sâmbătă, 29 martie 2014

Cuba - Episodul 2: Havana

Micul dejun pregatit de Carlos (si la ei barbatul are un rol important in casa :P) este bucuria papilelor datorita bogatiei in fructe si fresh-uri cu gust nechimic, completat cu o omleta ca sa-i tina de foame turistului. Casa lui Carlos are 3 dormitoare pentru turisti (noi si o nemtoaica venita singura in Cuba ocupandu-le pe toate), un living mare in care se ia si masa, inca unul cu scaune balansoar unde se poate sta la un rom/vin/bere, plus o terasa pe acoperis unde ne-am primit instructajul, harta si sfaturile... Si-am pornit spre descoperirea Havanei!

Nu e greu sa te orientezi pe harta. Strazile sunt perpendiculare si intersectii de cifre cu litere, ca la sah. Noi stam la F, intre 13 si 15 (vezi harta, unde am notat si cateva "obiective si momente"). In intersectiile mari mirosul de benzina te face sa lacrimezi.
Ne plimbam la pas pe strazi cu scopul de a gasi masina de inchiriat si de a schimba bani... Nu prea ne iese: nu au masini libere, iar pentru bani... nu aveam pasapoartele la noi. :) Asa ca mergem mai departe...

Intalnim o coada mai lunga decat cea la care se statea la schimbat bani [apropos de bani, nu mergeti cu dolari americani la voi pentru ca platiti 10% taxa suplimentara la schimb....dragostea fata de embargoul american - daca va intrebati de ce, 1 CUC (peso converibil) = 1$... ] Coada era la inghetata pe care ne-o laudase Carlos... Sa fie atat de buna incat sa vezi o suta de oameni stand la coada? Trebuie sa o incercam, dar spiritul oltenesc adus la bagaj nu vrea sa stea la o asemenea coada si cautam o alta intrare in curtea in care li se permitea accesul in grupuri de 10-15 odata la 5 minute... Intrand pe alta parte ne trezim cu un fel de gardian alergand catre noi si ne invita la...locul pentru turisti! Inghetata? Buna, dar nimic wow. Pretul? Turistic.

Am apucat-o pe strada Neptun, ce coboara de la Universitate drept spre Havana Vieja. Imi aminteste de India. Treci printre toate categoriile de oameni, prin toate aromele si mirosurile, iti reaminteste cum aratau magazinele de stat pe timpul lui Ceasca. Avem timp sa fotografiem masini "de epoca", copii in uniforma care ies de la scoala si care se agita si se bucura atunci cand ne vad...

Ajungem si in partea turistica ce incepe cu o piata mare, plina cu hoteluri, foarte aproape de Capitoliu (pe care l-am ratat astazi, dar ne vom minuna maine "uite Capitoliuuu, am trecut pe langa el ieri":)) ) Celor doi "palariosi" ai grupului se vor adauga aici doi "bascosi" à la Che. Si toti 4 se opresc la prima bere Cristal pe o terasa cu muzica live din unde recunoastem clasicele melodii ale Buena Vista Social Club...

Aparatele de fotografiat pocnesc constant in cautarea de cadre de luat acasa... Simt o usoara tensiune a prietenilor mei vis-a-vis de siguranta, dar e normal. Eu, daca ma gandesc la ultima experienta - India, ma simt ca acasa la mama. Nu ma tensionez nici macar atunci cand un domn usor alcoolizat/euforizat, ce statea asezat pe trotuar a incercat sa-l agate pe Serj de picior, apoi s-a ridicat dupa el.. Nici cand s-a reorientat ca Paula. Nu l-am simtit periculos si a demonstrat-o cand, trezindu-se ochi in ochi cu mine dupa un "hei, hei" de atentionare, m-a luat in brate un pic speriat (si stiti ce statura impunatoare am :)) ) , intepandu-ma cu barba lunga si aspra...


Am haladuit pe strazi si stradute, rezistand eroic vanzatorilor de "te-miri-ce-uri" si inventand tot feluri de raspunsuri la intrebarea "de unde esti?" (Laponia era unul dintre ele...) : "Trabucuri bune?" " No?" "Marijuana? Cocaina? Good stuff, direct from Columbia"... Nu va lasati amagiti, din cate stiu e periculos.

Punctul maxim atins a fost dupa doua Mojito si cateva cantece live la Bodeguita del Medio... Mojito bun, trabucul bun, muzica buna, tipul ce canta mai stia si ceva despre Romania... "patria del conte Drrracula"... deci "barman, inca un rand"!

Am plecat la pas...pas...pas...pas... pe strada care inconjoara nordul Havanei pe malul oceanului - Malecon. Am stins oboseala pe terasa lui Carlos cu un Cristal pana bateriile s-au epuizat complet, crezand ca dupa asta voi dormi pana dimineata...
Ash!

