Cuba - Episodul 1

Am inceput sa scriu in momentul in care stewardul Copa Airlines - partener KLM pe zborul spre Cuba - ma intreba in cel mai respectuos mod de pana acum "Senior, doriti pui sau carne?"... Am ales pui, parea mai specific si macar stiam la ce facea referire... Spaniola nu e punctul meu forte! :) Bun puiul. Si tacamuri metalice, cum nu vezi des in avion! :)

O sa facem aproape o zi de cand am plecat de acasa pana aterizam la Havana, iar acum suntem pe ultima bucata: Panama - Havana. Amsterdamul lasat in urma e la fel cum il stiati sau cum nu-l stiati. Ce bine ca nu am stat mult ca altfel iar ma speriau fantanile arteziene! :) Poate ca era mai bine si reuseam sa inchid si eu un ochi pe un zbor asa lung, pentru ca am incercat cu filme, muzica, vin, septica :)... si tot n-am reusit! Avionul parea un fel de Arca lui Noe (cum zicea Ofelia) daca ne uitam la natiile ce-l populau, tot felul de ochi si culori amestecate cu uniforma KLM ce aduce vinul rosu de Chile...

Panama iti da deja aerul latin: ele - colorate in buze - iti zambesc de la o posta, prelungind toate vocalele scoase (Hooolaaaa...), ei - nu i-am observat! :)

Sunt obosit. Vreau un dus si-un pat. Si maine sa inteleg in ce capat de lume am ajuns. Rom & trabuc? Azi nu. Poate maine!

***

E 5.40 ora locala si pare ca-s semne sa se lumineze de ziua. Nu mai pot dormi tinand cont ca in tara e trecut de pranz (+7 ore fata de Cuba). Ma mut in living, deschid fereastra, adulmec aerul saturat de umed, ma asez in scaunul-balansoar si citesc. Afara se zaresc umbre de palmieri, iar "pitigoii" astia ai lor s-au trezit si ciripesc de numa-numa...

Carlos, gazda noastra de la "casa particular" Carlos Y Neida a zambit cand a dat de mine acolo. "E tarziu la tine acasa, de aia nu poti dormi... Iti aduc o cafea mica?" S-a dovedit a fi o gazda foarte buna pana la sfarsit, dornic sa aiba clienti care pleaca multumiti, nu doar cu banii dati. O atitudine rara la noi...

Mi-am bagat nasul intr-o combina muzicala si acum am muzica locala pe fundal, in timp ce afara incepe parada masinilor de epoca, unele mai batrane ca tata :), ce refac mirosul de benzina ce disparuse pe timpul noptii si-l simtisem cand am venit de la aeroport. Trebuie sa incerc o baragladina batrana de asta pana plec!

S-a luminat. Cativa elevi asteapta autobuzul linistiti la coltul strazii, in uniforme ce aduc aminte de vremea copilariei pe timpul lui Nea Nicu... prietenul lui Nea Fidel... si Nea Raul...
Avem o zi plina inainte!

*In fotografii vedere a Havanei de pe terasa lui Carlos.