comunica: poti vedea peisajul pe unde treci... si ai ce vedea...
miercuri, 19 mai 2010
Dupa jungla...pana la Arequipa...
Fiecare loc are frumusetea si uratenia lui, saracia si bogatia lui... astea erau primle cuvinte pe care le trecusem in jurnal si pe care le mentin pentru ca aici se incadreaza si Peru!
Chiar daca nu mai pot sa redau totul din jungla atat de fidel, nu pot uita momntele marcante: vanatoarea de caimani pe un intuneric sanatos, intr-o barca mica a carei margine era la 20 cm deasupra apei, inarmati cu lanterne, mergand prin stufuri... amazonul la apus sau in miez de noapte, cand cerul se reflecta in apa astefel incat parea ca mergem cu barca pe cer,,, inotul cu delfinii in amazon, etc...
Partea buna este ca si in continuare totul a mers ok. In Iquitos am fost la disco (in sat :D), am mancat viermi la tzepusha...In Paracas am avut o noapte super funny pe malul Pacificului, urmata a doua zi de plimbarea la insulele pline de pescrusi, lei de mare, pelicani negri, pinguini,etc... apoi am plecat spre Nasca sa vedem liniile; am vazutun cimitir de acum 1000 de ani cu mumii in pozitii fetale...In Nasca ne-am vazut si cu o pritena de-a Danei (facuta in aeroport in Caracas cu cateva ziel in urma....)
Arequipa arata de departe cel mai binedintre ce am vazut pana acum; este totodata al doilea oras ca marime al Perului;am avut si un ghid foarte bun (24 de ani) care si-a dat silinta sa ne faca sa ne simtim bine.Mulumim. am vazut multe lucruri faine si am erminat mancand toti impreuna la un restaurant supertare,,,
Pe langa piranha si viermi la tzepusha, am adaugat...porcusor de guineea si alpaca (lama lor)..
Chiar daca nu mai pot sa redau totul din jungla atat de fidel, nu pot uita momntele marcante: vanatoarea de caimani pe un intuneric sanatos, intr-o barca mica a carei margine era la 20 cm deasupra apei, inarmati cu lanterne, mergand prin stufuri... amazonul la apus sau in miez de noapte, cand cerul se reflecta in apa astefel incat parea ca mergem cu barca pe cer,,, inotul cu delfinii in amazon, etc...
Partea buna este ca si in continuare totul a mers ok. In Iquitos am fost la disco (in sat :D), am mancat viermi la tzepusha...In Paracas am avut o noapte super funny pe malul Pacificului, urmata a doua zi de plimbarea la insulele pline de pescrusi, lei de mare, pelicani negri, pinguini,etc... apoi am plecat spre Nasca sa vedem liniile; am vazutun cimitir de acum 1000 de ani cu mumii in pozitii fetale...In Nasca ne-am vazut si cu o pritena de-a Danei (facuta in aeroport in Caracas cu cateva ziel in urma....)
Arequipa arata de departe cel mai binedintre ce am vazut pana acum; este totodata al doilea oras ca marime al Perului;am avut si un ghid foarte bun (24 de ani) care si-a dat silinta sa ne faca sa ne simtim bine.Mulumim. am vazut multe lucruri faine si am erminat mancand toti impreuna la un restaurant supertare,,,
Pe langa piranha si viermi la tzepusha, am adaugat...porcusor de guineea si alpaca (lama lor)..
Noul nostru program...
V-am spus la un momet dat ca ne-am modificat programul dupa intoarcerea din jungla amazoniana; acesta este noul program, iar acum suntem in Arequipa (dimineata plecam la Puno):
17/05 PARACAS: BALLESTAS ISLAND-NAZCA
LIMA – PARACAS – NAZCA – AREQUIPA- PUNO – CUSCO-LIMA
16/05: LIMA – PARACAS
The transfer the bus station is at 13.00 hrs.We leave in a Cruise Bus at 14.00 to Paracas where we arrive after a 3 and a half hours journey. At our arrival, reception and transfer to the MAR AZUL hotel, overnight.
