Descoperim lumea

Orionidele - stele cazatoare...

2011-10-13T21:43:00.000+03:00

"Între 2 octombrie și 7 noiembrie Terra trece prin marginea exterioară a norului de particule din coada cometei 1/P Halley. Numărul de meteori pe oră crește, maximul fiind atins cândva între 20 și 22 octombrie. Stelele căzătoare par a veni din constelația Orion, de aici venind și numele curentului: Orionide.
Putem vedea în medie 25 de stele căzătoare pe oră dar pot fi numai 10 sau chiar 60. Depinde de traiectoria planetei noastre și de bogăția norului de particule. Puteți observa Orionidele după miezul nopții până la răsăritul Soarelui interval în care constelația Orion se află deasupra orizontului. Anul acesta cerul va fi stricat de Luna în faza de Ultimul Pătrar, fiin posibil să vedem numai 10 stele căzătoare pe oră. Dacă stați cu ochii pe cer trei ore veți vedea mai multe, mai ales dacă vom avea o activitate crescută.
Acest curent de meteori este cunoscut pentru meteorii foarte strălucitori (bolizi) pe care uneori îi produce, un motiv în plus pentru a-l observa.
Dacă doriți să observații meteorii cu ochii voștri trebuie să ieșiți în afara orașului și să priviți cerul minim o oră. Se recomandă să priviți la zeni (deasupra capului)."

Sursa: http://www.astro-urseanu.ro/

Aventurile Cavalerului de Curtea de Arges la britanici

2011-07-08T12:09:00.002+03:00

"...chiar acum sunt pe un mare vapor Stena Line pe drumul intre belfast si glasgow. ce am facut pana acum: am luat un avion Bucuresti Paris CDG, cu mici turbulente in zbor, ajuns la paris si luat o avioneta RJ aircraft avroline si nu mai stiu cum... era de cca 60 de persoane (un pic mai mare ca autobuzu de Pitesti) , ajuns cu bine la Dublin, cautat rapid cazarea de Dublin , gasit pe Drumcorda Road, chiar v-a-v de un mare stadion de-al lor.

gazda - un negru, dar de origine indiana , pe nume Bala , foooaaarte prietenos- mic dejun numai scrrambled eggs - cu mare accent pe scrrrrrrr....

vineri 1 iulie - plecat la vizita dublin, vazut Castelul lor, ghid vorbitor - frumos. dupa aceea mancat ceva - ca se facuse timpul, si plecat catre Old Jameson Distilery - mi-am propus obiective culturale :), acolo la inceputul turului ghida a intrebat: se ofera cineva voluntar sa deguste niste whiskey? bineinteles, ca si Mihnea s-a bagat.... degustare whiskey irlandez , whisky scotian si american... diferenta:irlandez se scrie cu e in whiskey si fara e in whisky scotian si cel american... american este vestitul Jack Daniels. Alte difrente: irlandez e triplu distilat si se pune la pastrare/ invechire in butoaie folosite din Portugalia... cel scotian este dublu ddistilat si un pic afumat, cel american are gust de lemn proaspat - se invecheste in butoaie noi... degustarea se face cu baut de apa intre....

dupa degustarea de whiskey, cautat urmatorul obiectiv cultural si anume Guiness factory... o imensitate de fabrica de bere unde la finalul turului , la et 7 in sky bar iti da un PINT de bere proaspatta Guiiness... dar nu are nici o treaaba cu ce stim noi despre bere, e mai ciudata la gust...

in fine cam atat din Dublin, denumirea vine de la Duuv Linn - in irlandeza lor celta cred inseamna balta neaagra, acum orasul are si denumirea Irlandeza Baile Atha Cliath - inseamna acelasi lucru.

2 iulie dimineata dus la aeroport si luat o masina de inchiriat Ford Focus - si omul de acolo iimi spune ca sunt primul sofer masina avea doar 35 km la bord. luat masina cu emotii - de condus pe partea cealalta - volanul, schimbatorul are vitezele in aceleasi pozitii si e intr-un mare fel sa mesteci in oala cu mana stanga... nu prea imi iesea a 2-a :)

in fine pe autostrada sunt 3 benzi si te obisnuiesti... dus catre waterford - luati pe google map de cautati - acolo voiam sa vad un muzeu al comorilor, dar surpriza: orasul era inchis avea loc TALL Ships Race si jumatate de irlanda era acolo...

asa ca am mers catre Corcaigh sau Cork sa cautam ceva de cazare...nu am gasit asa ca am mers catre Blarney castle - cca 15 km de oras si am gasit cazare si cu bere..... in seara respectiva meci box Klistko sau cum se scrie vs Hay englez... toata Irlanda tinea cu rusul din principiu ...)

dimineata 3 iulie vizitat castelu din Blarney unde in varf era o piatra de pupat - piatra de la Blarney. sa o pupe altii! te punea sa stai cu capul in jos pe spate si sa o pupi... la cca 50 m de pamant...

