Muntenegru e
o tara mica (+600.000 locuitori), dar foarte frumoasa, binecuvantata cu toate
formele de relief, de la mare pana la munte, uneori inghesuite intr-un spatiu
atat de mic incat le poti admira doar intorcand capul de pe un umar pe altul.
Devenita independenta doar cu putin mai mult de 6 ani in urma, tara a ramas,
cumva, teritoriu sarbesc fiind una din destinatiile preferate alte fratilor
sarbi; de altfel, la referendum-ul realizat inainte de desprinderea de Serbia
diferenta in favoarea independentei au facut-o putin mai mult de 2.000 de
voturi, de unde am putea spune ca multi dintre ei se simt sau au ramas tot
sarbi.
Am plecat
duminica devreme (vroiam sa plecam cu adevarat devreme, dar nu ne-a iesit decat
un 8 si-un pic:), dupa ce cu o noapte inainte petrecusem la o casuta in Baia de
Arama care s-a lasat cu multe peripetii pe drum (Motru a parut ca Mecca, la un
moment dat).
Am inceput
printr-o modificare de traseu, respectiv nu am mai iesit pe la Severin, cum ne
propusesem initial, ci pe la Vidin, cu bacul. Am avut noroc si l-am prins
destul de repede, mai exact am fost antepenultima masina care si-a facut loc pe
vaporas. Ca sugestie, pentru cine nu a mai trecut pe-acolo, cum ajungi du-te
repede la casa sa platesti taxele, nu toate lumea stie asta si sta la coada
pana cand sunt indrumati sa o faca. In total, cu asteptare, platit taxe (30 lei
nu stiu exact pentru ce + 100 lei/masina si 10 lei/om bacul) am poposit cca 1 –
1,5h, cu tot cu granita de la Vidin. La bulgari am depasit si o incercare de
plata a unei asigurari de sanatate, chipurile obligatorii, de 10 euro/pers prin
prezentarea unei bancnote de 500 euro ca fiind singurii bani lucru care l-a
descumpanit pe tanarul vames care nu prea vorbea engleza, dar nu avea nici rest.
Dupa cca 40 km am si iesit din Bulgaria, ceea ce nu ne-a intristat prea tare,
desi pot spune ca drumul a fost ok. In Serbia, in schimb, lucrurile nu au stat
tocmai ok, si asta nu neaparat datorita calitatii drumului (desi si aici ar fi
lucruri de imbunatatit), cat mai ales datorita dificultatii lui, pe o buna
bucata, care s-a continuat si in Muntenegru. Pe autostrada am mers pret de 50
de centi, deci vreo 5 minute. In Muntenegru, insa, drumul avea sa devina
periculos de spectaculos, mai ales in momentul in care ni s-au dezvaluit si
muntii cu adevarat negrii si vaile foarte largi, plus un canion. Un peisaj
senzational as putea spune fara sa exagerez, motiv pentru care ne-am si oprit
la un moment dat pe margine. Din pacate, cum se inserase deja, nu am apucat sa
vedem tot, dar am recuperat la intoarcere. Am ajuns pe la un 21.30 (22.30 ora
Ro), adica dupa 14h de mers (desi viaMichelin ne dadea campioni de raliu cu cca
10h), ne-am luat apartamentele in primire (foarte ok) si am mers la masa in
Budva (cazarea o aveam in Rezevici, la 10 km de Budva).
De a doua zi
am vizitat cetatea din Budva si plaja Mogren, apoi restul de plaje de prin jur in
urmatoarele zile (Becic, Slovenska, Sveti Stefan – o insula hotel exclusivista,
dar cu cateva plaje in zona, unele chiar salbatice); nu am gasit nicio plaja cu
nisip fin, cum era prezentat mai peste tot pe
internet (poate ca erau fix alea unde nu am ajuns noi sau erau
salbatice, nu stiu). Cu toate astea mie mi-au placut, mai ales ca apa era f
curata, limpede si nu erau pietre ascutite sau scoici; mai mult decat atat,
nisipul usor caramiziu cu boabele mai mari mi-a parut chiar interesant. De
retinut, insa, ca incaltarile acelea de outdoor cu care poti sa intri si in apa
sunt binevenite.
Seara in
Budva erau suficiente baruri sau puburi unde sa poti bea si sa asculti muzica
buna; noi am mers la Casper, un bar cu cantari live unde se tinea in perioada
respectiva un mini-festival de jazz. Bauturile, insa, cam scumpe: berea era 2 –
3 euro, fresh-ul 4 – 5, iar cel mai ieftin cocktail (Cuba Libre) era 9 euro.
Lumea vorbea engleza mai peste tot, deci ne-am inteles f usor cu ei.
