Aventurile unui oltean in Mumbai - Scrisoarea 1

"Sa traiesti, sikhule! 

Poporul indian iti transmite salutari mirositoare!

Cum sa fie? Ploua, pute, ploua, pute! :) In special dupa ce ploua... pute, parca ar fi golit haznaua. Un avantaj dupa ce ploua ar fi ca simti putin racoare. :)

In rest apucai sa ma plimb putin duminica, singura zi libera. Fusai la Gate of India si prin zona aia pe acolo, vizitai un muzeu, un fel de muzeu de istorie, dragutel, dar cald si mirositor! :)

Sambata seara mersai in club... la bumtzi-bumtzi cu strainii si indienii. Vazui cum le place si lor sa iasa in evidenta cu camasa Armani si alte accesorii, fetele cu fustite, singurul loc unde vazui indience cu fuste scurte de altfel. 

In rest ma mai linistii cu stomacul, ca gasii niste orez nepicant pe care sa-l mananc si niste paine d'aia de-a lor, humus... stay nonspicy :)

Spor,

मैं, एलेक्स"

Cuba - Episodul 2: Havana

Micul dejun pregatit de Carlos (si la ei barbatul are un rol important in casa :P) este bucuria papilelor datorita bogatiei in fructe si fresh-uri cu gust nechimic, completat cu o omleta ca sa-i tina de foame turistului. Casa lui Carlos are 3 dormitoare pentru turisti (noi si o nemtoaica venita singura in Cuba ocupandu-le pe toate), un living mare in care se ia si masa, inca unul cu scaune balansoar unde se poate sta la un rom/vin/bere, plus o terasa pe acoperis unde ne-am primit instructajul, harta si sfaturile... Si-am pornit spre descoperirea Havanei!

Nu e greu sa te orientezi pe harta. Strazile sunt perpendiculare si intersectii de cifre cu litere, ca la sah. Noi stam la F, intre 13 si 15 (vezi harta, unde am notat si cateva "obiective si momente"). In intersectiile mari mirosul de benzina te face sa lacrimezi.

Ne plimbam la pas pe strazi cu scopul de a gasi masina de inchiriat si de a schimba bani... Nu prea ne iese: nu au masini libere, iar pentru bani... nu aveam pasapoartele la noi. :) Asa ca mergem mai departe...

Intalnim o coada mai lunga decat cea la care se statea la schimbat bani [apropos de bani, nu mergeti cu dolari americani la voi pentru ca platiti 10% taxa suplimentara la schimb....dragostea fata de embargoul american - daca va intrebati de ce, 1 CUC (peso converibil) = 1$... ] Coada era la inghetata pe care ne-o laudase Carlos... Sa fie atat de buna incat sa vezi o suta de oameni stand la coada? Trebuie sa o incercam, dar spiritul oltenesc adus la bagaj nu vrea sa stea la o asemenea coada si cautam o alta intrare in curtea in care li se permitea accesul in grupuri de 10-15 odata la 5 minute... Intrand pe alta parte ne trezim cu un fel de gardian alergand catre noi si ne invita la...locul pentru turisti! Inghetata? Buna, dar nimic wow. Pretul? Turistic.

Am apucat-o pe strada Neptun, ce coboara de la Universitate drept spre Havana Vieja. Imi aminteste de India. Treci printre toate categoriile de oameni, prin toate aromele si mirosurile, iti reaminteste cum aratau magazinele de stat pe timpul lui Ceasca. Avem timp sa fotografiem masini "de epoca", copii in uniforma care ies de la scoala si care se agita si se bucura atunci cand ne vad...

Ajungem si in partea turistica ce incepe cu o piata mare, plina cu hoteluri, foarte aproape de Capitoliu (pe care l-am ratat astazi, dar ne vom minuna maine "uite Capitoliuuu, am trecut pe langa el ieri":)) ) Celor doi "palariosi" ai grupului se vor adauga aici doi "bascosi" à la Che. Si toti 4 se opresc la prima bere Cristal pe o terasa cu muzica live din unde recunoastem clasicele melodii ale Buena Vista Social Club...

Aparatele de fotografiat pocnesc constant in cautarea de cadre de luat acasa... Simt o usoara tensiune a prietenilor mei vis-a-vis de siguranta, dar e normal. Eu, daca ma gandesc la ultima experienta - India, ma simt ca acasa la mama. Nu ma tensionez nici macar atunci cand un domn usor alcoolizat/euforizat, ce statea asezat pe trotuar a incercat sa-l agate pe Serj de picior, apoi s-a ridicat dupa el.. Nici cand s-a reorientat ca Paula. Nu l-am simtit periculos si a demonstrat-o cand, trezindu-se ochi in ochi cu mine dupa un "hei, hei" de atentionare, m-a luat in brate un pic speriat (si stiti ce statura impunatoare am :)) ) , intepandu-ma cu barba lunga si aspra...

