Am trezit soarele dimineata cu urcatul nostru pe munte, iar la sfarsitul zilei l-am trimis la culcare...
Acum trebuie sa recunosc ca nu am plecat chiar asa dimineata, doar era week-end... insa la ora 10 urcam deja. Mixul de verde etern al brazilor amestecat cu galbenul si ruginiul foioaselor creeaza tablouri pe care le vezi fara a merge la vreo expozitie. Ici-colo, la baza, cateva stancute, spre varf mai multe... urcam din greu portiuni abrupte sau mergem ca niste "pitici misto" acolo unde suflul ne lasa...
Ma opream din cand in cand sa pun in aparatul foto cateva din bucuriile retinei... ace de brad cu ace de gheata... stanci in forme ciudate... efortul nostru... "piti" la munte (Reporterul:" De ce ai ales sa mergi pe munte astazi?" Piti: "Mi s-a spus ca este un Mall in varf si sunt reduceri!) ... peisaje ca-n basm...
Asa am mers si noi; peste sapte deluri/munti si sapte vai... am cucerit varful visat sau nu in noapte dinainte... ne-am bucurat de privelistea de-acolo in bataia vantului si de reusita... si am inceput coborarea pe un alt traseu...
Am ales sa curatam un drum forestier, astfel incat am adunat cinci saci mari de pet-uti, doze de bere, hartii si alte prostii... am scapat un copac pe care cativa liceeni voiau sa-si lase singura amprenta posibila " Ion+Maria=Love"... am privit mahniti cum nimeni din cei cam o suta de oameni cu care ne-am intalnit nu a pus mana sa ia macar o hartie... ne-am bucurat cand, exact la final, a oprit o masina (noua, curata, stil american...) langa noi si niste baieti (din Bucuresti) sau oferit sa ne ia sacii! Respect!
Am ajuns acasa rupti... insa nici asta, nici infrangerea Craiovei (!) nu ne-au rapit zambetul cu care am adormit...