de la blarney am plecat la un alt castel undeva langa Limerick, sau Lumneach in irlandeza butterny sau nu stiu cum... frumos vizitat, mers cu masina dupa pana la Spanish Point _ va rog verificati cu google unde este:am bagat pe gps, m-a scos de pe autostrada , m-a bagat pe un drum stramt de 2 masini si dupa - cca 1 km pe o carare....cu greu trecea o masina... in fine am ajuns si am vazut oceanul....dupa aceea am mers la Galway....8 milioane de oi in Irlanda si cam tot atatea vaci... niste peisaje intr-un mare fel... in Galway- cu 50 de mii de locuitori, gasit cazare super la un bed&breakfast vazut orasu seara. Dimineata plecat in tinutul Connemara - nebunie de peisaje....ajuns pana langa oceanul nord atlantic- pe o strada care se nume sky road strada este la cca 100 de metri pe munte, direct langa ocean... senzatie unica...

luat apoi drumu' back to galway, autostrada catre dublin, mancat prost in Athlone, ajuns cu bine la Dublin. lasat masina cu rezervorul plin si cu 1000 de km mai multi. Motorina costa 1.5 euro litrul, irlanda este scumpa... un om mananca o masa cu cca 15 eur....

5 iulie dimi luat un tren pana la Belfast in UK, gasit cazarea pe cromwell road, relativ aproape de city hall... vizitat city hall free, vazut gaura de unde a plecat Titanicu.... baut niste pint of Carlsberg...

plecat azi dimi, adica 6 iulie catre vapor HSS STENA LINE, London Voyager...t... si mergem catre Stranraer de unde luam un tren catre Glasgow..."

Mihnea

Trasee turistice - Curtea de Arges - Campulung Muscel

2011-05-08T12:12:00.006+03:00

Curtea de Arges

Asezare. Orașul Curtea de Argeș este localizat în partea de nord a județului Argeș, în depresiunea intracolinară a bazinului superior al râului Argeș, la o altitudine de 450 m deasupra nivelului mării, și este înconjurat de dealurile și muscelele sudice ale Munților Făgăraș. Suprafața orașului este de aproximativ 75 km², cadrul natural fiind condiționat de prezența zonei montane din apropiere, care se află la circa 28 km distanță și care introduce variație și diversitate. Este situat la o distanță de 38 km de municipiul Pitești, la 36 km de orașul Râmnicu Vâlcea și la 45 km de Câmpulung.

Istoric. Descoperirile arheologice atestă că, încă din prima epocă a fierului, pe aceste meleaguri trăia o populație dacă, condusă de Dromichaites (secolele IV - III î.Hr.). De asemenea, conform unor săpături arheologice efectuate de Nicolae Constantinescu, pe la 1200 aici exista o mică reședință voievodală și o bisericuță.

Unii specialiști afirmă că tot aici și-ar fi avut curtea Seneslau, conducătorul unei formațiuni statale după cum apare pe diploma cavalerilor ioaniți. Legenda spune că Negru Vodă, coborând din Făgăraș, ar fi întemeiat orașul pe la 1290; alții îl considerau pe Litovoi drept Negru Vodă. Aici s-a aflat curtea lui Basarab I care, până la atacul maghiar din 1330, care a dus la probabila distrugere a orașului, s-a mutat temporar la Câmpulung-Muscel.

Numele inițal al orașului era Argeș. Numele actual al orașului începe să fie folosit din secolul al XVI-lea, prima mențiune cu denumirea actuala datand din 1510 de la domnitorul Vlad cel Tânăr. Până dupa moartea lui Neagoe Basarab, cel ce ridică aici cunoscuta mănăstire, în Argeș și-a aflat reședința Mitropolia Ungro-Vlahiei, întemeiată aici de Nicolae Alexandru, în 1359, primul mitropolit fiind Iachint de Vicina, iar ultimul Macarie al II-lea (1512-1521). Tot în timpul domniei lui Nicolae Alexandru a fost terminată construcția Bisericii Sf. Nicolae domnesc, prima necropolă a domnilor români dintre Carpați si Dunăre, dar și Biserica Sân Nicoară, numită de localnici Sf. Nicolae cel Mic, despre care se spune că a fost ctitorită de Doamna Clara, mama voievodului. La Curtea de Argeș este înfiintată și prima monetărie a țării de către Vladislav I (Vlaicu) (1364 - 1367), domnitor care a sprijinit intensificarea legăturilor comerciale dintre Muntenia și orasele din Transilvania și a „lăsat“ cel mai vechi document intern, scris la Argeș pe data de 25 noiembrie 1369. Tot în această perioadă este înfiintată și prima școală locală, unde învățau fii orășenilor. 