Am haladuit pe strazi si stradute, rezistand eroic vanzatorilor de "te-miri-ce-uri" si inventand tot feluri de raspunsuri la intrebarea "de unde esti?" (Laponia era unul dintre ele...) : "Trabucuri bune?" " No?" "Marijuana? Cocaina? Good stuff, direct from Columbia"... Nu va lasati amagiti, din cate stiu e periculos.

Punctul maxim atins a fost dupa doua Mojito si cateva cantece live la Bodeguita del Medio... Mojito bun, trabucul bun, muzica buna, tipul ce canta mai stia si ceva despre Romania... "patria del conte Drrracula"... deci "barman, inca un rand"!

Am plecat la pas...pas...pas...pas... pe strada care inconjoara nordul Havanei pe malul oceanului - Malecon. Am stins oboseala pe terasa lui Carlos cu un Cristal pana bateriile s-au epuizat complet, crezand ca dupa asta voi dormi pana dimineata...

Ash!

***

Aplicatii utile pentru smartphone legat de Cuba: HGT (Havana Good Time) - case particulare, obiective, harti..., ghidul online Cuba de la TripWolf - are si harta care functioneaza offline (trebuie sa o downloadezi de acasa) ca GPS chiar daca nu ai acces la net... net pe care nu l-am gasit in Cuba, dar asta nu a fost decat un lucru bun, TripAdvisor...

Cuba - Episodul 1

Am inceput sa scriu in momentul in care stewardul Copa Airlines - partener KLM pe zborul spre Cuba - ma intreba in cel mai respectuos mod de pana acum "Senior, doriti pui sau carne?"... Am ales pui, parea mai specific si macar stiam la ce facea referire... Spaniola nu e punctul meu forte! :) Bun puiul. Si tacamuri metalice, cum nu vezi des in avion! :)

O sa facem aproape o zi de cand am plecat de acasa pana aterizam la Havana, iar acum suntem pe ultima bucata: Panama - Havana. Amsterdamul lasat in urma e la fel cum il stiati sau cum nu-l stiati. Ce bine ca nu am stat mult ca altfel iar ma speriau fantanile arteziene! :) Poate ca era mai bine si reuseam sa inchid si eu un ochi pe un zbor asa lung, pentru ca am incercat cu filme, muzica, vin, septica :)... si tot n-am reusit! Avionul parea un fel de Arca lui Noe (cum zicea Ofelia) daca ne uitam la natiile ce-l populau, tot felul de ochi si culori amestecate cu uniforma KLM ce aduce vinul rosu de Chile...

Panama iti da deja aerul latin: ele - colorate in buze - iti zambesc de la o posta, prelungind toate vocalele scoase (Hooolaaaa...), ei - nu i-am observat! :)

Sunt obosit. Vreau un dus si-un pat. Si maine sa inteleg in ce capat de lume am ajuns. Rom & trabuc? Azi nu. Poate maine!

***

E 5.40 ora locala si pare ca-s semne sa se lumineze de ziua. Nu mai pot dormi tinand cont ca in tara e trecut de pranz (+7 ore fata de Cuba). Ma mut in living, deschid fereastra, adulmec aerul saturat de umed, ma asez in scaunul-balansoar si citesc. Afara se zaresc umbre de palmieri, iar "pitigoii" astia ai lor s-au trezit si ciripesc de numa-numa...

Carlos, gazda noastra de la "casa particular" Carlos Y Neida a zambit cand a dat de mine acolo. "E tarziu la tine acasa, de aia nu poti dormi... Iti aduc o cafea mica?" S-a dovedit a fi o gazda foarte buna pana la sfarsit, dornic sa aiba clienti care pleaca multumiti, nu doar cu banii dati. O atitudine rara la noi...

Mi-am bagat nasul intr-o combina muzicala si acum am muzica locala pe fundal, in timp ce afara incepe parada masinilor de epoca, unele mai batrane ca tata :), ce refac mirosul de benzina ce disparuse pe timpul noptii si-l simtisem cand am venit de la aeroport. Trebuie sa incerc o baragladina batrana de asta pana plec!

S-a luminat. Cativa elevi asteapta autobuzul linistiti la coltul strazii, in uniforme ce aduc aminte de vremea copilariei pe timpul lui Nea Nicu... prietenul lui Nea Fidel... si Nea Raul...
Avem o zi plina inainte!

*In fotografii vedere a Havanei de pe terasa lui Carlos.

Parada zilnica a masinilor de epoca (Cuba)

Cuba

Am sa incep cu concluzia de dupa Cuba: poate mai mult ca niciodata mi-e mai clar ca oriunde se afla oameni minunati te vei simti minunat! Indiferent daca ai in acel loc cele mai frumoase peisaje din lume sau nu...ori daca ai toate conditiile unui confort - de lux sau minim...

Ori Cuba are de toate: saracie si bogatie... muzica, salsa, rom, mancare, plaje, ape... Toate par bogatie... Dar cubanezii sunt bogati spiritual, pentru ca altfel...

