Noaptea institutelor culturale - 25 iunie 2010 - putem descoperi lumea si asa!

Vineri, 25 iunie 2010, va avea loc în Bucureşti cea de-a patra ediţie a Nopţii Institutelor Culturale. Organizată de EUNIC – Bucureşti, Noaptea Institutelor Culturale cuprinde evenimente propuse de British Council, Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Forumul Cultural Austriac, Fundaţia Culturală Greacă, Institutul Goethe, Institutul Cervantes, Institutul Cultural Român, Institutul Francez, Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso", Institutul Polonez, Delegaţia Wallonie-Bruxelles şi Centrul Cultural si de Informare al Ambasadei Ucrainei. Coordonatorul ediţiei din acest an este Institutul Polonez. Sunt programate 70 de evenimente (programul aici), care se vor derula timp de peste 16 ore în 11 puncte din Bucureşti.

Pentru deplasarea între cele 11 centre în care au loc evenimente, organizatorii vor pune la dispoziţia participanţilor o cursă specială RATB şi 100 de biciclete.

Cursa specială RATB va circula pe traseul reprezentat pe hartă, în intervalul 23.00 – 04.00. Călătoria este gratuită.

Asociaţia Green Revolution va oferi 100 de biciclete, care vor putea fi închiriate gratuit din Parcul Tineretului (Bd. Şincai). Doritorii sunt rugaţi să trimită solicitarea în avans, la adresele pr@culturapoloneza.ro sau mirela@culturapoloneza.ro.

Sursa: http://www.icr.ro/noaptea_institutelor_2010

Descoperim Romania europeana - Sibiu...

Nici nu m-am intors bine din Peru ca incepea Festivalul international de teatru de la Sibiu, o ocazie buna de a vedea orasul acesta pe care in ultimii ani nu-l mai vazusem decat in trecere de 2 ori...

De data asta am avut la dispozitie un week-end intreg. Si chiar ma bucur. Pentru ca am avut o continuare la ... a nu ma simti in Romania! Pare din alta tara, cum probabil mai sunt si alte locuri neatinse de...gata, ma opresc(u).

Transexpres - au incalzit aerul cu tobele si goarnele lor, cantand agatati de doua macarale... Muzica pe strazi... concerte... plimbari... bere rece... jazz ( mama, ce jazz! - Tavi stie!)... A fost fain, am aplicat acelasi principiu din Madrid: "mai mergem, mai ne oprim!"

(nota: articolul este inceput in primul week-end dupa Peru si publicat la 3 saptamani dupa...)

Descoperim Romania salbatica... Vadu...

Foto Peru - Paracas/Nasca

Foto Peru - Paracas/Nasca (click aici)

Din bucataria peruana: Cebiche

Cebiche este o salata de peste crud marinat, o adevarata delicatesa din Peru. Este o reteta pentru gurmanzi si pentru amatorii de peste. Condimentat si picant acest Cebiche este in acelasi timp un preparat foarte sanatos.

Ingrediente (4 portii):
800 g de file de peste alb
2 cepe
1 catel de usturoi
1 ardei iute verde
1 portocala
6 lamai verzi sau 4 lamai galbene
1 salata verde

Se curata ceapa si usturoiul, se piseaza usturoiul si se taie ceapa rondele;
Se taie ardeiul in doua pe lung, se scot semintele si filamentele albe si se taie in lamele fine;
Se taie si se stoarce portocala si lamaile;
Se taie pestele in cuburi sau in felioare. Se pune pestele pe fundul unei salatiere, se acopera cu usturoiul, ceapa si ardeiul, se sareaza si se varsa sucul citricelor pe deasupra. Se lasa la frigider pentru cel putin 4 ore, amestecandu-se din cand in cand;
Se spala si se usuca foile de salata. Se captusesc boluri individuale cu salata verde si se pune pe deasupra pestele marinat;
Se decoreaza cu rondele de ceapa si lamele de ardei iute din marinata.

Se poate face această salată şi cu cozi de creveţi sau langustine (pe langa merluciu, cod sau chiar somon) şi se adaugă în marinată o lingură de muştar (de Dijon) şi o linguriţă de bulion de tomate.

Foto Peru - Amazon

Foto Peru Amazon (click aici)

Cusco > Machu Pichu > Lima si acasa...