Obiective turistice. Biserica mănăstirii, Sala Manole, Mănăstirea Argeş, Fântâna lui Manole, Casa Norocea, Curtea Domnească, Biserica Domnească, Muzeul municipal, Casa Goangă, Biserica Olari, Ruinele Sânnicoara 
Legenda Mesterului Manole spune că tot ceea ce meşterii ar fi zidit se darama de la o zi la alta. Meşterul Manole ar fi visat într-o noapte că dacă îşi va zidi soţia, pe Ana, în pereţii Mănăstirii, aceasta nu se va mai darama si asa a facut... Mesterul ramas izolat pe acoperişul Mănăstirii, din porunca domnitorul Neagoe Basarab, Manole şi-a făcut aripi din şindrilă ca să zboare, dar s-a prăbuşit.  Din locul unde a atins pământul a ieşit un izvor care curge şi acum în apropierea Mănăstirii…

Imprejurimile (vezi harta): Bradet (28 km de Curtea de Arges) - localitate cu privelisti superbe unde gasesti un schit din lemn din sec XV copie a Manastirii Cozia; Corbi (numele complet este Corbii de piatra) - gasesti Biserica Manastirii Sf. Petru si Pavel, sec XIV, sapata in stanca, cu cateva fresce in stil bizantin tot din acel secol, alaturi de care gasesti "Tribunalul" o alta "cavitate" folosita de Neagoe Basarab in calitatea sa de judecator; Nucsoara - este localitatea unde a locuit Elisabeta Rizea (1912-2003), simbol ar rezistentei taranului roman impotriva comunismului, povestea ei facandu-se auzita prin documentarul "Memorialul durerii"; Jidava - Situat in sudul orasului Campulung Muscel pe fostul teritoriu al satului Apa Sarata ce azi e parte a Campulungului, Castru roman Jidava (Jidova ori Sidova in istoria veche) este parte componenta a sistemului de aparare Limes Transalutanus. Acesta a fost ridicat de imparatii romani Commodus si Septimius Severus in perioada 190-211 (incepea la Turnu Magurele si se sfarsea la Pasul Bran pe o lungime de 235 de kilometri) cuprinzand 13 castre romane inclusiv Castru Jidava. Acesta era cel mai mare dintre ele avand dimensiunile de cca 130 m/100 m fiind singurul construit cu piatra si caramida arsa; Campulung Muscel - Manastirea Negru Voda din secolul XVII, Muzeul de Etnografie, Casa Golescu; Namaesti - gasesti o fascinanta bisericuta taiata in stanca (legenda spune ca doi ciobani au cioplit-o intr-o pestera in care au gasit o icoana reprezentand-o pe Fecioara cu Pruncul).

Surse: Ghidul National Geographic - Romania, Wikipedia , www.director-turism.com, www.elisabetarizea.ro, http://www.welcometoromania.ro

Bucharest and beyond...

2011-04-16T20:50:00.000+03:00

"Like a giant exotic insect, a large glass clings to the side of an apartment building in the Piata Romana, multicoloured straws emerging from it like tentacles.

From above, an oversized Coke bottle, lying along the building's roof, pours a murky stream of fake beverage.

This, we take it, is the face of the new Bucharest. As we trundle around its streets in our rented Ford Fiesta -- amid garish billboards for Vodafone, L'Oreal and the like plastered on Parisian and neo-Romanesque facades -- this face seems increasingly like that of an adolescent trying on make-up for the first time.

Seeking refuge we head to the Romanian Athaeneum, which sits like a wedding cake in the centre of Bucharest, its white columns defiantly billboard-free. In one of the concert halls, a small crowd has gathered to hear a Polish pianist play Chopin. Despite his stirring arpeggio-filled mazurkas and his lyrical rendering of nocturnes, each piece is followed by an awkward silence. It's as if the audience is still making up its mind whether or not to applaud.

Most Romanians we speak to seem to exhibit a similar ambivalence about the direction in which their country is headed. Aboard the flight from Paris to Bucharest, we meet Nikolae, a former ship's master with piercing bluish-grey eyes, who laments the fact Romanian youth of today don't know or care as much about history as his generation did. On the backs of our boarding passes he scribbles the word tuica, the name of Romania's traditional plum brandy, key conversational phrases and details of his villa by the Black Sea to which he warmly invites us.

Another afternoon, at a food stall, we strike up a conversation with Ileana after she helps us navigate the intricacies of a Romanian menu.

She joins us for lunch at a picnic table across the road from the ironically titled People's Palace. I say ironic because 30,000 of the people's homes were bulldozed by the dictator Nicolae Ceausescu in his rush to erect this austere behemoth, the world's second-largest building.

When asked if things were better now than under his rule, Ileana shrugs: "Well, you know, you can't have it all."

We gnaw contemplatively on our roasted pork and green capsicum kebabs, an impatient breeze tugging at the paper napkins pinned down with slices of bread.

Ileana explains she is glad that Romania's EU membership gives her the freedom to travel throughout the continent but she's not so thrilled about the increasing rates of unemployment and crime.

"In the old days, everyone was guaranteed a job and a decent apartment." As if to poignantly drive home her point, I catch sight of a beggar sitting in front of the People's Palace surrounded by four bulging garbage bags presumably containing his worldly possessions.

While the older generation speaks with some fondness of the past, younger Romanians seem to have embraced the present with open arms and wallets.

Wandering through early evening crowds in the leafy Cismigiu Gardens, every twentysomething person and teenager we see sports an iPod casually dangling from their neck.

Two of the most striking sculptures are in the Piata Revolutei (Revolutionary Square). Right in front of the Central Committee building from which Ceausescu gave his last speech to jeering crowds in 1989 before being whisked away by helicopter to face a firing squad, sits the statue of Iuliu Maniu, a former Romanian prime minister, imprisoned in 1947 for his opposition to communism.

