Sa descoperi lumea inseamna si sa fii pregatit
pentru asta…
Mi-e frica de serpi, in rest… in rest mai sunt
multe "animalute" despre care nu am habar…
Plimbarea pe raul Gambia a fost linistitoare… seamana
foarte mult cu bratele Dunarii spre varsare… diferenta o fac padurea luxurianta
(un amestesc de palmieri cu foioase) si fauna (pasari foarte colorate si
galagioase intr-un mod placut, maimute, hipopotami, crocodili…).
Am vazut o "colonie" de hipopotami,
insa nici un crocodil pe rau. Pe crocodili i-am descoperit in schimb intr-un
lac « spiritual »… Povestea lacului magic este lunga: o femeie ce nu putea avea
copii a fost ajutata de un trecator, etc… Au multe ritualuri pentru familiile
ce nu pot avea copii, de la lacuri magice la sacrificarea vacilor…Ghidul ne-a
explicat intreg ritualul, se practica frecvent, insa fiind in Ramadan nu am
putut vedea pe viu un astfel de ritual. M-a distrat exprimarea lui Baba... dupa
ce termina ritualul la care participa tot satul, barbatul merge acasa cu sotia
lui si...”he works hard”, iar in cateva luni apar copiii… ei bine, nu am luat
in serios "spiritualitatea" lacului, dar cand m-am plimbat printre crocodilii
cu gura deschisa, atenta sa nu calc pe ei…am inceput sa ma intreb: sa se
hraneasca crocodilii cu marijuana sau lacul ala chiar are ceva
"spiritualitate" in el?… Ghidul ne-a spus ca in multe zile crocodilii
ies de acolo si femeile din sat dau nas in nas cu ei prin orezarii, iar cei
care administreaza lacul vin si-i aduc inapoi… in brate…
Pe seara am stat pe punte si am "savurat" apusul…
pana a inceput o ploaie torentiala… nimic nou, ma obisnuisem deja cu ploile lor…15-20
de minute si gata… m-am bucurat cand am simtit primii stropi, era bucuria unei
simple ploi de vara, dar, in plus, stiam si ca urmeaza un curcubeu rupt din
desenele copiilor de gradinita si ca, daca ploua, tantarii vor fi mai putini…
Urma sa inoptam pe o insula fara electricitate…
am ajuns pe inserate… “camp”-ul arata ca un parc sau mai degraba ca muzelul
satului, doar ca avea mai multa vegetatie: casute rotunde de lut, rude cu bojdeuca lui Creanga de la Humulesti, in care regaseai un pat facut din pamant,
acoperit cu o plasa de tantari ce arata
ca un baldachin de jucarie, ferestre mici, de doua palme, cu perdelute si
draperii cusute manual… In dreapta camerei aveau chiar si o “baie”, ascunsa
dupa o perdeluta…
S-au straduit sa ofere turistilor toate conditiile… eram
incantata de straduinta lor de a aduce chiar si apa in casute…si atunci am
remarcat furnicile (desi eu cred si acum ca erau termite)… .si apoi paianjenul
verde fosforescent de pe plasa de tantari ce acoperea patul… si alt neam de
furnici (nu am putut spune musuroi, ca nu era niciun musuroi... doar zeci de
furnici)… m-am grabit sa ies… dar am vazut, incolacita langa perete si-o
lipitoare… i-am explicat lui Baba ca daca nu scoate animalutele alea de-acolo,
eu dorm pe scaun, afara (maimutele inca nu-si incepusera show-ul de seara, eram
deci convinsa ca dormitul pe scaun in padure este o solutie)… Nu stiam cum sa
spun lipitoare, asa ca i-am explicat despre virmele care iti suge sangele… el
s-a pus pe-un ras de nu stiam cum sa-l mai opresc… “este doar un miriapod…nu-ti
face nimic…uite !” si a luat toate
vietatile alea si si le-a pus pe mana… a aruncat miriapodul si paianjenul in
fata usii si a chemat pe cineva sa stropeasca pentru furnici…
Eram inca linistita, o noapte pe scaun in
padure nu suna chiar asa de rau… insa noaptea a venit, am stat ceva ore la
palavre… subiectele au fost interesante : sclavie, colonialism, fotbal, muzica,
turism, educatie… Interesanta insa a fost reactia lor, aproape la unison, cand
a venit vorba despre investitii…cum in majoritatea satelor cultivau doar 10%
din pamant (adica vreo 20-50 de metri in fata casei, in conditiile in care
oriunde ai fi fost aveai raul la mai putin de 5km), am intrebat de ce nu
cultiva tot pamantul si mi-au explicat ca nu au utilaje (pamantul fiind
cultivat cu pluguri trase de… om, de fapt impinse). Raspunsul a fost spontan,
de european : dar pot veni investitori de afara… si ei au raspuns cu mult mai
spontan “Nu ne intoarcem la colonialism”… Am tacut, intelegand ca subiectul
este delicat. Mi-au amintit de ura cubanezilor fata de “imperialistii” de
americani, care nu aveau Coca Cola nici in resorturile de 5 stele. Probabil
este vorba de aceeasi indoctrinare care incepe acasa in copilarie, este
continuata la scoala si auto-dezvoltata in adolescenta.
Povestile curgeau una dupa alta, la lumina
lumanarilor in jurul carora se invarteau de zor multi fluturi… la un moment dat
am observat furnici pe masa, deja ma obisnuisem cu ele, i-am spus lui Baba ca
furnicile ma urmaresc… el a ras iarasi… nu-s furnici, sunt fluturii care si-au
dat aripile jos… s-au transformat in larve… interesant, eu la scoala invatasem
altceva…
Am
facut ochii mari si mi-am mai dat cu niste Autan (il foloseam ca pe Channel :)…ploua
torential, simteam ca o sa cada acoperisul de stuf pe noi… maimutele isi
terminasera recitalul… toata lumea a mers la culcare… a urmat o noapte lunga… inchideam
ochii si vedeam numai tarantule paroase mergand pe mine… a fost una din
putinele dimineti in care m-am bucurat ca trebuie sa ma trezesc…
Mai
aveam inca multe de descoperit!
deci sa vina partea a 4-a !
RăspundețiȘtergere