17/05 PARACAS: BALLESTAS ISLAND-NAZCA
We have breakfast in the hotel. We are taken next to the “The Snare " pier, where our maritime tour begins. Sailing in the Pacific Ocean is a strong sensation. The coast always is at sight, and we can see “The chandelier “to our left side. The Ballestas Islands are an unforgettable experience. We see hundreds of marine lions to ours around, we can smell them, listen to them. If we wanted to, we could extend the arm and touch them. Having finished the excursion, we leave in bus towards Nazca. The trip lasts approximately three hours. As we arrive, and come to the Nazca airport to overfly the enigmatic Lines( 35’), we have the rest of the day free for the activities of our choice.
In the evening at leisure, we take the bus at 22.00 hrs with destination to Arequipa, in an 9hrs. Trip.
18/05: AREQUIPA: CITY TOUR - SANTA CATALINA
Arrival at the bus station, reception and transfer to the CRISMAR hotel. In the afternoon, at the agreed time starts the City tour, visiting the Main Square, the Basilica, Carmen Alto, Saint Catherine Monastery, the domes and cloisters of Jesus’ Company, and where several large colonial houses can be admire, return to hotel, overnight.
19/05: AREQUIPA – PUNO
After breakfast Approx. 07.15 a.m. Transfer from the Hotel to the Bus Station, departure to PUNO City by CRUZ DEL SUR, after 06 hrs. Trip, arrive in PUNO and transfer to the TAMBO REAL TITICACA hotel soon, excursion to the Sacred Lake of the Incas. Visit to the floating islands of the Uros. Island, return trip to PUNO city and transfer to the same Hotel. Overnight
20/05: PUNO – CUSCO
Breakfast, Approx. 07.00 a.m. Transfer to the Bus Station to departure to CUSCO City by FIRST CLASS Bus (on the way visit three ruins, lunch and bilingual guide includes) (not Inc. entrance), after Approx. 08.00 hrs. Trip, arrive in CUSCO, reception and transfer to the SAMAY Hotel, rest of day free, overnight.
marți, 18 mai 2010
luni, 17 mai 2010
In jungla amazoniana...
Ola!
Am doua vesti: ca de obicei una-i buna si una nu. Cea buna este ca totul este super ok, toti suntem bine, este...aproape perfect. Cea proasta? Mi-a disparut jurnalul...Sper doar sa fie ratacit printre lucrurile din bagaj, cu toate ca am facut o prima cautare amanuntita... Una peste alta nu-i foarte grav, doar ca scrierile la cald au alta aroma... :(
Sa va povestesc pe scurt de perioada din jungla amazoniana. Am stat la un lodge in super salbaticile, undeva la 180 km de Iquitos. Totul super fain, mai putin tantarii; repelentul din tara nu facea fatza, abia daca Fenistilul mai atenua din dureri... Plimbarile prin jungla au fost foarte faine. In sala de mese, cand scriam la lumina lampii (nu aveam curent :) ) am zarit o tarantula cat pumnul...care cobora din tavan... si asta a fost doar inceputul! Am poza cu un sarpe, am fosr la vanatoare de aligatori, dar am prins decat un puiutz, am vzut ursi lenesi, maimutze, iguana la un metru, zeci de pasari... Am fost la pescuit de piranha, ma pot declara campion la prins acesti carnivori pesti (gustosi de altfel, dar cu putina carne pe ei)!
Ca tot a venit vorba de mancare: super tare! Alina si-ar dori o bucatareasa peruanca! Dar eu cred ca si bunica ei gateste foarte bine! ;)
Din jungla am plecat la Iquitos unde trebuia sa dormim o noapteinainte de a pleca inapoi la Lima. Dixon, ghidul nostru din jungla, ne-a insotit la un fel de disco a lor, unde am baut cate o bere (btw, cand ceream o bere, ne aduceaau o bere si 4 pahare; asa se bea la ei; se uitau cam ciudatcand noi beamfiecare cate o sticla :D), am dansat... nu atat de sud-americn ca ei...
V-am zis ca mancarea este excelenta... femeile nu prea! Majoritatea au un fel de burtica si fundurile mari, dar asta cred ca este "cererea" aici!