Maniu looks emaciated but defiant. Near him stands the Memorial of Rebirth, a 25m-tall triangular marble blade skewering a black metal boulder, which commemorates the Romanian Revolution that led to Ceausescu's downfall.

Inside the health club on the 21st floor of the InterContinental, the tallest hotel in Bucharest, middle-aged East European businessmen spread their white-towelled torsos out onto the heated marble slab that faces the view.

As we wander out to the adjoining terrace, I can imagine the electric anticipation rippling through the hotel in 1989 when it was the vantage point of choice for the international media reporting on the Romanian Revolution.

Below us the architectural potpourri of the Bucharest skyline reflects Romania's rich and diverse cultural and historic heritage.

Eighteenth-century Orthodox churches nudge up against sombre communist-era apartment blocks. Straddling Rue Kiseleff is Bucharest's own Arcul de Triumf crested by the Romanian tricolour, very similar to its Parisian cousin.

On the Calea Victoriei, the Novotel exemplifies the blending of the traditional and the modern with the reconstructed 19th-century facade of the old Opera House fronting the hotel's modern black glass exterior.

Heading into the countryside towards Transylvania we pass more medieval churches as well as peasant families riding on donkey-drawn carts.

We roll into Brasov, the capital of Transylvania. Schoolchildren play football in the sun-dappled shadows of the gothic Black Church, which borders the town square. Our hotel, the Bella Muzica, prides itself on being located in a 400-year-old building.

While the interiors have been refurbished, the cavernous restaurant in the basement with its stone arches and lanterns makes it seem as though we are eating in a modified but cosy dungeon.

Stepping outside the town's walls, we climb up to the White Tower, one of two watchtowers constructed in the 15th century to alert the townsfolk to imminent raids by Turks and Tartars. Perched on its steps, we watch tendrils of smoke rise from the roofs below, with barely a sound but for the gentle rustle of the river.

We make the obligatory detour to Bran to visit Dracula's castle.

A sign announcing Vampire Camping indicates we must be getting close.

Outside the castle, stalls sell blood wine and a few men wander about in masks and fangs, draped in red and black capes trying to act appropriately ghoulish.

Despite the build-up, the eeriness factor of the castle where Vlad the Impaler, the source of the Dracula myth, visited a few times, is disappointingly low.

Sunlight bathes the central courtyard and the arched windows offer bucolic views of a brook, green fields and the brick cottages of rural Transylvania.

A more imposing presence is Pelees Castle in nearby Sinaia, which rises out of its backdrop of rolling green hills and dense pine forest like a scene from a fairytale. Originally the home of King Carol I, it was later taken over by the Communist Party and used by Ceausescu to host dignitaries such as Richard Nixon, Muammar Gadaffi and Yasser Arafat.

From its terraces a range of regal sculptures of queens in flowing robes and knights in full armour gaze out onto the breathtaking landscape bordered by the snowcapped Carpathians.

Back in Bucharest, we spend our last afternoon searching for the graves of Ceausescu and his wife, Elena, who was also executed in 1989. Our queries for directions from passersby elicit a variety of responses.

One sarcastic woman questions why we are looking for them. Others shrug and say they don't know and don't care. It is dark by the time we finally pull up in front of the large iron gates of Ghencea Cemetery.

"Sorry, closed," shrugs the caretaker through the railings, his white teeth gleaming in the moonlight. We plead with him and finally he relents after securing a promise to buy him a beer.

We crunch along gravel to the dictator's grave; the Orthodox cross that marks the spot glints ghostly white in the light of my camera's flash. Several fresh bouquets of red and white lilies carpet the ground.

Elena's grave is relatively unadorned, with a black iron cross eerily resembling a stake rising out of its centre.

The two were buried in different parts of the cemetery, the caretaker explains, as punishment for their sins.

As we walk to dinner at Balthazar, a trendy French-Asian restaurant, later that night, the dimly lit backstreets are roamed by packs of stray dogs, progeny of the ones abandoned by the Romanians who lost their spacious dwellings to Ceausescu's People's Palace project.

Their howls send chills up our spines and we walk gratefully into Balthazar's oasis of warmth and light. As the howling recedes into the darkness, it feels almost as if the ghosts of Romania's past have finished their work for the night." (www.theaustralian.com.au)

Romania - seen by Nele Demeulemeester. First stage.

2011-02-14T11:07:00.001+02:00

For many people, Romania is a country, like so many others, that they know very little or almost anything about. Or probably, they assume they know the country because of all the immigrants that arrive in their cities; they blame them of taking their jobs (but most of the time, immigrants just do the work that locals don't like to do anymore). Or lastly they know a little bit of Romanian's history and the communist era.

And this is also how I ended up in this wonderful country with beautiful nature and amazingly hospitable people.

