"Ne-am trezit devreme, am luat micul dejun si ne-am luat la revedere de la gazdele noastre. Unul dintre ei ne-a dus la aeroport.
Zburam spre Bangkok cu ceva emotii la aterizare. Vom schimba avionul, dar si aeroportul. Sunt la 45 de km unul de altul. Zburam in Cambodjia cu Bangkok Airlines care are excusivitate pe aceasta directie – Siem Riap – si niste preturi nesimtite pentru cele 45 de minute de zbor... Mai tarziu, in Cambodjia, am aflat de la Kany (ghidul nostru de acolo) ca puteam veni cu autobuzul, am fi facut mai mult ca si timp, dar daca pui orele pe care le petreci in aeroport si faptul ca am fi platit undeva o treime din pret cred ca ar fi fost mai ok.
E bine de stiut pentru data viitoare :D sau pentru cei care veti merge!
Stam de ceva ore in aeroport timp in care ne cautam cazare pt Puket si Phi-Phi... insula... Aeroportul e dragutz pentru ca are si spatii amenajate pentru fumatori, astfel incat din cand in cand mai fumez o tigara. Oricum am fumat mai putin decat m-am asteptat... doua pachete i le-am lasat lui Lek suvenir si alt pachet satenilor pe drumul prin jungla... fumau tutun intr-o foaie ca de porumb... am incercat si eu, bineinteles! :))
Am reusit in aeroport sa intru 5 minute si sa anunt poporu' ca sunt ok.
Azi e ziua lui Alex... La muuuuulti aaaaaaaani, Aleeeeeeeeeex! I-am trimis sms sa-l uram!
Plecam spre Cambodjia dupa ce am inghetat prin aeroport. Au astia 15 grade in si peste 30 afara... In autobuzul ce ne duce la scara avionului era un tip certat cu dushul, atat de tare ca-ti muta nasul.
Asteptam sa decoleze. In Siem Reap ne asteapta ghidul. Sau cel putin asa confirmat. :)
Cum nu aveam cazarea asigurata am avut ceva emotii la completarea formularelor pentru viza, datorita faptului ca trebuia sa completam adresa la care vom sta. Dupa lungi deliberari am ales sa trecem adresa unui hotel dintr-o revista din avion! :D
Viza? Formularul il lasam intr-o sala mare la prima persoana din cele peste 10 pe la care va trece pasaportul si apoi astepti cuminte in fata ultimului sa fii strigat. Dam pasaportul si mergem la coada. se striga... au o limba frumoasa, atunci cand o vorbesc pe a lor, pt ca numele care le ies pe gura cand ne striga... Francoi (citit cum l-am scris)... tot asteptam sa-l vedem pe francez, cand apare o tipa cu privirea stalcita ca si numele...
Primesc viza. Apoi Adela si restul... radem cand stam la coada pt controlul vamal. Tre sa privim iar in camera ca la thailandezi... Bondarica fusese in China si povestea ca i-a fost greu cu viza pt ca erau “soparle olimpice” :))) Eu asta auzisem pt ca aveam inca urechile infundate... “Ce soparle olimpice”? si toata lumea se puse pe ras... Erau doar Jocurile Olimpice...
Iesim. Ghidul era acolo. socializam, discutam de traseu si cazare. Luam doi tuc-tuci si mergem sa cautam cazare... gasim... langa o farmacie... :) arunc un ochi sa vedem cum se prezinta, nah, n-am plecat de mult de la serviciu :) Apropos, ce-or mai face baietii mei?
Pe drum am vazut orasul, hoteluri foarte bine luminate si mari. Aerul e altul... Kany- ghidul e cu mine si Marius in tuc-tuc. Ne explica despre Siem Reap si Cambodjia... Ne intreaba care cu care suntem cuplati si rade cand aude ca eu sunt cel singur... “Karaokeee, ma' friend”... 60-70$ toata noaptea ... Nu stiu ce au astia cu mine, nu cred ca par disperat... :))
Recu negociaza cazarea in stilu-i caracteristic si scoate super reducere. Si aici totul se negociaza... Ne dushuim si iesim cu tuc-tucii in sat... pardon oras :). Ne oprim la o terasa destul de plina... plina de turisti... Mancam bine si bem vreo 4-5beri... Sa tot stai aici...Berea la halba e juma de $... la sticla? 3-4 $, dar si aici are 640 ml...
Luam tuc-tuci spre hotel... Ma apuc sa scriu pe muzica traditionala... Mi se inchid ochii...
Maine mergem la Angkor Wat...
Noapte buna, copii..."