Ne-am schimbat programul pe care-l aveam dupa jungla, astfel incat acum am ajuns in Paracas (am vazut o insula Ballestas cu lei de mare, pelicani negri, pescarusi, pinguini...), noaptea trecuta am mancat o salata pe malul Pacificului (prietenii stiu cu ce) astfel incat sunetul valului era cel mai fain pe care l-am auzit pana acum :))... iar in doua ore ajungem la Nasca!
V-am pupat!
Am doua vesti: ca de obicei una-i buna si una nu. Cea buna este ca totul este super ok, toti suntem bine, este...aproape perfect. Cea proasta? Mi-a disparut jurnalul...Sper doar sa fie ratacit printre lucrurile din bagaj, cu toate ca am facut o prima cautare amanuntita... Una peste alta nu-i foarte grav, doar ca scrierile la cald au alta aroma... :(
Sa va povestesc pe scurt de perioada din jungla amazoniana. Am stat la un lodge in super salbaticile, undeva la 180 km de Iquitos. Totul super fain, mai putin tantarii; repelentul din tara nu facea fatza, abia daca Fenistilul mai atenua din dureri... Plimbarile prin jungla au fost foarte faine. In sala de mese, cand scriam la lumina lampii (nu aveam curent :) ) am zarit o tarantula cat pumnul...care cobora din tavan... si asta a fost doar inceputul! Am poza cu un sarpe, am fosr la vanatoare de aligatori, dar am prins decat un puiutz, am vzut ursi lenesi, maimutze, iguana la un metru, zeci de pasari... Am fost la pescuit de piranha, ma pot declara campion la prins acesti carnivori pesti (gustosi de altfel, dar cu putina carne pe ei)!
Ca tot a venit vorba de mancare: super tare! Alina si-ar dori o bucatareasa peruanca! Dar eu cred ca si bunica ei gateste foarte bine! ;)
Din jungla am plecat la Iquitos unde trebuia sa dormim o noapteinainte de a pleca inapoi la Lima. Dixon, ghidul nostru din jungla, ne-a insotit la un fel de disco a lor, unde am baut cate o bere (btw, cand ceream o bere, ne aduceaau o bere si 4 pahare; asa se bea la ei; se uitau cam ciudatcand noi beamfiecare cate o sticla :D), am dansat... nu atat de sud-americn ca ei...
V-am zis ca mancarea este excelenta... femeile nu prea! Majoritatea au un fel de burtica si fundurile mari, dar asta cred ca este "cererea" aici!
Ne-am schimbat programul pe care-l aveam dupa jungla, astfel incat acum am ajuns in Paracas (am vazut o insula Ballestas cu lei de mare, pelicani negri, pescarusi, pinguini...), noaptea trecuta am mancat o salata pe malul Pacificului (prietenii stiu cu ce) astfel incat sunetul valului era cel mai fain pe care l-am auzit pana acum :))... iar in doua ore ajungem la Nasca!
V-am pupat!
duminică, 16 mai 2010
Dupa 3 zile in jungla...
...suntem in Iquitos. Sunt multe de povestit, prea multe chiar si acum suntem pe fuga... Suntem bine.
Voi reveni cu detalii.
;)
Voi reveni cu detalii.
;)
joi, 13 mai 2010
Ce nu te omoara...
...te face mai puternic!
Cum ati vazut dimineata ne-am trezit cu noaptea-n cap... dupa un mic dejun bun (cand cred ca s-au speriat cei de la hotel cand ne-au vazut la 6 dimineata, dar noi bantuiam de la 4 ;)) ) am iesit in oras... Miraflores e un cartier mai cizelat, dar si aici domina zgomotul creat de masini. Este foarte interesant cum se acorda prioritate intr-o intersectie: eu inca nu am aflat; ne-an dat cu parerea un sfert de ora, dar nimic; am incercat variantele: de dreapta - nop, de stanga - nop, dupa greutate...nop, dupa ora, dupa... nu se stie cum, dar ne vom documeta pana plecam! Cert este ca se claxoneaza mai mult ca in Bucuresti, scurt si cu stil!