Cum iti suna sa te duci la piata si sa se apropie cineva de tine si sa-ti sopteasca la ureche "cartofi, cartofi... iti aducem un kg de cartofi"? Sau sa stai la cozi imense pe cateva randuri (zeci de metri) pentru o... inghetata (pentru care tu, ca turist, esti privilegiat si bagat in fata...la locul pentru turisti... bineinteles platind ca turist)... Va mai amintiti (cine a prins) magazinele comuniste cu 5 produse pe raft puse asa la un metru sa para plin? Asa aratau unele magazine si in Cuba... si farmaciile la fel...
Masinile? :) Daca vrei parada a masinilor de epoca...aici e de mers! Dar sa vedeti cum e de condus una! Partea proasta a paradei? Siguranta, confortul si noxele aruncate... Tineretul seara se aduna pe Malecon (o strada de cativa km paralela cu coasta de nord a Havanei) cu miile intr-o "mega-sezatoare" a lipsei banilor si internetului... si multe altele...

Pentru un turist este minunat pentru ca aproape prin toate barurile se canta, se danseaza, se bea ron (adica rom) bun... Mojito, Daquiri sau Cuba Libre... trabucuri bune...delfinii dresati bine...cald... plajele cu apa faina... romul bun si  ieftin... (Te repeti?) iar oamenii sunt deschisi si zambitori... dornici sa-ti ia banii, dar sa pleci multumit si cu o impresie buna despre Cuba, astfel incat sa mai vrei sa spui si altora sau sa te reintorci!

Iar eu m-as intoarce. Chiar acum

Trasee turistice (repere personale pentru 2014) in Romania - partea I

Hunedoara

Castelul Corvinestilor Site-ul iti poate oferi informatii despre program, tarife, etc, insa nu e finalizat... Impresii poti gasi si aici sau dand o cautare scurta pe internet...
Sarmisegetuza - ruinele capitalei Dacia Romana

Alte obiective (Cetatea Devei, Lacul Cincis, Rezervatia de zimbri Hateg, Manastirea Prislop unde se odihneste Arsenie Boca, Pestera Bolii, Orastie - cu cetatile din jur Sarmisegetuza Regia - Costesti - Blidaru, Muzeul de Aur de la Brad, Biserica din Densus, Tebea cu gorunul lui Horea, pesteri, biserici monument, etc) din zona poti gasi aici si aici sau organizate in trasee turistice pe site-ul Directiei Judetene pentru Cultura (...)
Nu mai zic nimic de Muntii Retezat cu ale sale multe lacuri (Zanoaga, Bucura, etc) si Muntii Orastie (cu Sarmisegetuza Regia, locul de refugiu final al lui Decebal- cararea catre sit incepe la Costesti, Nat Geo recomandandu-ti un 4x4, dar eu nu-i cred... :)

Daca nu ai fi in Retezat (unde eu am fost, dar n-am apucat sa vad si Lacul Galesu sau sa trec prin Portile Inchise...), ci in Parang, ai putea regasi in a doua jumatate a lunii iunie bujorul de munte inflorit, in zona Curmatura Oltetului...dar simt ca vom reveni la Parang...



Caras Severin & Mehedinti

Dunarea la Cazane -  Cazanele Mici, Manastirea Mraconia, Golful Dubova, Cazanele Mari, Manastirea Ponicova, Grota Veterani, ascensiune pe platoul Ciucarul Mare, Chipul lui Decebal sapat in stanca (aproximativ 40 m inaltime)... daca iti mai place si pestele...

Cheile Nerei - Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa (ca sa-i spunem pe tot numele) se bucură de o extraordinară bogăţie floristică, un peisaj de o diversitate şi unicitate aparte, precum şi de starea de sălbăticie păstrată datorită accesului dificil în zonă. Daca tot ajungi in zona in 10-13 iulie, da o fuga in Poiana Lupului la Garana Jazz Festival, Merita daca-ti place jazz-ul, dar ai grija la cazare...cort sa ai la tine ca locuri de cazare nu gasesti!
Cascada Bigar - Cei de la The World Geography au plasat-o in fruntea topului cascadelor unice din lume, iar un prieten calator prin lume mi-ar fi recomandat-o calduros daca ar fi fost hipster! :)
Podul lui Dumnezeu/Lapiezurile/Lacul Zaton/Pestera Bulba - Podul lui Dumnezeu, o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului se afla in localitatea Ponoarele. Celelalte obiective turistice sunt in zona, insa daca mergeti in luna mai nu ratati Padurea de Liliac.