Am ajuns in Cusco... Hotelul - de departe cel mai ok dintre toate...cu toate stelele si nici una cazatoare... Cusco arata foarte bine, se vede cu ochiul liber ca este cel mai turistic oras din Peru; mai mult, este fosta capitala a imperiului incas...
Mancam dupa ceva cautari de un loc pe plac... pestele din farfurie cu vinul de Chile din pahar se inteleg foarte bine, doar chelnerul a apreciat alegerea... Mergem sa ne intalnim cu "romanii nostri" din Puno (Titicaca) in Plaza de Armas cum am stabilit si...sunt acolo! :) Se pare ca doar in Romania romanii intarzie! :)) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Asta cred ca am mai scris! :D
A doua zi am plecat spre Machu Pichu... In autocarul in care am urcat ne urmareau doi ochi mari care parca voiau sa spuna ceva... Si au spus... in romaneste! :) Era Dana...canadiano-romanca cu care aveam sa ne suprapunem ca program in urmatoarele doua zile. Am avut pana si acelasi ghid! Si mai mult de atat ne-am mai intalnit din nou in Lima...pe strada. [ Sa nu mai pleci niciodata singura intro calatorie ca asta!]
Sacred Valley a incasilor se vede deja cand ne apropiem de Pisac - o alta asezare incasa cucerita de conchistadori. Ghidul este cel mai nationalist dintre toti! Mi-a placut comparatia intre Pisac si Machu Pichu: "sunt asemanatoarea, doar ca spaniolii nu au gasit niciodata Machu Pichu; iar acum le taiem bilete ca sa-l vada..."
Ollantaytambo este urmatoarea asezare incasa vazuta... surprind din nou imbinarile perfecte dintre rocile folosite la constructii si efortul depus pentru a terasa versantii si a cara pietrele respective. Sa nu uitam: nu descoperisera roata, nu aveau animale (gen elefanti) sa care pietrele... Pe de alta parte, daca facem o comparatie cu Imperiul Roman, cu 2000 de ani inainte acesta avea drumuri pavate, apeducte, bai, scriau... si multe altele...
De aici am luat microbuzele (in mod normal trebuia sa luam trenul, dar terasamentul fusese distrus pe o anumita portiune la inundatiile de acum cateva luni, apoi trenul spre Aguas Calientes... nu inainte de a mai lua cate un rand de Pisco Sour! :)
In Aguas Calientes plecam la 4 dimineata din hotel cu scopul de a fi in primii 400 turisti care pot urca Wayna Pichu - pentru a vedea Machu Pichu de sus... Reusim, insa nu stim ce ne doream de fapt! :) Vizitam Machu Pichu. De fapt vedem rasaritul acolo, apoi vizitam alaturi de ghid... pana la ora 10.00 cand facem prezenta in "condica" pentru a urca Wayna Pichu... cate unul cate unul...
Imi vine randul pe la 10.30... mai intai trebuie sa cobori, apoi urci, si urci, si urci...nenumarate trepte cioplite in piatra care scot plamanii din tine si fac sa-ti tremure picioarele...te intalnesti cu cei care coboara; au urcat la 7.00 si se uita la tine incurajator, unii chiar iti spun "mai ai cam 25 de minute pana in varf" :)... urc, urc...depasesc constant oamnei intrati inainte-mi care sa opresc sa faca pauza; nu mai am rabdare, cu toate ca e greu ca draqu... am obosit...chiar ar trebui sa merite efortul; si acesta si cel al trezirii de la 3.30... mai sunt cativa aventurieri peste 70 de ani, probabil patimasi europeni iesiti la pensie care vor sa fie mai aproape de cer(uri)...asta ma motiveaza si mai tare... cu un ultim efort urc niste trepte de unde nu vrei sa privesti in jos...ma intreb cum naiba o sa le cobor...o sa vad eu... copiii sunt probabil in urma cu 10-15 minute... ajung in varf...cu capul in nori...cu rasuflarea taiata si de efort si de...priveliste! Sunt in alt varf al lumii!
Coborarea nu mai are nici o greutate...tzopai... nici restul...aici consider ca excursia s-a terminat!
Refacem drumul de intoarecere, pana la Cusco unde mai stam o noapte... a doua zi luam avionul (cu cel mai naspa dintre zboruri - turbulente, goluri de aer, ceatza la aterizare) spre Lima... In Lima stam la Elena (multu'!) cu care mai facem o tura de oras si mancam, povestim, radem...si ne pregatim de lungul drum spre casa via Amsterdam, Madrid...

In loc de incheiere... by Recu

"De-a lungul calatoriei noastre prin Peru, Marcel a fost cronicarul, poetul si fauritorul de metafore, iar eu negociatorul, tipul nesuferit de fiecare dintre vanzatorii din pietele de artizanat, magazine de suveniruri sau agentii de turism. Acum insa suntem inapoi acasa. Diferenta de fus orar care m-a trezit dupa doar 3 ore de somn si o promisiune mai veche ma fac sa vreau sa schimbam rolurile…


Doua saptamani in Peru, intr-o lume noua si total diferita de tot ceea ce vazusem pana acum. Doua saptamani pentru cei de acasa care ne-au asteptat cu ochii pe vulcanul islandez si cutremure, insa o experienta unica, revelatoare si parca atemporala pentru noi. Marcat de cele vazute, dintre toate trairile, sentimentul atemporal este cel mai acut.