Am baut apoi o cafea pe malul Pacificului...ceatza (garua se mai numeste ma enerveaza la facut poze: Sergiu, asta nu m-ai invatat!), zgomotul valurilor, o prajiturica...toti am fost de acord ca ne-am putea obisnui cu asta. Apoi am cautat o agentie de turism...am gasit-o, am petrecut destul timp, astfel incat ne-am imprietenit deja cu cei de acolo, mai ales ca era si ziua de nastere a proprietarului... Ne-am rezervat tot, dar a fost obositor pentru ca depindeam de sosirea Danei, care nu stiam cand se va produce...si trebuia sa luam decizii in lipsa, facand doar calcule si supozitii
Intre timp s-a rezolvat, am putut lua legatura (dupa cum se poate vedea...pe blog), iar acum asteptam sa ajunga si ea in cateva ore ca sa reintregim echipa DAMA, pana acum doar AMA... :)
Este ora locala 21. Recu & Bonda au picat, iar eu astept sa ma vad cu Elena, verisoara unei prietene, ca doar sunt romani si in Lima!
Maine dimineata decolam spre Iquitos (am amanat plecarea cu o noapte pt a ne reintregi echipa), adica Amazon...pentru cei care aveti ghidul "Peru" de la Nat Geo dati la pag 33...sau asteptati sa va povestesc! ;)
Noapte buna!
Cum ati vazut dimineata ne-am trezit cu noaptea-n cap... dupa un mic dejun bun (cand cred ca s-au speriat cei de la hotel cand ne-au vazut la 6 dimineata, dar noi bantuiam de la 4 ;)) ) am iesit in oras... Miraflores e un cartier mai cizelat, dar si aici domina zgomotul creat de masini. Este foarte interesant cum se acorda prioritate intr-o intersectie: eu inca nu am aflat; ne-an dat cu parerea un sfert de ora, dar nimic; am incercat variantele: de dreapta - nop, de stanga - nop, dupa greutate...nop, dupa ora, dupa... nu se stie cum, dar ne vom documeta pana plecam! Cert este ca se claxoneaza mai mult ca in Bucuresti, scurt si cu stil!
Am baut apoi o cafea pe malul Pacificului...ceatza (garua se mai numeste ma enerveaza la facut poze: Sergiu, asta nu m-ai invatat!), zgomotul valurilor, o prajiturica...toti am fost de acord ca ne-am putea obisnui cu asta. Apoi am cautat o agentie de turism...am gasit-o, am petrecut destul timp, astfel incat ne-am imprietenit deja cu cei de acolo, mai ales ca era si ziua de nastere a proprietarului... Ne-am rezervat tot, dar a fost obositor pentru ca depindeam de sosirea Danei, care nu stiam cand se va produce...si trebuia sa luam decizii in lipsa, facand doar calcule si supozitii
Intre timp s-a rezolvat, am putut lua legatura (dupa cum se poate vedea...pe blog), iar acum asteptam sa ajunga si ea in cateva ore ca sa reintregim echipa DAMA, pana acum doar AMA... :)
Este ora locala 21. Recu & Bonda au picat, iar eu astept sa ma vad cu Elena, verisoara unei prietene, ca doar sunt romani si in Lima!
Maine dimineata decolam spre Iquitos (am amanat plecarea cu o noapte pt a ne reintregi echipa), adica Amazon...pentru cei care aveti ghidul "Peru" de la Nat Geo dati la pag 33...sau asteptati sa va povestesc! ;)
Noapte buna!
miercuri, 12 mai 2010
Cu noaptea-n cap...
...asa ne-am trezit. Adica pe la ora locala 4 (la pranz in tara) Prin hotel nu misca nimeni, nici pe strazi, micul dejun incepe tooocmai la 6... Ne-a bulversat un pic diferenta de fus orar.
Am reusit sa luam legatura cu Dana si i-am trimis un mesaj de incurajare spre Caracas "... consiliul reunit pentru situatii de urgenta in america latina te sustine si are incredere totala in abilitatile tale de supravietuire. Intre timp noi incercam sa cucerim Iquitos..." Dana, te asteptam in 2012! (cineva ne va gusta sigur gluma)
Pe curand...