Sfat: Banatul Montan este zona cea mai mare influenta mediteraneeana, astfel incat se mai pot intalni vipere cu corn sau scorpioni. Si nu zice "ei, vipere cu corni si scorpioni", ci fii atent! ;)

„Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de oamenii din Ponoarele care nu puteau trece Valea Pragului şi l-a alungat pe diavol care se adăpostea în peştera de la Pod. Dracul a fugit şi atunci tavanul peşterii s-a prăbuşit, iar Dumnezeu a făcut podul pentru oameni. Dracul a ieşit la Zătonul Mare zgârâind cu ghiarele stâncile din Dealul Peşterii. Acolo s-a aşezat pe o piatră care-i poartă şi acum numele (Stânca Dracului)”.

Orice comentariu, adugire, sfat, etc este oricand binevenit!

Recomandare: "Lectii din calatorii care mi-au schimbat conceptia despre viata"

Fain scris si simtit acest articol!

Perseidele

In noaptea de 11 spre 12 august (duminica spre luni) va aparea curentul de meteoriti Perseidele. Pamantul se va afla in coada rarefiata a cometei Swift-Tuttle. Cerul va fi brazdat de dare luminoase, "stele cazatoare", mici particule de praf apartinand cometei care devin incandescente la intrarea in atmosfera, in special dupa miezul noptii.

Sugestia este sa urmariti "stelele cazatoare" dintr-un loc situat in afara orasului, departe de luminile care albesc cerul. 

Imbrăcămintea mai groasă este recomandata (pantaloni lungi, maneca lunga, pantofi sport), izopren sau patura pe care sa va puteti aseza, lanternă cu lumină cat mai slabă.. 

Nu uitati de substante impotriva tantarilor! :)

India - The end.

I can reduce the entire trip to India to a single idea: find your fulfillment (salvation, peace, rediscover yourself…) through yourself, without expecting this from others. Or from the gods.

Read more. Travel more. Listen harder. Try to understand. As much as possible. Try to accept. As much as possible. You will not achieve any of this if you do nothing, except sit around and pray to the gods. Whether it is an elephant, a monkey or is named Allah, Shiva or God. Or if you go purify yourself in the Ganges or in the Danube. You can gargle for as long as you want, you will still remain a narrow-minded individual. Still one who throws his/her garbage all around and will live with it, through it…

In order to became a better person you need to overcame your limited state.

For India I can see no way out. I see only a hope. As long as there are peple like Harish (and his family), Yousuf and Monico I can still hope that the bug of goodwill can spread. In the heap of filth that is India today.

But these are some hopes. Out of 1.2 billion…

Chipuri...

Clik pe fotografie sau pe link ar trebui sa mearga...

India - ziua 16: Cu trenul spre Delhi... partea a II-a (by Alina E.)

"Pe principiul 'roaga-l pe Dumnezeu sa nu-ti dea cat poti duce', am descoperit ca ne-am plans prea devreme...
Dupa ce trenul s-a tarat 5 ore pe 100 km, am ajuns in cea mai sfanta locatie a Indiei: Allahabad... Iar puhoiul din Varanasi a devenit picatura in ocean prin comparatie.

Vi s-a intamplat vreodata sa curatati o bucatarie veche si, atunci cand dati mobila la o parte, sa se reverse gandacii? In cazul nostru aveau chip uman. Au urcat cu zecile si au venit si s-au asezat oriunde au gasit cativa centimetri patrati de spatiu. Au inceput sa inghionteasca, sa faca semne sa-ti tragi "putin" picioarele ca sa incapa si ei cate 2-3... si in mai putin de 5 minute s-a dus tot aerul din vagon.

Sfat pentru cei nefericiti, suferind de claustrofobie: nu luati trenul in India! De ce? Pentru ca simti un pumn in stomac si ramai fara aer, inima incepe sa-ti bata repede si necontrolat, totul in jur se apropie nefiresc, iar cand se trezeste instinctul de evadare descoperi ca n-ai pe unde calca: tot culoarul este tapetat cu trupuri ghemuite si inerte - daca e somn...se doarme! Chiar si pe cativa centimetri patrati.

Si pentru ca omul invata din greseli, am invatat sa nu ii mai subestimez: ma gandesc cu groaza la urmatoarea oprire... este trecut de 2 noaptea, suntem pe drum de 7 ore si nu am facut inca nici jumatate din drum. Cele 12 ore estimate cred ca vor fi mai degraba 20..."

***

(Despre Allahabad - aici are loc Kumbh Mela, cea mai mare adunare religioasa din lume ce se intampla o data la cativa ani in unul din cele 4 orese Haridwar, Allahabad (Prayag), Nasik si Uijain. In 2013 estimau cam 80 de milioane de oameni... Fotografii aici.)

Sensi Miriam Makeba - "Mama Africa"

Stiati ca...

Miriam Makeba, numita si Mama Africa, a fost o cantareata sud-africana si activista a "drepturilor omului". In anii '60 ea a fost primul artist african care a popularizat muzica africana in lume.

Malaika = inger

India - ziua 16: Cu trenul spre Delhi... partea I (by Alina E.)