About 10 years ago when I was 17, my history teacher asked to write a paper about a historical event or a remarkable person. Not wanting to write aboutNelson Mandela, nor Mother Theresa, as I wanted to discover something else, I asked my mom for some inspiration. She came up with a dictator in the 80ies and his wife had a lot of shoes - but she didn't remember the name. I thought: "Mom, how can I write a paper about this??" But I googled a bit and soon I bumped into Ceausescu. After an interesting research and succesful paper, I wrote in my conclusions that "I didn't know when or how, but once I wanted to go and visit the country to find out if history was still visible and how it had influenced the actual situation in the country". Not knowing that one year later, I would already be in Romania with AIESEC (www.aiesec.com)

In the summer of 2002, I took off to Bucharest and headed towards Craiova where I took part in the AIESEC round trip "Romania beyond Dracula" (rather than Romania beyond Ceausescu). My first impressions of the country, apart from the shock upon arrival when I met the guards at the immigration office with heavy weapons and the rude customs officer. I didn't feel welcomed at all, luckily my AIESEC friend waited for me outside. After waiting for 6 hours in the airport ofBucharest (because I was so "clever" to book a flight that arrived at midnight, so we had to wait for the first bus to the city centre and the bus to Craiova).

We killed the time with chats about Romania, I translated my tourist guide which was considered by my friend as bad. It seemed that it was written by a person that only knew Transsylvania and had generalised all his experienced for the entire country.

So, not knowing what to expect for the rest, we left the airport at dawn. The busride to the centre was an eye-opener for me as a badly prepared Western tourist. The cars in the street seemed from the time when my grandparents just got married. The Dacia was overruling the streets of Bucharest for the last 5 years. When I got back in 2007, I was shocked again by the rapid evolution of the country, seeing more Porsche Cayenne, Mercedes and BMW than inBrussels.

In the centre, we passed the Presidential Palace built by Ceausescu. While the sun already burnt on our skins and after some bodybuilding exercises with my suitcases filled with chocolate and beers, we took a rest near one of the fountains on the main avenue. At this point, I thought back at the stories that I read to write the paper. All cruelties that happened to build the palace passed as a movie in my head. I burst into tears because of unbelief, I tried to imagine all the houses that were destroyed for the palace. My friend woke me up from my historical thoughts, saying that at Ceausescu's time people were at least sure of the things that they got from the government. The freedom that they gained after 1989 went hand in hand with poverty and uncertainty. So many people preferred to receive very few things instead of being free and left with nothing. This moment was actually one of the sadest I passed in Romania.

As from now on, the discovery of all unknown hidden paradises and charming people could start. I was surprised by the welcoming people whereever I passed. Romanians are very hospitable people. My friend carried my heavy suitcases all over the city, opened the door for me all the time, I - as a guest had to enter the house as the first one, I was even given his room to sleep in for the time I stayed (in total one month). I can't imagine this in Belgium: guys let you struggle with your luggage, the host enters the house first and the guest follows, and the guest is given a spare mattress or an inflateble mattress on the floor most of the times.

Another nice surprise was the delicious food. Oh my god, I rediscovered the real taste of tomatoes compared the perfectly looking vegetables that we find in the supermarkets here. But everything here tastes like water. Every morning, I woke up - went to the garden - picked a tomato and prepared my breakfast. I needed some days to adapt to the salty breakfast with cheese and vegetables, because I only eat bread with chocolate cream in Belgium. There was always one little plate with jam. So the first days I took that on my bread, until I discovered that this was only for your last slice - as a sort of a desert ... Shame on me, but nobody told me anything nor blamed me for my ignorance of the local habits.

And when I got back to Belgium, I asked my mom: do you have tomatoes and cheese. She gave me what she had in the house: a disgusting perfectly looking tomato without taste and some gouda cheese. Also tasteless compared to the good traditional Romanian cheese. It's a bit like feta, but a little different and a pity I can't find it easily in Belgium. Another cheese I really miss is the smoked one. I can go on with my list of delicious foods: raisins, watermelons, meat balls prepared on the barbecue, mamaliga (a side dish made with maize), ... Recently, I was really sad to learn that the tasty vegetables and fruits are threatened by the European Union rules which request perfectly looking stuff of a standard measure and a standard color. I do hope that these people who impose these rules have the chance to taste real food and become more flexible in order to save healthy and tasty food. It's not because an apple has a little brown dot that it's rotten. No, it's because of a little worm - a really intelligent animal that also knows which food is the best! And you will not die of it.

Another tradition in Romania is that you never throw away what is left in a glass. If I left a glass of water or juice half empty, I found it back the day after. On the other hand, if your glass is empty, it's filled immediately. So if you need a break during the palinca or tuica tasting, a local fruit brandy, you are advised to leave a bottom of a glass.

During the trip of "Romania beyond Dracula" some international delegates complained that it was almost everyday pork meat. I didn't mind because I'm quite flexible in food, but it is true that Romanians eat a lot of pork in all shapes, cuts and ways of preparing the meat.

I was also very lucky to participate in the holiday of Saint Mary (August 15th) at the country side. Romanians, being mainly Orthodox, also have a period of fasting before this day and abstain from all kinds of meat. This results in an enourmous party with at least 5 courses, all containing meat. I never as much meat in my life as then. Chicken, meat balls, barbecue on the

ground with some wood and an improvised grill, ... This was real tradition! And of course I had to share the alcoholical beverages too: home-made wine of the countryside, palinca in a special glass so that you don't smell it, because the smell makes you drunk. I was asked to drink it bottom up. Not being used of drinking these types of strong beverages, I was afraid to get drunk immediately, but indeed, I didn't feel anything at all - just my voice dissapeared for a minute because of the high percentage of alcohol (between 40 and 60, but nobody knows exactly, because it's all home-made).

