Soarele a răsărit la ora 5:31 şi va apune la ora 21:04, de unde rezulta nu mai puţin de 15 ore şi 33 de minute de zi... si, mergand mai departe, 8 ore si 27 de minute de noapte! Clar, in noaptea asta Connect-R sigur nu doarme! :))
joi, 21 iunie 2012
vineri, 15 iunie 2012
Descoperim bucurie... si nu numai: Gdansk Euro 2012
Carnaval. Si bucurie. Multe feluri de bucurie...
Cantecele spaniolilor sunt acompaniate de dansuri si costumatii cum nu pot descrie... Ok, am sa incerc... Iese in evidenta armata de barbati imbracti in rochii lungi, albe cu buline rosii semannad cu stapana lui Tom din Tom & Jerry... sau altii mulati din cap pan-n picioare, viu colorati, dominand mereu rosul... majoritatea cu felurite masti si peruci si "armati" cu steaguri sau tricouri... tot timpul pictati pe fete galben-rosu...si peste toti multa bere...si corida... si tarie... si-n sticle si-n suflete...
In marea galben-rosie ale caror valuri danseaza regasesti mici pete albastre: sunt italienii, un pic mai reci si mai mandri. Unii sparg barierele si se imprietenesc la o bere cu "toredorii"... Toti sunt simpatici cand incearca sa-i picteze pe ceilalti in culorile favorite...sau cand isi schimba tricourile pentru fotografie... Si din senin se mai aude cate un "Sono un italiano"...
Noi facem fotografii cu toti. Si ne pictam cu ei. Si bem cu ei. Si cantam cu ei... Ne bucuram impreuna cu ei, asteptand replica acestui spectacol si pe stadion. Si ea vine. Cantece. Valuri. Goluri. Fete incordate. Zambete. Bucurie din nou... Si totul se muta in oras pentru a relua, intregi si inchide spectacolul!
Maine steagurile galben-rosii poate vor mai fi pe garduri, dar nu si cel rosu-galben- albastru cu "Justice for Craiova"... Si nu va mai aparea nici pe ecranul mare al stadionului... si nu se va mai auzi nici "Oltenia, eterna Terra Nova" pe fundalul de "Viva Espania"... Nu de la noi. E picatura de tristete care te face sa apreciezi si mai tare bucuria atunci cand o ai!
PS: Ce n-as fi dat sa fi jucat Romania! Si Craiova sa mai existe! Pentru ca suporterii acestor doua echipe stiu sa se bucure, poate mai bine decat sufera!
Noi facem fotografii cu toti. Si ne pictam cu ei. Si bem cu ei. Si cantam cu ei... Ne bucuram impreuna cu ei, asteptand replica acestui spectacol si pe stadion. Si ea vine. Cantece. Valuri. Goluri. Fete incordate. Zambete. Bucurie din nou... Si totul se muta in oras pentru a relua, intregi si inchide spectacolul!
Maine steagurile galben-rosii poate vor mai fi pe garduri, dar nu si cel rosu-galben- albastru cu "Justice for Craiova"... Si nu va mai aparea nici pe ecranul mare al stadionului... si nu se va mai auzi nici "Oltenia, eterna Terra Nova" pe fundalul de "Viva Espania"... Nu de la noi. E picatura de tristete care te face sa apreciezi si mai tare bucuria atunci cand o ai!
PS: Ce n-as fi dat sa fi jucat Romania! Si Craiova sa mai existe! Pentru ca suporterii acestor doua echipe stiu sa se bucure, poate mai bine decat sufera!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
