India - ziua 1: Pe drumuri

Ora: soarele inca nu se gandea sa rasara in Romania

Sunt in aer. La propriu. Pentru ca la figurat sunt de mult! :)

Am avut o teama mare de zborul asta, pentru ca ultimul pe care mi-l amintesc (chiar daca am mai zburat de atunci...) a fost unul cu zguduieli si cafeaua "vecinului"  pe pantalonii mei... Sa trecem peste... M-am autolinistit cu gandul la cele cateva zeci de zboruri, uitandu-ma la stewardesa blonda, tunsa scurt, de-o varsta cu mama care nu schita nici un gest; ori ii place pokerul ori a facut cursuri de mim?! Nici macar o grimasa, ci doar un clipit parca programat mai rar si constant... Btw, cum o conving eu pe mama sa zboare cu avionul? As vrea sa vada Parisul... Sincer? N-am nici o sansa s-o conving sa urce in avion! Astfel imi mai raman 2 variante: masina sau fotografii!

Ahh... Banuiesc ca v-ati prins de ce m-am trezit asa de dimineata? Dupa indelungi asteptari am plecat...

Sunt cam nedormit... Nu v-am spus in nici un sfat sa plecati odihniti si sa va faceti bagajul din timp? Nu cred. :) Ajuta cu siguranta daca inainte cu doua saptamani de o plecare importanta pui o foaie si un pix undeva unde dai des de ele (masa, bar...) si de fiecare data cand iti vine ceva in minte adaugi. Astfel vei avea gata o lista din timp, bine fezandata, plina de minunatii din care...vei taia multe pentru ca nu vor avea loc in bagaje! :)))

Soarele sta sa apara...Si-a trimis mai intai cercetasii portocalii sa puna o granita intre cer si pamant, pe unde se va ivi el... Importantul.

Prima escala va fi Varsovia unde intregim echipa cu doi bondarei! Apoi spre New Dehli via Munchen... Da, stiu, merg in directia opusa, dar si sageata merge mai intai inapoi... ;) Oricum, pun pariu ca "geografii" nu au observat pana nu am zis! :P

Stiti care e partea buna ca m-am trezit de la 3.30? In India este ora 7.00 AM. Deci... Bunaaaa dimineataaaa, Indiaaaaa! De aici din avion azi. Maine de acolo.

Descoperim bucurie... si nu numai: Gdansk Euro 2012

Carnaval. Si bucurie. Multe feluri de bucurie...

Cantecele spaniolilor sunt acompaniate de dansuri si costumatii cum nu pot descrie... Ok, am sa incerc... Iese in evidenta armata de barbati imbracti in rochii lungi, albe cu buline rosii semannad cu stapana lui Tom din Tom & Jerry... sau altii mulati din cap pan-n picioare, viu colorati, dominand mereu rosul... majoritatea cu felurite masti si peruci si "armati" cu steaguri sau tricouri... tot timpul pictati pe fete galben-rosu...si peste toti multa bere...si corida... si tarie... si-n sticle si-n suflete...

In marea galben-rosie ale caror valuri danseaza regasesti mici pete albastre: sunt italienii, un pic mai reci si mai mandri. Unii sparg barierele si se imprietenesc la o bere cu "toredorii"... Toti sunt simpatici cand incearca sa-i picteze pe ceilalti in culorile favorite...sau cand isi schimba tricourile pentru fotografie... Si din senin se mai aude cate un "Sono un italiano"...

Noi facem fotografii cu toti. Si ne pictam cu ei. Si bem cu ei. Si cantam cu ei... Ne bucuram impreuna cu ei, asteptand replica acestui spectacol si pe stadion. Si ea vine. Cantece. Valuri. Goluri. Fete incordate. Zambete. Bucurie din nou... Si totul se muta in oras pentru a relua, intregi si inchide spectacolul!

Maine steagurile galben-rosii poate vor mai fi pe garduri, dar nu si cel rosu-galben- albastru cu "Justice for Craiova"... Si nu va mai aparea nici pe ecranul mare al stadionului... si nu se va mai auzi nici "Oltenia, eterna Terra Nova" pe fundalul de "Viva Espania"... Nu de la noi. E picatura de tristete care te face sa apreciezi si mai tare bucuria atunci cand o ai!

PS: Ce n-as fi dat sa fi jucat Romania! Si Craiova sa mai existe! Pentru ca suporterii acestor doua echipe stiu sa se bucure, poate mai bine decat sufera!