After this day filled with traditions, I experienced once more the Romanian hospitality. The parents of my friend gave me some souvenirs to take home: a beautiful handmade plate and 2 wooden spoons, all heritage of the family. My friend even told me that those were the spoons that he fought for with his cousins and sister when he was at the country-side with his grandparents. I was honoured that they gave me this presents, but on the other hand, these were family pieces that I didn't want to take away from where it belonged to. I thanked the family gently for this present, but said that these things should stay at the countryside. Trying all my best to convince them, they didn't accept this and I had to take the things home. I really cherish this souvenirs and consider them as very special because they are the symbol for me that I was accepted as a family member and they also symbolise the Romanian hospitality.

7 years later, I was invited to the wedding of this friend. But that is another story full of traditions, which I will share with you next time. I can just add that the culinary aspects of a wedding are also particular.

Take care for now, and feel free to share your opinion and experiences or ask me for further explanations at demeulemeesternele@yahoo.com.

Remember: Thailanda & Cambodjia - Prima zi in Cambodjia

2011-01-30T15:46:00.001+02:00

"Ne-am trezit devreme, am luat micul dejun si ne-am luat la revedere de la gazdele noastre. Unul dintre ei ne-a dus la aeroport.

Zburam spre Bangkok cu ceva emotii la aterizare. Vom schimba avionul, dar si aeroportul. Sunt la 45 de km unul de altul. Zburam in Cambodjia cu Bangkok Airlines care are excusivitate pe aceasta directie – Siem Riap – si niste preturi nesimtite pentru cele 45 de minute de zbor... Mai tarziu, in Cambodjia, am aflat de la Kany (ghidul nostru de acolo) ca puteam veni cu autobuzul, am fi facut mai mult ca si timp, dar daca pui orele pe care le petreci in aeroport si faptul ca am fi platit undeva o treime din pret cred ca ar fi fost mai ok.

E bine de stiut pentru data viitoare :D sau pentru cei care veti merge!

Stam de ceva ore in aeroport timp in care ne cautam cazare pt Puket si Phi-Phi... insula... Aeroportul e dragutz pentru ca are si spatii amenajate pentru fumatori, astfel incat din cand in cand mai fumez o tigara. Oricum am fumat mai putin decat m-am asteptat... doua pachete i le-am lasat lui Lek suvenir si alt pachet satenilor pe drumul prin jungla... fumau tutun intr-o foaie ca de porumb... am incercat si eu, bineinteles! :))

Am reusit in aeroport sa intru 5 minute si sa anunt poporu' ca sunt ok.

Azi e ziua lui Alex... La muuuuulti aaaaaaaani, Aleeeeeeeeeex! I-am trimis sms sa-l uram!

Plecam spre Cambodjia dupa ce am inghetat prin aeroport. Au astia 15 grade in si peste 30 afara... In autobuzul ce ne duce la scara avionului era un tip certat cu dushul, atat de tare ca-ti muta nasul.

Asteptam sa decoleze. In Siem Reap ne asteapta ghidul. Sau cel putin asa confirmat. :)

Cum nu aveam cazarea asigurata am avut ceva emotii la completarea formularelor pentru viza, datorita faptului ca trebuia sa completam adresa la care vom sta. Dupa lungi deliberari am ales sa trecem adresa unui hotel dintr-o revista din avion! :D

Viza? Formularul il lasam intr-o sala mare la prima persoana din cele peste 10 pe la care va trece pasaportul si apoi astepti cuminte in fata ultimului sa fii strigat. Dam pasaportul si mergem la coada. se striga... au o limba frumoasa, atunci cand o vorbesc pe a lor, pt ca numele care le ies pe gura cand ne striga... Francoi (citit cum l-am scris)... tot asteptam sa-l vedem pe francez, cand apare o tipa cu privirea stalcita ca si numele...

Primesc viza. Apoi Adela si restul... radem cand stam la coada pt controlul vamal. Tre sa privim iar in camera ca la thailandezi... Bondarica fusese in China si povestea ca i-a fost greu cu viza pt ca erau “soparle olimpice” :))) Eu asta auzisem pt ca aveam inca urechile infundate... “Ce soparle olimpice”? si toata lumea se puse pe ras... Erau doar Jocurile Olimpice...

Iesim. Ghidul era acolo. socializam, discutam de traseu si cazare. Luam doi tuc-tuci si mergem sa cautam cazare... gasim... langa o farmacie... :) arunc un ochi sa vedem cum se prezinta, nah, n-am plecat de mult de la serviciu :) Apropos, ce-or mai face baietii mei?

Pe drum am vazut orasul, hoteluri foarte bine luminate si mari. Aerul e altul... Kany- ghidul e cu mine si Marius in tuc-tuc. Ne explica despre Siem Reap si Cambodjia... Ne intreaba care cu care suntem cuplati si rade cand aude ca eu sunt cel singur... “Karaokeee, ma' friend”... 60-70$ toata noaptea ... Nu stiu ce au astia cu mine, nu cred ca par disperat... :))

Recu negociaza cazarea in stilu-i caracteristic si scoate super reducere. Si aici totul se negociaza... Ne dushuim si iesim cu tuc-tucii in sat... pardon oras :). Ne oprim la o terasa destul de plina... plina de turisti... Mancam bine si bem vreo 4-5beri... Sa tot stai aici...Berea la halba e juma de $... la sticla? 3-4 $, dar si aici are 640 ml...