<< Am luat biletul inca de la inceputul calatoriei si, chiar asa, nu am mai avut locuri decat la "cuseta cu 6 paturi fara AC"...
In teorie suna ok. Imi imaginam o cuseta gen camera, cu cate doua paturi supraetajate  pe trei pereti si usa cu cheie. Cam ca atunci cand am fost cu tata la Iasi... S-a dovedit ca am o imaginatie bogata!

Credeam ca dupa 2 saptamani in India am vazut sufucient cat sa ma imunizez. Sau macar sauficient cat sa fiu pregatita sa infrunt experienta trenului.
M-am inselat.
Cand am ajuns in gara mai-mai sa n-o recunoastem sub masa compacta si colorata de trupuri asternute pe jos in asteptare... ce asteptau? Sa-l citam pe Marcel "la cati oameni sunt aici ma gandesc ca-s o multime de trenuri si mi-e teama sa nu-l incurcam pe-al nostru". In mintea mea s-a format imediat replica "si mai rau este daca toti oamenii asteapta acelasi tren! Al nostru." Se spune ca adevarurile se zic in gluma. Ha. Ha.

Urcatul in tren s-a facut pe intuneric, noroc ca telefoanele noastre au mai nou lanterna. "Cuseta cu 6 paturi' este de fapt un vagon lung cu multe paturi  suprapuse, doar despatite de un perete, 3 pe o parte, 3 pe alta... Si tot asa... Usa? Cu cheie? Ce glume bune! (proaste...) Iar bazarul s-a mutat din piata in tren: o cafea, un ceai, un chips, un hamburger, o supa de rosii...cred ca daca cer bratari imi aduc si de-ala! Dintro data rasare si un brahman cu binecuvantarile pregatite. Nu te intreaba, ca sa nu-ti dea vre-o sansa sa refuzi. Isi inmoaie degetul in vopsea si te plezneste peste frunte, sa te recunoasca zeii, dupa care iti arata tavita in care alti binecuvantati contribuisera deja cu donatii. Ce poti sa mai zici? Doar binecuvantarile nu se pot returna...

Nu trec 5 minute si puhoiul incepe sa se reverse. Tocmai cand ne simteam si noi cat de cat confortabil ca imparteam "cuseta" cu alti 3 turisti si ocupam momentan 3 paturi, stand in sezut, socializand... Ce daca avem locuri?! Puhoiul trebuie sa se aseze undeva - iar ei luasera cate 3-5 pe-un loc! Si iata cum vin si se aseaza nonsalanti, cracanati si zgomotosi pe locurile noastre, isi scot pantofii sau papucii si se simt ca acasa. Sau in cort...

Noi, cei 6 turisti, lezati in spatiul personal protestam timid, moment in care invadatorii decid ca "n-au cu cine" si se muta catre paturile de sus. In ascensiunea lor catre noi teritorii isi etaleaza talpile nespalate pe care namolul se consolidase ca fundatia caselor.
Pe patul de dedesubt, in mod normal destinat unei persoane, isi face aparitia o intreaga familie: mama, tata si 3 copii...si toti cinci tipa!

Acesta este momentul culminant al imunitatii mele. Si explodez "**** experienta indiana!" Tren ne-a trebuit, tren am primit! De ce sa zburam noi o ora, cand putem experimenta adevarata Indie in tren!
Timp de 12 ore... >>

India - Secret Place...

India - ziua 14, 15... Varanasi (by Alex E.)

Varanasi este orasul sfant al Indiei si loc de pelerinaj pentru toti hindusii, asa cum Mecca este pentru musulmani. Si este locul unde diferentele culturale se developeaza cel mai socant pentru un european.

S-a intamplat sa lasam Varanasi ca ultima destinatie in India ; noi planificaseram altfel, insa India este mereu surprinzatoare si imprevizibila. Si probabil ca a fost o intamplare fericita, am avut cateva zile in plus sa ne acomodam cu locurile, oamenii si traditiile. In paranteza fie spus, am intalnit si oameni care dupa 14 ani de locuit in India si reveniti acasa se declarau nepregatiti pentru a mai merge curand in India, chiar si ca turisti.

Varanasi este esenta tare a tot ceea ce am experimentat pe aceste meleaguri, un loc in care convietuiesc in toleranta oameni de religii diferite. Desi Varanasi este locul sfant al hindusilor, 30% din populatia orasului este musulmana.

Ma gandesc ca India poate fi un exemplu de toleranta religioasa pentru lumea occidentala, in ciuda gradului de educatie redus  al locuitorilor (pentru exemplificare, de mentionat ca doar ceva mai mult de jumatate din femeile din India stiu sa citeasca). Si tot in ciuda traditiilor si obiceiurilor ce se manifesta cu deosebita putere pentru cei din exterior.

