De
ce Gambia? Greu de spus... nu am invartit globul sa vad unde se opreste... desi am
facut asta de multe ori... aveam deja o idee despre zona magrebiana, simtisem si
ce inseamna savana pe coasta estica si prinsesem gustul descoperii vietii in
trib... cum in centrul Africii sunt inca conflicte civile (ca tare mult as fi
ales cascada Victoria)... mai ramasese sudul si vestul africii... si dintre toate
tarile mai sigure din vest despre Gambia auzisem foarte putine... ascunsa ca o
enclava in Senegalul francez, este o fosta colonie englezeasca, toata tara are
11.000 km2 (adica de vreo 2 ori cat judetul Olt) si sunt multe triburi care au
fiecare limba si obiceiurile lui...
Dupa
proba vizelor (Gambia nu are consulat in Romania) si a zborurilor (desi la nici
7 ore de zbor, legaturile nu erau foarte bune)...a urmat startul: Gambia, here
I come!: Bucuresti-Barcelona-Casablanca-Banjul.
Ca
la fiecare calatorie, imi facusem temele, stiam la ce sa ma astept: delta
fluviului Gambia, Atlanticul si apusuri de vis, pasari, hipo, crocodili si
partea cea mai interesanta oamenii... voiam sa stiu cum traiesc, ce simt, cum
este viata lor, cum sunt satele si orasele... cum este lumea lor...
Si
ceea ce am descoperit a fost o alta lume: Gambia - the smiling coast.
Peisajul
rupt dintr-un tablou neterminat: albastrul oceanului isi ducea usor mirosul
catre un mal abrupt din care radacinile baobabilor explodau spre nisipul
sidefiu, amintind de un conflinct inca neterminat intre coasta si ocean... negri
si albii... de partea cealalta a marii au fost mereu albii...
Resorturile
de 5* au inceput sa apara, nu sunt multe, insa ai nevoie de ele. Mi-a placut
mereu sa combin "aventura" cu leneveala (asta mi se trage de la
mediul corporatist din care nu stii cum sa evadezi mai repede), de aceea am
ales sa incep cu 2 zile de trandeveala (aveam 2 nopti nedormite si intre ele
colindasem 10 ore prin Casablanca, din care una am petrecut-o savurand o cafea
americana la Rick's Cafe)... eu si plaja mea... la propriu... si cati palmieri
vreau eu... primul nu mi-a placut, pentru ca il alesese inaintea mea un cuplu de
soparle si nu aveam loc toti... asa ca m-am dus mai spre stanga...
In cele 2 zile
am colindat plaja in lung si-n lat si deja "ma imprietenisem" cu
niste localnici care m-au agatat pe plaja si m-au dus sa vizitez mica piata de
peste din satul lor, unde veneau pescarii din Ghana si aduceau peste
proaspat... evident m-am lasat agatata, stiam ca urmeaza sa scoata bani de pe
urma mea si i-am lasat sa imi povesteasca despre restaurantul prietenului lor
si le-am promis ca voi merge acolo la 6 seara sa iau cina... si chiar m-as fi
dus... doar ca... am vazut “the fresh fish”.... si mi-am dat seama ca omleta de la
micul dejun si croissant-ele vor ramane preferatele mele... fara peste mi-am
spus!
Si
dupa cele 2 zile venise timpul: eu si Africa mea! :)
Mai traversasem cu un ferryboat african la Mombasa... insa acolo nu vasuzem
caprite... Ei bine, am intrat in Africa: cu catel cu purcel s-ar traduce in
"africana": cu copil si cu capra... si cu un televizor reparat la
capitala... ferryboat-ul asigura transportul intre Banjul - capitala - si Barra, peste raul
Gambia. Erau doar 8 km de traversat, dar i-am facut in mai mult de 2
ore, pentru ca mai intai au intrat pasagerii si apoi camioanele si autobuzele... oameni
si animale... femei cu copilasii in spate si bagajul in cap, barbati cu caprele
de lant si carucioare... si multi copii care terminasera scoala si se duceau acasa
in satele lor sa aiba grija de capre, vaci si magarul satului... eu caram dupa
mine un rucsac si 2 pungi, cu hainute si jucarii pentru copii... aveam
mainile ocupate, dar voiam sa fac si poze... iar in capul meu nu statea nicio
punga, oricum o asezam...