Timpul curge altfel cand esti in mijlocul junglei, la sute de kilometri de civilizatie, cand iesi la vanatoare de caimani, serpi, tarantule sau piranha… fara sa stii exact cine pe cine urmeaza sa vaneze. Timpul curge altfel si cand te lasi cufundat in nenumarate istorisiri si povesti despre o civilizatie de multa apusa, incasii cu arhitectuta lor perfecta si cu credinta lor, cu samani si jertfe aduse pentru imbunarea zeilor naturii, cu misterioasele linii Nazca, cu disparitia lor rapida…

Sau cand stai la o terasa insorita in mereu aceeasi Plaza de Armas din Arequipa, Iquitos sau Puno. Ca sa nu mai vorbesc despre salata pe malul Pacificului la Paracas.

Timpul curge altfel si cand esti pe Wayna Pichu si privesti de sus asupra lumii si a Machu Pichu, cel pe care spaniolii l-au descoperit doar ca turisti (ca sa-l parafrazez pe unul dintre ghizi).

Si da, timpul curge altfel cand ajungi in Bucuresti si afli ca avem vulcanul nostru care scoate fum la Dragonul Rosu. Sau cand toate presa vorbeste doar de reduceri de salarii, de pensii, de alocatii si orice altceva mai poate fi redus. Sau cand cei din jurul tau discuta de targete, dead line-uri si meeting-uri…

Asa ca in loc de incheiere, fac o promisiune pentru mine insumi: la anul, intr-un alt colt de lume, sa ies iarasi din timp. Pana atunci, Marcel, iti inapoiez penita..."

Machu Pichu - fara cuvinte...

Puno - Titicaca >Cusco

Am ajuns in Puno la aproape 4000 de metri si am simtit-ope pielea noastra. La hotel ne-au trecut instant pe ceai si pe mestecat frunze de coca...
Am mancat o supa de totora... (Toto, sa stii ca m-am gandit la tine, dar arata destul de ciudat, ca si cum ai fi muncit o luna sa umpli o farfurie!) dupa care ne-am imbarcat spre Titicaca... In microbuzul in care eram la un moment dat se urca...4 romani! I-am surprins cu prezenta noastra acolo, fix in acelasi loc! Am vorbit, am povestit,ne-am imbarcat sa vedem insulele plutitoare de pe Titicaca... Fain. Populatia bastinasa ne-a intampinat bine (oricum sunt obisnuiti cu turistii), ne-au explicat cum sunt facute insulele din acea trestie, papura, stuf, ce naiba e...am jucat fotbal cu un pustiulica (la fel ca in Arequipa cu o fetitza :) ) si am mai plecat la o alta insula cu o barca facuta din acelasi stuf impletit... Ne-am luat la revedere de la romani, care ramaneau sa doarma pe insula (ne-ar fi tentat si pe noi:D) si am plecat spre Puno...Vazuseram si apusul pe Titicaca...acum se lasa intunericul, iesisera stelele, era ceva super asemanator cu senzatia de pe Marele Lac din Cambodjia anul trecut... Am mers singur pe acoperisul vaporasului...se vedea orajul luminat in zare, aerul racoritor... O senzatie...eliberatoare!
Seara am iesit doar eu cu Dana la plimbare si sa mancam, Recu si Bonda au cazut raniti la datorie... :) Daca pana atunci fusesem cel care nu avea nimic de la raul de inaltime...mi s-a intamplat si mie! eram la un restaurant, am intrebat daca se fumeaza si au zis ca doar la etaj...cand am urcat, de la acei 2-3 m, am ametit bine...
A doua zi am plecat cu un autocar turistic spre Cusco. Am avut cateva opriri pe la diferite situri Inca, astefl incat am mai aflat lucruri interesante despre aceasta civilizatie. Mai ales ca ghidul era cel mai bun de pana acum... Ceva suveniruri, hranit de baby alpaca, foto... La Raya am atins maximul de altitudine unde am pus piciorul pana acum: 4300 m!  Una din opriri a fost  la o biserica a lor pe care o denumesc Capela Sixtina  a Americii...
Am ajuns in Cusco, hotelul cel mai ok din tot turul... am iesit sa ne plimbam, sa mancam si apoi sa ne intalnim cu cei 4 romani din Titicaca (ne daduseram intalnire in Plaza de Armas din Cusco la 21.30, fiecare oras are o Plaza de Armas, btw...) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Super tare! Aveti grija de voi si distractie faina in restul tripului!
La hotel am adormit ca un ...prunc :)... a doua zi urma plecarea spre Machu Pichu, punctul maxim al acestei calatorii in Peru.