***

Aplicatii utile pentru smartphone legat de Cuba: HGT (Havana Good Time) - case particulare, obiective, harti..., ghidul online Cuba de la TripWolf - are si harta care functioneaza offline (trebuie sa o downloadezi de acasa) ca GPS chiar daca nu ai acces la net... net pe care nu l-am gasit in Cuba, dar asta nu a fost decat un lucru bun, TripAdvisor...

luni, 17 martie 2014

Cuba - Episodul 1


Am inceput sa scriu in momentul in care stewardul Copa Airlines - partener KLM pe zborul spre Cuba - ma intreba in cel mai respectuos mod de pana acum "Senior, doriti pui sau carne?"... Am ales pui, parea mai specific si macar stiam la ce facea referire... Spaniola nu e punctul meu forte! :) Bun puiul. Si tacamuri metalice, cum nu vezi des in avion! :)

O sa facem aproape o zi de cand am plecat de acasa pana aterizam la Havana, iar acum suntem pe ultima bucata: Panama - Havana. Amsterdamul lasat in urma e la fel cum il stiati sau cum nu-l stiati. Ce bine ca nu am stat mult ca altfel iar ma speriau fantanile arteziene! :) Poate ca era mai bine si reuseam sa inchid si eu un ochi pe un zbor asa lung, pentru ca am incercat cu filme, muzica, vin, septica :)... si tot n-am reusit! Avionul parea un fel de Arca lui Noe (cum zicea Ofelia) daca ne uitam la natiile ce-l populau, tot felul de ochi si culori amestecate cu uniforma KLM ce aduce vinul rosu de Chile...

Panama iti da deja aerul latin: ele - colorate in buze - iti zambesc de la o posta, prelungind toate vocalele scoase (Hooolaaaa...), ei - nu i-am observat! :)

Sunt obosit. Vreau un dus si-un pat. Si maine sa inteleg in ce capat de lume am ajuns. Rom & trabuc? Azi nu. Poate maine!
***



E 5.40 ora locala si pare ca-s semne sa se lumineze de ziua. Nu mai pot dormi tinand cont ca in tara e trecut de pranz (+7 ore fata de Cuba). Ma mut in living, deschid fereastra, adulmec aerul saturat de umed, ma asez in scaunul-balansoar si citesc. Afara se zaresc umbre de palmieri, iar "pitigoii" astia ai lor s-au trezit si ciripesc de numa-numa...

Carlos, gazda noastra de la "casa particular" Carlos Y Neida a zambit cand a dat de mine acolo. "E tarziu la tine acasa, de aia nu poti dormi... Iti aduc o cafea mica?" S-a dovedit a fi o gazda foarte buna pana la sfarsit, dornic sa aiba clienti care pleaca multumiti, nu doar cu banii dati. O atitudine rara la noi...

Mi-am bagat nasul intr-o combina muzicala si acum am muzica locala pe fundal, in timp ce afara incepe parada masinilor de epoca, unele mai batrane ca tata :), ce refac mirosul de benzina ce disparuse pe timpul noptii si-l simtisem cand am venit de la aeroport. Trebuie sa incerc o baragladina batrana de asta pana plec!

S-a luminat. Cativa elevi asteapta autobuzul linistiti la coltul strazii, in uniforme ce aduc aminte de vremea copilariei pe timpul lui Nea Nicu... prietenul lui Nea Fidel... si Nea Raul...
Avem o zi plina inainte!

*In fotografii vedere a Havanei de pe terasa lui Carlos.

luni, 10 martie 2014

miercuri, 5 martie 2014

Cuba

Am sa incep cu concluzia de dupa Cuba: poate mai mult ca niciodata mi-e mai clar ca oriunde se afla oameni minunati te vei simti minunat! Indiferent daca ai in acel loc cele mai frumoase peisaje din lume sau nu...ori daca ai toate conditiile unui confort - de lux sau minim...

Ori Cuba are de toate: saracie si bogatie... muzica, salsa, rom, mancare, plaje, ape... Toate par bogatie... Dar cubanezii sunt bogati spiritual, pentru ca altfel...

Cum iti suna sa te duci la piata si sa se apropie cineva de tine si sa-ti sopteasca la ureche "cartofi, cartofi... iti aducem un kg de cartofi"? Sau sa stai la cozi imense pe cateva randuri (zeci de metri) pentru o... inghetata (pentru care tu, ca turist, esti privilegiat si bagat in fata...la locul pentru turisti... bineinteles platind ca turist)... Va mai amintiti (cine a prins) magazinele comuniste cu 5 produse pe raft puse asa la un metru sa para plin? Asa aratau unele magazine si in Cuba... si farmaciile la fel...
Masinile? :) Daca vrei parada a masinilor de epoca...aici e de mers! Dar sa vedeti cum e de condus una! Partea proasta a paradei? Siguranta, confortul si noxele aruncate... Tineretul seara se aduna pe Malecon (o strada de cativa km paralela cu coasta de nord a Havanei) cu miile intr-o "mega-sezatoare" a lipsei banilor si internetului... si multe altele...

Pentru un turist este minunat pentru ca aproape prin toate barurile se canta, se danseaza, se bea ron (adica rom) bun... Mojito, Daquiri sau Cuba Libre... trabucuri bune...delfinii dresati bine...cald... plajele cu apa faina... romul bun si  ieftin... (Te repeti?) iar oamenii sunt deschisi si zambitori... dornici sa-ti ia banii, dar sa pleci multumit si cu o impresie buna despre Cuba, astfel incat sa mai vrei sa spui si altora sau sa te reintorci!

Iar eu m-as intoarce. Chiar acum