M-am integrat pana la urma in peisaj si m-am asezat
la coada asteptand sa-mi vina randul... ma tot uitam la un baietel care statea
cumintel in spatele mamei si ochii ii fugeau dupa surioara mai mare care se
zbantuia prin namolulul de langa televizorul infasurat intr-un cearsaf... Eu
am vazut ca ei aveau televizor si stiam ca doar la oras au electricitate, deci
era clar ca erau dintre cei avuti... (in plus mama avea si geanta)... dar stiam ca
am in rucsac o salopeta crem cu ursuletz bucalat care i se potrivea
perfect... asa ca nu m-am abtinut... si i-am spus ghidului ca vreau sa le dau
ceva... Aveam si pentru surioara o fustita cu buline roz... se potrivea de minune
cu namolul de pe picioarele feitei, dar asta este... le vor purta in sezonul
uscat... S-au uitat in punguta, au zambit si au asteptat sa le vina randul sa
urce in ferry... Am zambit si eu ca am observat geanta Louis-Vuitton a mamei...
Dupa
2 ore de mers cu ferry - unde fiecare si-a gasit un loc pe unde a apucat, pentru
el, bagaj si caprita - au mai urmat vreo 30 de minute "gararea"
ferry-ului fabricat in Ucraina... :)
Discutiile
pe ferry au fost interesante: am intrebat de ce nu construiesc un pod,
asteptandu-ma sa mi se spuna ca nu au bani. Le-am spus preventiv ca pot sa puna
taxa pentru pod si statul isi recuperaza investitia,dar ei, m-au socat cu
raspunsul lor: de ce sa platim daca folosim propria energie pentru a traversa
podul??? Pe ferry stam, dar pe pod ar trebui sa mergem pe jos...
"Mda" am spus, privind niste barci mai mici, care erau un fel de
water-taxi, mult mai rapide decat ferry (desi la valurile din ziua respectiva,
trebuia sa fii putin kamikaze sa te urci in ele, era un peisaj de naufragiu
ca-n picturile rusesti din mintea mea)... Nu intelegeam de ce oamenii (localnici cu bagajele in
cap si turisti cu bagajele in spate) sunt purtati pe umeri de niste
"carausi" pana la barca, cand la nici 100 de mertri mai in stanga era
o plaja cu nisip unde barcile puteau fi aduse direct la mal si nu trebuia sa
mergi cu apa pana la piept pentru a urca in barca... Din nou m-a surprins raspunsul: pentru ca trebuie sa castige si "carausii"... daca barca ar
fi pe mal, ei nu ar mai avea loc de munca...Din nou "mda"... m-au
inchis.
Am
trecut raul si am inceput plimbarea prin orasele lor... in mai toate orasele
vedeam pancarte cu numele orasului si "baby friendly community
NaSa". Ghidul mi-a explicat ca este un ONG care este in stransa legatura
cu aceste comunitati...
Primul
oras, prima experienta: oprim in piata de unde ghidul va alege ceva alimente
pentru satul pe care il vom vizita…
Va urma.
prea pe scurt... dar se poate vedea potentialul... ::)
RăspundețiȘtergereWTG IULIA!!!
Foarte interesant :)
RăspundețiȘtergereCare este urmatoarea destinatie ? (poate se mai adauga un cuplu (•.-)
Ne place sa calatorim si sa descoperim locuri noi
facebook: Nicole Stanciu (poza Angelic Studio)