India - The end.

I can reduce the entire trip to India to a single idea: find your fulfillment (salvation, peace, rediscover yourself…) through yourself, without expecting this from others. Or from the gods.

Read more. Travel more. Listen harder. Try to understand. As much as possible. Try to accept. As much as possible. You will not achieve any of this if you do nothing, except sit around and pray to the gods. Whether it is an elephant, a monkey or is named Allah, Shiva or God. Or if you go purify yourself in the Ganges or in the Danube. You can gargle for as long as you want, you will still remain a narrow-minded individual. Still one who throws his/her garbage all around and will live with it, through it…

In order to became a better person you need to overcame your limited state.

For India I can see no way out. I see only a hope. As long as there are peple like Harish (and his family), Yousuf and Monico I can still hope that the bug of goodwill can spread. In the heap of filth that is India today.

But these are some hopes. Out of 1.2 billion…

Chipuri...

Clik pe fotografie sau pe link ar trebui sa mearga...

India - ziua 16: Cu trenul spre Delhi... partea a II-a (by Alina E.)

"Pe principiul 'roaga-l pe Dumnezeu sa nu-ti dea cat poti duce', am descoperit ca ne-am plans prea devreme...
Dupa ce trenul s-a tarat 5 ore pe 100 km, am ajuns in cea mai sfanta locatie a Indiei: Allahabad... Iar puhoiul din Varanasi a devenit picatura in ocean prin comparatie.

Vi s-a intamplat vreodata sa curatati o bucatarie veche si, atunci cand dati mobila la o parte, sa se reverse gandacii? In cazul nostru aveau chip uman. Au urcat cu zecile si au venit si s-au asezat oriunde au gasit cativa centimetri patrati de spatiu. Au inceput sa inghionteasca, sa faca semne sa-ti tragi "putin" picioarele ca sa incapa si ei cate 2-3... si in mai putin de 5 minute s-a dus tot aerul din vagon.

Sfat pentru cei nefericiti, suferind de claustrofobie: nu luati trenul in India! De ce? Pentru ca simti un pumn in stomac si ramai fara aer, inima incepe sa-ti bata repede si necontrolat, totul in jur se apropie nefiresc, iar cand se trezeste instinctul de evadare descoperi ca n-ai pe unde calca: tot culoarul este tapetat cu trupuri ghemuite si inerte - daca e somn...se doarme! Chiar si pe cativa centimetri patrati.

Si pentru ca omul invata din greseli, am invatat sa nu ii mai subestimez: ma gandesc cu groaza la urmatoarea oprire... este trecut de 2 noaptea, suntem pe drum de 7 ore si nu am facut inca nici jumatate din drum. Cele 12 ore estimate cred ca vor fi mai degraba 20..."

***

(Despre Allahabad - aici are loc Kumbh Mela, cea mai mare adunare religioasa din lume ce se intampla o data la cativa ani in unul din cele 4 orese Haridwar, Allahabad (Prayag), Nasik si Uijain. In 2013 estimau cam 80 de milioane de oameni... Fotografii aici.)

Sensi Miriam Makeba - "Mama Africa"

Stiati ca...

Miriam Makeba, numita si Mama Africa, a fost o cantareata sud-africana si activista a "drepturilor omului". In anii '60 ea a fost primul artist african care a popularizat muzica africana in lume.

Malaika = inger

India - ziua 16: Cu trenul spre Delhi... partea I (by Alina E.)

<< Am luat biletul inca de la inceputul calatoriei si, chiar asa, nu am mai avut locuri decat la "cuseta cu 6 paturi fara AC"...
In teorie suna ok. Imi imaginam o cuseta gen camera, cu cate doua paturi supraetajate  pe trei pereti si usa cu cheie. Cam ca atunci cand am fost cu tata la Iasi... S-a dovedit ca am o imaginatie bogata!

Credeam ca dupa 2 saptamani in India am vazut sufucient cat sa ma imunizez. Sau macar sauficient cat sa fiu pregatita sa infrunt experienta trenului.
M-am inselat.
Cand am ajuns in gara mai-mai sa n-o recunoastem sub masa compacta si colorata de trupuri asternute pe jos in asteptare... ce asteptau? Sa-l citam pe Marcel "la cati oameni sunt aici ma gandesc ca-s o multime de trenuri si mi-e teama sa nu-l incurcam pe-al nostru". In mintea mea s-a format imediat replica "si mai rau este daca toti oamenii asteapta acelasi tren! Al nostru." Se spune ca adevarurile se zic in gluma. Ha. Ha.

Urcatul in tren s-a facut pe intuneric, noroc ca telefoanele noastre au mai nou lanterna. "Cuseta cu 6 paturi' este de fapt un vagon lung cu multe paturi  suprapuse, doar despatite de un perete, 3 pe o parte, 3 pe alta... Si tot asa... Usa? Cu cheie? Ce glume bune! (proaste...) Iar bazarul s-a mutat din piata in tren: o cafea, un ceai, un chips, un hamburger, o supa de rosii...cred ca daca cer bratari imi aduc si de-ala! Dintro data rasare si un brahman cu binecuvantarile pregatite. Nu te intreaba, ca sa nu-ti dea vre-o sansa sa refuzi. Isi inmoaie degetul in vopsea si te plezneste peste frunte, sa te recunoasca zeii, dupa care iti arata tavita in care alti binecuvantati contribuisera deja cu donatii. Ce poti sa mai zici? Doar binecuvantarile nu se pot returna...

Nu trec 5 minute si puhoiul incepe sa se reverse. Tocmai cand ne simteam si noi cat de cat confortabil ca imparteam "cuseta" cu alti 3 turisti si ocupam momentan 3 paturi, stand in sezut, socializand... Ce daca avem locuri?! Puhoiul trebuie sa se aseze undeva - iar ei luasera cate 3-5 pe-un loc! Si iata cum vin si se aseaza nonsalanti, cracanati si zgomotosi pe locurile noastre, isi scot pantofii sau papucii si se simt ca acasa. Sau in cort...

Noi, cei 6 turisti, lezati in spatiul personal protestam timid, moment in care invadatorii decid ca "n-au cu cine" si se muta catre paturile de sus. In ascensiunea lor catre noi teritorii isi etaleaza talpile nespalate pe care namolul se consolidase ca fundatia caselor.
Pe patul de dedesubt, in mod normal destinat unei persoane, isi face aparitia o intreaga familie: mama, tata si 3 copii...si toti cinci tipa!

Acesta este momentul culminant al imunitatii mele. Si explodez "**** experienta indiana!" Tren ne-a trebuit, tren am primit! De ce sa zburam noi o ora, cand putem experimenta adevarata Indie in tren!
Timp de 12 ore... >>