Pentru cei de religie Hindu, o baie in Gange purifica si spala individul de pacate, motiv pentru care hindusii trebuie sa se scufunde in apa sacra cel putin o data in viata. Iar atunci cand isi simt sfarsitul aproape, se indreapta tot catre Varanasi pentru a fi incinerati. Locul este considerat o garantie pentru obtinerea mantuirii sufletului si atingerea Moksha (sau Nirvana, asa cum este ea denumita de budisti).

Este insa si biletul sigur pentru o vizita ulterioara la spital asa cum ne-a marturisit gazda noastra, o tanara indianca aspiranta la jurnalism. Oameni, cuprinsi de o fericire si o veselie aproape contagioase, se scufunda in apele Gangelui pe acelasi mal unde ard focurile eterne si a caror cenusa este aruncata in apa. 

Tot aici sunt spalete rufele (aveti grija unde va cazati in Varanasi, am observat ca unele hoteluri isi «purifica«  aici lenjeria si prosoapele J), iar ocazional vezi trecand pe langa barca cate un pachet ambalat, despre care doar banuiesti ce ar putea fi. Gazda ne-a spus ca sunt foarte rare cazurile, intrucat, desi este adevarat ca in cazul copiilor de sub 7 ani  si altor categorii nu se practica incinerarea, atunci cand sunt aruncati in Gange li se ataseaza bolovani sau pietre care sa-i tina departe de ochii sensibili... Dar probabil am fost noi iarasi norocosi...

Pentru mineVaranasi este orasul care ne-a demonstrat perfect imaginea Indiei ca loc al contrastelor si al paradoxurilor si cu siguranta este una dintre cele mai tari experiente pe care le poti trai in viata. 

Cel putin o data...

India - Ziua 11, 12, 13... : Goa

Da. Sigur veti spune: "ti s-a facut lene sa mai scrii si ai pus 3 zile intr-o singura postare"... E adevarat. Dar cum ar fi sa pun 3 postari cu " Azi am lenevit"... "Si azi am lenevit..." "La fel ca in zilele anterioare...am lenevit" :) 

Da, cam asta am facut 3 zile. Se simtea si nevoia dupa "socul cultural indian"... Mancarea era mult mai europeana aici... Nu mai era asa zgomot. Vaci? Doar 2-3 ratacite pe plaja... Goa a fost colonie portugheza... oamenii sunt mai latini, zambesc mai mult... Monico este un exemplu perfect. La fel si oamenii care lucreaza pentru el la "Cocioaba lui Monico", taverna de pe malul marii care ne-a devenit casa de zi (si un pic din noapte) perioada aceasta din Goa. 

Restul actiunilor facute sunt complementare statului la soare, balacitului, berii... sau "spartului" valurilor la apus: am fost cu barca sa vedem delfinii, sa pescuim (si am prins o creatura care semana cu un peste violet cu doi colti ca de mistret... langa mine o rusoaica de 50 de ani prinzand un peste mai mare urla din toti plamanii "crocodillo, crocodillo"), snorkeling (asa au zis ei... dar apa era cam tulbure as aca n-am vazut nimic)... masaj... si altele.

Pravin - prietenul nostru cel mic aducator de bratarele - s-a invatat cu luatul pranzului cu noi. Le-am facut indienilor o demonstratie de fotbal pe plaja si in apa pana nu m-a mai lasat salvamarul sa intru cu mingea in apa (probabil invidios pe succesul pe care-l aveam la indieni atunci cand degajam mingea de pe mal in apa unde erau ei, care se agitau galagiosi care s-o prinda...)

Tot aici am vazut si singurele femei despre care ai fi putut spune "deci...asa da". Asteptam indiencele pe care le-am vazut in filme... nimic. Toate sunt la Bollywood poate. Pe platorile de filmare, pentru ca in Mumbai nu erau. Educatia in randul femeilor...sau lipsa ei de fapt, isi pune amprenta si aici. Majoritatea femeilor indience sunt "nearanjate"... numai pun faptul ca trebuie sa intre imbracate in apa... Sigur are legatura cu procentul mare (50%) de femei nescolarizate si cu rolul femeii in societatea indiana... Din cele doua bine ca una era indianca (vezi photo)! Ochii erau negri si mari... Cealalta o rusoaica cu ochi albastri...si cu ma-sa dupa ea la mare!

Mai e de mentionat cum mi-am bagat eu codita ca un...ingeras in organizarea unui eveniment aniversar pentru  cei doi prieteni ai mei... la fel ca acum 4 ani pe plaja thailandeza din Phi Phi Islands! Ma bag si peste 20 de ani! :)

Si habar nu aveam cea urma sa ne astepte in Varanasi...si de acolo spre Dehli!

India -Ziua 10: Udaipur - Mombay - Goa...

Se pare ca cina de la Ambrai a fost muuult prea picanta, chiar si pentru picanteristii grupului... Astfel incat micul dejun l-am ales a fi la French Bakery. De pe acoperis am vazut cat de bine arata Udaipurul ziua, orasul inconjurand lacul...lacul inconjurand cateva palate... Nu degeaba i se spune Orasul lacurilor...
Am vizitat apoi City Palace de pe vremea lui Maharana Udai Singh II, locul de unde mi-a ramas in memorie doar calul cu trompa de elefant... si faptul ca acum exista sigur si "1 Leu" printre multimea de monede si bacnote puse intr-o camarutza aproape de intrare...