Am reusit sa luam legatura cu Dana si i-am trimis un mesaj de incurajare spre Caracas "... consiliul reunit pentru situatii de urgenta in america latina te sustine si are incredere totala in abilitatile tale de supravietuire. Intre timp noi incercam sa cucerim Iquitos..." Dana, te asteptam in 2012! (cineva ne va gusta sigur gluma)
Pe curand...
Lima, dupa peripetii vulcanice...
Suntem in Lima...
Dupa doua zile si un pic in Madrid si un zbor care parca nu se mai termina am ajuns in Lima...
Se pare ca stam sub semnul intarzierilor sau anularilor de avioane: am plecat cu intarziere din Bucuresti catre Madrid, am plecat apoi din Amsterdam cu intarziere catre Lima, s-au anulat zboruri catre Bucuresti din Madrid pentru cei care se intorceau (copilutz, sper ca ai ajuns bine!), Dana a plecat cu intarziere si cred ca a pierdut legatura din Caracas la Lima (mai mult, in Madrid i-au furat telefonul si acum nu stiu cum ne vom mai reuni...daca vezi blogul, ti-am scris pe Facebook!)...
Madridul ne-a primit un pic neprietenos, cu "ploicica", dar vremea s-a mai indreptat astfel incat timpul petrecut acolo cred ca a fost unul fain (daca exceptam problemele de mai sus cu zborurile)... Clar ca e mai fain la Barcelona ;), dar si aici am vazut lucruri faine, ne-am imprietenit cu terasele, fetele au avut si o sesiune de cumparaturi cu succes, a iesit si soarele, am incercat sa intelegem si ceva din pictura la Prado (btw, idealul de femeie pictata in acea perioada tindea catre 90 de kg... hm...) Una peste alta, Madridul e de vazut doua zile. Am pozeee!
Multumesc Mihnea pentru comunicarea facuta! Si pentru sfaturile date de prietenul tau pentru Madid si Peru!
Zborul a fost lung si greu, plecarea la Amsterdam era cat pe ce s-o ratez, involuntar si voluntar...dar am considerat ca suntem mari si ne descurcam! In avion multi rusi se remarcau in multimea de natii, mai ales prin apetitul alcoolic... In rest, am vazut cateva filme, am ascultat muzica, am dormit, baut vin...am avut si cateva turbulente...
Suntem in Lima. Prima imagine de la iesirea din aeroport imi aminteste de Thailanda de anul trecut, cu zumzaiala de afara, "negocierile" pentru taxi, culoare... Sunt cam 20 de grade... Drumul de la aeroport la hotel iti arata o Lima saraca la periferie si o zona curata, Miraflores, cea in care stam si noi acum...La hotel ne-au intampinat cu o bautaura traditionala, nu pot s-o definesc foarte bine, asa ca o beau! ;) Sunt prietenosi... mai micuti de statura si brunetei, ma integrez in peisaj (cum ar zice cel putin un carcotas)!
In tara ar trebui sa fie dimineata, noi in curand ne pregatim de somn, dar dupa ce incercam si "bucataria" peruana; berea am incercato si... a trecut testul!
Maine seara ar trebui sa plecam Iquitos! Sa speram ca ne gaseste si Dana!
Voua zi buna, noua somn usor!
Pe curand!
Dupa doua zile si un pic in Madrid si un zbor care parca nu se mai termina am ajuns in Lima...
Se pare ca stam sub semnul intarzierilor sau anularilor de avioane: am plecat cu intarziere din Bucuresti catre Madrid, am plecat apoi din Amsterdam cu intarziere catre Lima, s-au anulat zboruri catre Bucuresti din Madrid pentru cei care se intorceau (copilutz, sper ca ai ajuns bine!), Dana a plecat cu intarziere si cred ca a pierdut legatura din Caracas la Lima (mai mult, in Madrid i-au furat telefonul si acum nu stiu cum ne vom mai reuni...daca vezi blogul, ti-am scris pe Facebook!)...