Luam tuc-tuci spre hotel... Ma apuc sa scriu pe muzica traditionala... Mi se inchid ochii...

Maine mergem la Angkor Wat...

Noapte buna, copii..."

Oferta Tarom de Ziua Indragostitilor... 259 E/ 2 persoane/22 locatii

2011-01-26T16:06:00.004+02:00

Compania TAROM pune în vânzare, în perioada 01-24 februarie 2011, o ofertă specială pentru Ziua Îndrăgostiţilor de 259 EURO, preţ cu toate taxele incluse, pentru două persoane care călătoresc împreună, dus-întors, pe zboruri directe operate de TAROM, dinspre România către Europa.

Oferta este valabilă pe 22 de rute directe TAROM, de la Bucureşti către Amsterdam, Atena, Barcelona, Budapesta, Frankfurt, Istanbul, Larnaca, Londra, Lyon, Madrid, Munchen, Paris, Riga, Roma, Salonic, Valencia, Viena, Zurich; Cluj - Frankfurt, Madrid, Viena şi Sibiu - Munchen.

Biletele pot fi achiziţionate de la orice agenţie proprie TAROM sau de la orice agent de turism acreditat.

Pentru a putea beneficia de această ofertă, este necesară petrecerea unei nopţi de sâmbătă la destinaţie, iar perioada maximă de şedere este de două săptămâni, cu plecarea în intervalul 10 februarie - 10 martie 2011.

Oferta dispune de un număr limitat de locuri şi se supune unor termeni şi condiţii.

Totodata mai este de mentionat oferta KLM "Top destination at bottom prices" valabila pana la 31 ianuarie!

Sursa: www.tarom.ro si www.klm.com

Descoperim Antarctica la 15 ani...

2011-01-26T14:56:00.002+02:00

Alpinista Crina Coco Popescu, în vârstă de 15 ani, a finalizat ascensiunea pe masivul Vinson, record mondial de vârstă pentru România, îndreptându-se acum spre următorul obiectiv: masivul Sidley, cel mai înalt vulcan al Antarcticii, informează Mediafax.

"Am stat 15 zile in Union Glacier aşteptând să plecăm. Între timp am făcut ture de schi, am mers pe vârfurile din jur, ne-am antrenat. O să încercăm să facem vârful cât mai repede", a declarat Coco.

Plecarea echipei către Sidley a fost împiedicată până acum de un sir de incidente neprevăzute: în Punta Arenas, baza logistică ALE, a fost o săptămână de greve generale care au blocat toate căile de acces şi implicit decolarea Ilyushin-ului cu care urmau să vina şi restul de expediţionari.
Când apele s-au liniştit şi toată lumea era pregătita, încă o veste neplăcuta a schimbat planurile: unul din motoarele avionului nu a mai pornit. A fost necesară încă o săptămâna de aşteptare în care mecanicii aduşi din Rusia să repare defecţiunea.

Vremea a fost favorabilă în toată această perioadă, după cum povesteşte Coco: "Timpul a fost relativ până acum: în general nu a fost frig, n-a scăzut sub -34 grade, dar în toate zilele a bătut vantul. Frig şi vânt foarte puternic au fost numai vreo 3 zile".

De asemenea, odată cu trimiterea pozelor prin intermediul unui pilot rus, Coco a ţinut să-şi liniştească tatăl, trimiţându-i un mesaj scris pe un şervetel: "Nu ai de ce să fii ingrijorat, totul e ok, nu se poate întâmpla nimic rău aici".

Obiectivele lui Coco în cadrul expediţiei din Antarctica sunt escaladarea Mt.Vinson (ascensiune încheiată în 4 ianuarie) şi Sidley - cel mai înalt vulcan de pe continent. Dacă şi ascensiunea pe Sidley reuşeste, Coco va fi prima alpinistă din lume care încheie circutul Seven Volcanoes - cei mai înalţi vulcani de pe cele 7 continente.

Mai multe informatii despre cum se "Traieste la altitudine" gasiti pe http://crinacocopopescu.blogspot.com/ sau http://www.cocopopescu.com/!

O fărâmă din Praga mea, by Clara S. (Photos)

2011-01-18T13:08:00.000+02:00

O fărâmă din Praga mea, by Clara S.

2011-01-17T22:45:00.003+02:00

I se spune “oraşul de aur”. Însă iarna nu e nimic auriu în Praga, nici măcar asfinţitul. Dar cine are nevoie de el, când există clădirile înfrigurat înghesuite una-ntr-alta, uşile uriaşe din metal zornăitor ferecate misterios, colinele şugubeţe pe care poţi oricând să te joci de-a v-aţi-ascunselea, străduţele strâmbe şi ameţite ce ascund bric-a-brac-uri, galerii, anticariate şi antichităţi, magazine cu muzici, pub-uri pline de viaţă şi restaurante cochete? Cine tânjeşte după aur când are castele cocoţate pe vârfuri de colină sau pitulate strategic, poduri străjuite de pe care auzi glasul păsărilor revoltate, freamătul apei înfrânate şi zumzetul oraşului? Când îl are pe Freud şi Kafka, când există Dancing House, viaţa din oraşul vechi, berea brună, Becherovka şi muzica bună?