Ziua am continuat-o cu barca pe lac... popasul la unul unul din palate... fotografii..., iar in drum spre aeroport ne-am oprit la "gradina botanica" a orasului...

In avion stewardesele de la Air India sunt imbracate in traditionalul saree indian. Trebuia sa schimbam avionul in Mumbai pentru Goa, dar plecand un pic mai tarziu am ajuns fix cand era imbarcarea. Prin urmare am fost transferati direct dintr-un avion in altul fara nici o stampiluta!!! Practic noi 4 (+ Eliana, o italianca jumatate libaneza, care locuieste in Australia, iar cand statea in Canada a vizitat si Romania pentru un interviu de job :) ) am sarit sistemul birocratic indian...deci se poate si altfel!
In Goa ne-am luat la revedere de la Eliana (sper ca s-a intors cu bine...calatorea singura si s-a vazut nevoia de "apartenenta" la un grup), am luat un taxi (btw, cu pret fixat clar din aeroport pentru fiecare localitate... la cateva zile am vazut ca s-a normalizat un pic si Otopeniul...) si dupa vreo 40 de km am ajuns in Calangute... locul unde vom cunoaste linistea, soarele, marea, mancarea mai europeana (doar a fost colonie portugheza)...3-4 zile, cat sa ne odihnim si sa ne pregatim pentru ultima parte a aventurii in India... Varanasi!

Tehnici de negociere in Asia

1.Tehnica "Alex" clasica (se aplica pentru valori mari si timp la dispozitie)
a) se analizeaza rapid oferta
b) identifici rapid produsele si intrebi intr-o doara cat costa; fie dai din cap nemultumit, fie spui ca e scump
c) vanzatorul te va intreba automat "cat dai?"
d) identifici pretul pe care vrei sa-l dai si-i faci o contrapropunere de 30-60% din propunerea lui
e) reactia va fi "nu este posibil"..." asta e calitate...bla, bla"
f) atunci tu incepi si te uiti la altele... mai ieftine
g) socializarea  (dupa mine cel mai important pas)
Ii zici ca nu i-ai retinut numele (poate chiar nu ti-l zisese...), te prezinti respectuos... si pe prietenii tai...intrebi de unde este si in functie de asta mergi catre familie, copii, zona de unde provine, etc
h) "deja suntem prieteni, zi-mi un pret bun si pentru tine si pentru mine"
i) daca discountul oferit este unul mic... nu e ok, daca e mare....esti pe drumul cel bun
j) mergi mai departe si pastreaza echilibrul contraofertei pana la ultima etapa...
k) finalizarea
k1 - "ciugulire" - mai iei putin...putin..
k2 - pretul de mijloc - "uite... ca sa fie bine, nici ca tine, nici ca mine...intre!"
k3 - cash/card - mai scoti un 5% maxim, ei platind comisioane
k4 - plecatul din magazin

Sfaturi practice:
- necesita timp
- ajuta sa fiti mai multe persoane
- incercati sa va dati seama de religie (de ex: hindusii sunt mai deschisi decat musulmanii...)
- speculeaza orice propunere
- foloseste icebreaker (cu un subiect fara legatura, o gluma...)
- femeile n-ar trebui sa negocieze cu musulmanii...
- fii pregatit sa nu cumperi (a se evita manifestarile exagerate, de extaz sau aprecierile in cuvinte internationale...)
- nu le subestima aprtitudinile (mai ales cele lingvistice...)
- daca iti ofera de baut: daca vrei sa prelungesti alege o bautura fierbinte (ceai, cafea), daca nu... nimic sau apa...
- incearca sa-i deschizi...copiaza-le obiceiurile (de ex: daca are incaltarile la usa...descalta-te si vor aprecia sau nu te descalta si vor observa sigur:) )

2. Tehnica falsului obiectiv (sau up-gradarii)
Stabilesti ce vrei sa cumperi si gasesti obiecte similare, dar mai ieftine.
Soliciti o prima oferta si incepi negocierea pe produsul mai ieftin ; duci negocierea pana aproape de finalizare si acolo schimbi obiectivul, aplicand discountul obtinut plus inca ceva suplimentar pentru up-gradare, finalizand pe cel mai scump...

Tehnici rapide pentru valori mici
3. Discount de cantitate
Se aplica in mai multi pasi plecand de la pretul pe o bucata, doua, 3, 5...10 diminunad pretul unitar... si apoi te decizi cate cumperi

4. Politistulbun/politistul rau
Pentru a nu ridica suspiciuni de nebunie este de preferat sa fie aplicata in minim doua persoane! :))

5.Tehnica unei contrapropuneri unice
Faci o contrapropunere si te tii de ea. Discountul obtinut de regula este unul mic... sau pleci fara nimic...