Madridul ne-a primit un pic neprietenos, cu "ploicica", dar vremea s-a mai indreptat astfel incat timpul petrecut acolo cred ca a fost unul fain (daca exceptam problemele de mai sus cu zborurile)... Clar ca e mai fain la Barcelona ;), dar si aici am vazut lucruri faine, ne-am imprietenit cu terasele, fetele au avut si o sesiune de cumparaturi cu succes, a iesit si soarele, am incercat sa intelegem si ceva din pictura la Prado (btw, idealul de femeie pictata in acea perioada tindea catre 90 de kg... hm...) Una peste alta, Madridul e de vazut doua zile. Am pozeee!
Multumesc Mihnea pentru comunicarea facuta! Si pentru sfaturile date de prietenul tau pentru Madid si Peru!
Zborul a fost lung si greu, plecarea la Amsterdam era cat pe ce s-o ratez, involuntar si voluntar...dar am considerat ca suntem mari si ne descurcam! In avion multi rusi se remarcau in multimea de natii, mai ales prin apetitul alcoolic... In rest, am vazut cateva filme, am ascultat muzica, am dormit, baut vin...am avut si cateva turbulente...
Suntem in Lima. Prima imagine de la iesirea din aeroport imi aminteste de Thailanda de anul trecut, cu zumzaiala de afara, "negocierile" pentru taxi, culoare... Sunt cam 20 de grade... Drumul de la aeroport la hotel iti arata o Lima saraca la periferie si o zona curata, Miraflores, cea in care stam si noi acum...La hotel ne-au intampinat cu o bautaura traditionala, nu pot s-o definesc foarte bine, asa ca o beau! ;) Sunt prietenosi... mai micuti de statura si brunetei, ma integrez in peisaj (cum ar zice cel putin un carcotas)!
In tara ar trebui sa fie dimineata, noi in curand ne pregatim de somn, dar dupa ce incercam si "bucataria" peruana; berea am incercato si... a trecut testul!
Maine seara ar trebui sa plecam Iquitos! Sa speram ca ne gaseste si Dana!
Voua zi buna, noua somn usor!
Pe curand!
sâmbătă, 8 mai 2010
Gata, se poate spune ca am plecat spre Peru!
Gata bagajul! A trebuit sa mai scot din lucruri:D, dar ma voi descurca cu ce am! Anul trecut, in seara dinainte de a pleca in Thailanda & Cambodjia, un prieten si-a cerut prietena de sotie... Anul asta...nimic. Cred ca e criza si au taiat costurile inelului! ;))
Am inceput sa ma conectez la plecare in momemntul in care m-am apucat de organizat trusa medicala; nah, daca "ma joc" cu medicamentele, mi-a revenit aceasta sarcina... Se completeaza cu vaccinurile facute. Cred ca anticorpii, saracii, stau inghesuiti! :)
Mda...gata cu scrisul din tara!
Sa ne vedem/auzim/scriem... sanatosi!
Cu o zi inainte - Peru via Madrid
Plec obosit, poate maine sa ma odihnesc un pic pana plec...
Plec indoit; conjunctura ma cerea mai mult aici in aceasta perioada, insa la fel de bine stiu ca niciodata nu va fi momentul potrivit. Asta imi aminteste de o zicere: cel ce va astepta momentul perfect sa actioneze, nu va actiona niciodata! Asa ca...
Plec cu un sentiment ciudat: ca nu ma voi mai intoarce! Haide, mah, nu scapati asa usor de mine, deci nu va bucurati prea tare!
Probabil ca daca as fi scris acest post maine ar fi sunat altfel! O sa scriu unul si maine sa vedem ce iese!
Noapte buna!
PS: Nu sunt Francisco Pizarro González, dar merg sa descopar Peru!
sâmbătă, 1 mai 2010
Peru program
8 mai - Bucuresti > Madrid
9-10 mai - Madrid
(plus Real Madrid - Athletic Bilbao bonus, sper...)
11 mai - > Lima
12 mai - > Iquitos
13-15 mai - Amazonian Trip
16 mai - > Cusco (via Lima)
17 mai - Cusco > Aquas Calientes
18 mai - Machu Pichu > Puno
19-20 mai - > Puno/Titicaca
21 mai - > Nasca
22-24 mai - Lima
24 mai - > Madrid > Bucuresti
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