De vizitat
am mai vizitat Kotor-ul, care este un golf f interesant, la fel ca drumul pana
acolo, care a fost chiar inspaimantator pe alocuri, pentru ca se termina
efectiv unde incepea marea si cum am prins o vreme cam inchisa, cu vant si o
ploaie marunta, valurile, in multe locuri, se spargeau direct pe sosea, noroc
ca noi eram pe partea dreapta (atentie mare la balti si la pietre!). Foarte
important de stiut este si faptul ca drumul poate fi mult mai placut si mai
scurt daca luati bacul, pe care noi nu am stiut sa il luam la dus si la intors
era deja intuneric si nu ne-am mai riscat.
Kotor-ul are
o cetate mult mai impresionanta, iar orasul vechi este mult mai mare in
comparatie cu Budva si mult mai plin de turisti. Din pacate noi nu am urcat in
varful cetatii pentru ca nu ne-am putut convinge consoartele, dar desi era ceva
de catarat sigur merita (am facut cativa pasi pana la un punct mai apropiat).
Urmatoarea
destinatie a fost Dubrovnik-ul, un oras minunat, dupa cum am tot auzit si vazut
prin poze si, mai ales, dupa cum avea sa ni se dezvaluie, chiar daca tot intr-o
zi mai intunecata (dupa cum se poate observa, nu prea am avut parte de o vreme
excelenta tot sejurul, a fost cam 50/50 J. Din pacate drumul nu a fost f ok,
odata pentru ca a fost mult mai lung (150 km si nu 80 – 100)decat citisem si ne
transmisese gazda noastra si apoi pentru ca imediat dupa ce am intrat in
Croatia am parcurs un drum destul de lung (5 – 10 km) aproape forestier pe
unde, evident, a trebuit sa mergem foarte incet (ca sfat, insa, ar fi bine sa
nu mergeti f incet pentru ca e posibil sa va luati pietre in caroserie de la
alti soferi mai grabiti in momentul depasirii, cum am patit noi – nimic grav,
slava Domului! ca nu erau chiar Schumacheri pe-acolo). Cel mai bine ar fi sa
incercati sa evitati drumul respectiv, daca o sa mai dureze mult lucrul acolo,
si sa intrati prin alt punct, mai spre continent, in Croatia.
Dupa cum spuneam, Dubrovnik-ul este foarte frumos, motiv pentru care ne-am si
propus sa mergem acolo data viitoare si sa ne cazam undeva in centru sau
intr-un loc de unde sa putem ajunge usor pe picioare in orasul vechi, pentru ca
altfel e politie mai tot timpul si nu prea poti sa drink and drive, chiar daca
domnii militieni sunt de treaba (m-au oprit de doua ori, o data cu radar si o
data pentru centura, si am scapat de fiecare data, fara niciun ban, doar cu
vorba buna – amenda pare sa fie una universala, 50 euro, care se plateste la posta,
dupa care iti poti recupera actele). Dupa ce am vizitat putin cetatea (cat
puteam vizita in cca 2h (scria undeva ca intr-o zi, aprox 6 - 8h, ai putea sa
vizitezi tot centrul vechi), asta si pentru ca la un moment dat s-a pus ploaia,
am intrat intr-un restaurant (Konoba Dalmatino) unde am fost tratati foarte
bine, si de catre ospatari si de bucatar (am mancat f bine, calamar la gratar
cu legume). La intoarcere am reusit sa facem mai putin pentru ca nu era asa de
aglomerat.
La plaja am
mai experimentat un parasailing (30 euro/pers in doi sau 40 euro/pers singur),
care a fost f dragut, ne-am intaltat deasupra cetatii Budva si a unei insulite
din apropiere. Altfel, apa foarte lina, puteai inota fara grija pana la balize
si inapoi, dar daca vrei sa faci mai multe ture e bine sa lasi incaltarile (despre
care pomeneam mai sus) la mal, ca te trag in jos. :)
Doua seri am
mancat si la complexul unde eram cazati (doua gratare f reusite), preturile in
hypermarket fiind destul de apropiate de cele din Romania. Berea locala Niksic
(Nik) este foarte buna (productie proprie, in cel de-al doilea oras ca marime
dupa Podgorica), in schimb un digestiv Gorki List pe care l-am cumparat acolo nu,
(decat daca iti place pelinul)pentru ca are un gust de iti vine sa fluieri dupa
un shot. Pleskavica cred ca nu mai are nevoie de prezentare, odata pentru ca nu
e vreun secret si-apoi nici nu e cine stie ce, dar am servit una la inceput si
a fost ok. Moneda de circulatie este euro, dupa ce mult timp a circulat marca
germana, Muntenegru fiind o curiozitate din acest punct de vedere – in momentul
de fata sunt doar la statutul de candidat pentru aderarea in UE si desi
structuri ale UE au condamnat trecerea la moneda unica nu au intervenit cu
nimic pentru a impiedica acest proces.