Sfaturi generale:
Zambeste tot timpul! (nu si atunci cand iti spune pretul si esti "nesatisfacut"...zic)
In cazul in care te hotarasti sa negociezi simte-te si bine, n-o face doar pentru pret! Este o ocazie buna sa afli lucruri noi...cultura, relatii de familie, istorie, religie, etc!

India - ziua 9: Pushkar - Udaipur

Ne-am trezit dis de dimineata pentru a merge prin desertul de la marginea orașului-sat cu camilele. Am zis noi ca ziua mai merge lumea, dar ca sa urmezi stelele de pe camile mai rar... Traversam leganat centrul orașului...
(Puteți face acest "sport" preț de 3 ore pentru mai puțin de 500 de rupii, adica aproximativ 30 de lei...)
Infasurati ca niște coconi in paturi ne unduim in ritm camilesc, privind in același timp natura si oamenii care se dezmortesc. Senzatia este faina mai ales ca nu s-a pornit furnicarul: oameni, vaci, tuc-tuci, cersetori, mașini, vanzatori, maimuțe, ricse, scutere...
Ulița apucata serpuieste pana la marginea orașului. De la inaltimea camilei totul se vede foarte bine: se lumineaza, orașul rămâne sub un val de ceața, oamenii se trezesc, aprins focurile in fața caselor ( mai degrabă niște paturi cu acoperiș), se apuca sa gateasca si sa pregătească copiii pentru școală. Camilele se mai opresc din când in când sa se adape... Ușor casele dispar si lăsa locul unei intinderi nisipoase...gri. Tinem ritmul cu camilele intinzand gaturile înainte din inerție intr-un dans boliwoodian...
Ne oprim sa facem fotografii si apoi alegem alta cale de întoarcere. Apar casele de sub valul de ceața subțire... Apar copii cu ghiozdane mai mari ca ei (asta îmi aduce aminte de mine in clasa întâi...), negricioși (si asta...), cu ochii mari si rotunzi, pregătiți de școala...
Furnicarul zumzaie...
Descalecam cracanati de atâta mers si reluat viața normala: dus, mic dejun, bagaje, bazar, cumpărături, iar negocieri... Si gata. Plecam spre Udaipur.
Seara o închidem in Udaipur cu cina de la Ambrai - restaurantul de pe malul lacului, noaptea, având vis a vis palatul nu știu cărui maharajah... Dar vedem mâine.

India - ziua 8: Jaipur - Pushkar

Bineinteles ca ne frămanta faptul ca nu am cumpărat ceva ieri... Sameer nu se lasase deloc ușor ieri... Astfel încât am revenit! Musulmanii sunt mult mai rigizi si nici nu zambesc... Cu acordul proprietarului a lăsat (mult) sub prețul dat inițial... Ca sa scape odată de noi. Am promis si următorul post va fi despre tehnici de negociere in Asia!

Drumul de la Jaipur la Pushkar l-am făcut in mare pe o autostrada cu 3 benzi pe sens... Insa nu se merge mai repede de 80 km pe ora, pentru ca ori vine vre-un nebun din fata pe contrasens... Ori e vreo vaca. La propriu! :) si se mai conduce si haotic pe deasupra...
Turistul este ținta sigura! Le place sa se țină de gainarii... Gen te opreste șoferul pe autostrada la un loc de masa unde ceea ce ar trebui sa mănânci este necomestibil si costa de 5 ori mai mult... Este interesul tuturor pentru ca fiecare dintre ei au comisioane de primit de la magazine sau restaurante. Comisioanele merg pana la 15-20% si fiecare (ghid, șofer sau agentia) își pot lua un minim 5% sau comision fix...
Ca sa fie treaba treaba am testat si Mc-ul lor. Si aici e mâncarea picanta, dar măcar e comestibila... Am greșit ca i- am luat si soferului un meniu, pentru ca toate hartiile, paharele, etc au ajuns pe jos! Dar ce mai contează un gunoi in mijlocul a miliarde...
Când am intrat in Pushkar s-a auzit "la Potcoava e Cotroceniul..." comparativ cu ce vedeam... Dar nu avea sa fie deloc rău locul acesta... Cu un bazar imens, a doua zi urma sa mergem cu camilele dis de dimineata... Oameni minunati... Yousuf, comerciantul din Kasmir, cu care am ajuns la discuții despre viața, familie, religie si cum poți sa le armonizezi pe toate... Lal, cu care am ras bine când, după ce a zis el ca sigur exista bani pe card ca sa plătim o "pașmina", a luat cardul ca sa verifice! Dacă erau bani, plateam cât a zis, dacă nu... O dădea gratis! Ce nu știa el? :))  Pinul cardului, asta nu stia!
Gata. Mâine cu camila. Dis de dimineata.