La intoarcere
am luat-o prin Serbia si nu prea am facut bine, ca drumul a fost f prost si
prin niste sate parca uitate de lume, abia cand ne-am apropiat de vama de la
Severin a fost mult mai ok (am ales sa nu mergem pana in Belgrad, ci sa o taiem
pe la Mali Pozarevac, dar se lucra pe un drum si a trebuit sa ocolim putin).
Mai mult decat atat, in vama erau f multe masini care formasera o coada
considerabila, undeva pana la jumatatea podului, noroc ca ne-am luat dupa un
sofer care avea probabil ceva cunostinte ca l-au chemat in fata, altfel cine
stie cat am fi stat pe-acolo (si-asa am facut cca 16h, ca era drumul mai lung
pe-acolo).
Ca si concluzii as spune asa: peisaje f
frumoase, marea superba, plaje intersante, lumea primitoare, drumul prin
Bulgaria ok si de revenit in Dubrovnik.
De a doua zi
am vizitat cetatea din Budva si plaja Mogren, apoi restul de plaje de prin jur in
urmatoarele zile (Becic, Slovenska, Sveti Stefan – o insula hotel exclusivista,
dar cu cateva plaje in zona, unele chiar salbatice); nu am gasit nicio plaja cu
nisip fin, cum era prezentat mai peste tot pe
internet (poate ca erau fix alea unde nu am ajuns noi sau erau
salbatice, nu stiu). Cu toate astea mie mi-au placut, mai ales ca apa era f
curata, limpede si nu erau pietre ascutite sau scoici; mai mult decat atat,
nisipul usor caramiziu cu boabele mai mari mi-a parut chiar interesant. De
retinut, insa, ca incaltarile acelea de outdoor cu care poti sa intri si in apa
sunt binevenite.
Seara in
Budva erau suficiente baruri sau puburi unde sa poti bea si sa asculti muzica
buna; noi am mers la Casper, un bar cu cantari live unde se tinea in perioada
respectiva un mini-festival de jazz. Bauturile, insa, cam scumpe: berea era 2 –
3 euro, fresh-ul 4 – 5, iar cel mai ieftin cocktail (Cuba Libre) era 9 euro.
Lumea vorbea engleza mai peste tot, deci ne-am inteles f usor cu ei.
La plaja am
mai experimentat un parasailing (30 euro/pers in doi sau 40 euro/pers singur),
care a fost f dragut, ne-am intaltat deasupra cetatii Budva si a unei insulite
din apropiere. Altfel, apa foarte lina, puteai inota fara grija pana la balize
si inapoi, dar daca vrei sa faci mai multe ture e bine sa lasi incaltarile (despre
care pomeneam mai sus) la mal, ca te trag in jos. :)
Doua seri am
mancat si la complexul unde eram cazati (doua gratare f reusite), preturile in
hypermarket fiind destul de apropiate de cele din Romania. Berea locala Niksic
(Nik) este foarte buna (productie proprie, in cel de-al doilea oras ca marime
dupa Podgorica), in schimb un digestiv Gorki List pe care l-am cumparat acolo nu,
(decat daca iti place pelinul)pentru ca are un gust de iti vine sa fluieri dupa
un shot. Pleskavica cred ca nu mai are nevoie de prezentare, odata pentru ca nu
e vreun secret si-apoi nici nu e cine stie ce, dar am servit una la inceput si
a fost ok. Moneda de circulatie este euro, dupa ce mult timp a circulat marca
germana, Muntenegru fiind o curiozitate din acest punct de vedere – in momentul
de fata sunt doar la statutul de candidat pentru aderarea in UE si desi
structuri ale UE au condamnat trecerea la moneda unica nu au intervenit cu
nimic pentru a impiedica acest proces.
Insula nu e mare, probabil in 50
km ii dai ocol de la Pahia Ammos din sud
la Kipos… Prima este singura plaja cu nisip accesibila (restul doar cu barca –
asa zice la “carte”, dar nu am incercat, sezonul e pe terminate…), cealalta
este mare, dar cu pietre… apa e limpede… La Pahia Ammos celalalt Yorgos este
fan Inna si muzica romaneasca… lui nu i-am lasat nici un CD, doar regulile de
la petanque pentru ca privea interesat jocul… Cocktailuri bune si muzica
deasemnea gasiti la Saoki, in portul mic de langa Therma…