Dar încă n-am gustat Praga. Am aterizat într-o după-amiază târzie de duminică. Nu m-aşteaptă nimeni şi nu-mi sunt deloc clare locurile, reţelele de transport, direcţiile. Dar m-am obişnuit. Dacă n-am google-it suficient acasă, filez un Info point. Orice aeroport trebuie să aibă unul. „Avem nişte hărţi-ghid numai că nu sunt gratuite, pe acelea mi le aduce şeful meu abia mâine, că e început de an. Asta, spre exemplu, costă 112 coroane, cam cât o cafea”, zice feciorul din spatele tejghelei cu un zâmbet strâmb. „Ei aş, că doar n-oi veni din Bangladesh – acolo se fac mai nou hainele H&M. Cumpăr-o tu pe-asta!”, spun şi eu, mulţumesc şi mă tirez. Păi o cafea (mă documentasem), era în jur de un euro şi jumătate, adică vreo 35 de coroane. Alături, e un centru cu informaţii despre mijloacele de transport. Au hărţi gratuite, e clar că şeful lor ajunsese mai devreme. Variantele sunt următoarele:

- 26 de coroane (un euro = aprox. 25 de coroane, ca să ştim cum ne situăm) până la hotel şi aveam de schimbat autobuz-metrou-tramvai. Genul acesta de bilet este valabil pe toate mijloacele de transport, timp de 75 de minute din momentul în care este „bifat”, la urcare.

- Circa 480 de coroane – un minibus care ajunge undeva în zona centrală şi în care pot urca până la patru persoane

- 700-800 de coroane – taxi. De la aeroport până în centru sunt în jur de 15 kilometri.

Cumpăr bilet - aleg prima variantă, normal, am şi altceva de făcut cu banii. Ştiu, you get what you pay for, dar în afara troler-ului, nimic altceva nu mă incomodează...

Teoretic, atunci când ieşi din aeroport nu-ţi trebuie decât un pic de atenţie şi de control al senzaţiei aceleia că totul e vraişte şi străin. Pentru că, în realitate, de cele mai multe ori (experienţa mea vizează „lumi” occidentale), lucrurile sunt logice, simple şi la-ndemână. În staţie, 119 (autobuzul „meu”) ajunge în câteva minute. Lângă mine, un cuplu. Autohtoni. El se oferă să m-ajute cu trolerul, apoi îmi spune că trebuie să bifez biletul şi că îl pot folosi pe orice mijloc de transport, vreme de 75 de minute. Nu-ntrebasem, dar... din Cehia nu arătam sigur. La coborâre, m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor. Dacă mai vreau să ştiu ceva. „Acum iei metroul de pe dreapta şi cobori la Namesti Miru. Trebuie să scrie Hostivar”....

Mereu (parc-aş fi colindat o veşnicie) am avut senzaţia că felul în care funcţionează metroul în Paris este atât de logic şi de „cu bun simţ”, încât e .. perfect! În Praga, şi tramvaiele sunt la fel. Autobuzele nu le-am folosit. Ai o hartă, ştii destinaţia, eşti atent la direcţie şi te-aşezi pe peronul potrivit, n-ai cum să încurci ceva. Totul este marcat: locul în care te afli, direcţia de mers. E simplu...

Şi da, nu e nimic exagerat dacă spui că n-ai vreme să te plictiseşti şi nici motive. Pentru că ai mereu de ales: muzee, plimbări în oraşul vechi - The Old Town, adică Stare Mesto, la castele, adică Prazsky hrad, pe Charles Bridge, alias Karluv most, în Wenceslas Square - Vaclavske namesti sau Lesser Quarter - Mala Strana. Ai de ales între berea blondă, cea brună şi mixtă, între Becherovka (o licoare tradiţională obţinută din ierburi), Jagermeister (da, e băutură nemţească, dar şi goulache-ul e unguresc şi ţi-l servesc cu tot atâta mândrie de parcă ar fi producţie proprie), vin şi alte delicii lichide. Ai de ales între tot soiul de mâncăruri, multe din ele, ce-i drept, din bucătăria internaţională. Da’s bune oricum. Poţi să te opreşti pe o străduţă lăturalnică, cum este Golden Lane, să te holbezi spre cer ca să vezi, undeva în Stare Mesto, the Hanging Man (Freud) al lui David Cerny, care mai are şi alte astfel de minunăţii în Praga, sau să hoinăreşti – în orice moment al zilei sau nopţii – pe malul Vltavei. Poţi să intri în barurile micuţe de care te-mpiedici la fiecare pas şi să stai la o măsuţă, străin, tăcând, adulmecând, savurând, neştiut de nimeni. Poţi să mergi la operă, la balet, să asculţi jazz sau rock. Şi fiecare seară va fi altfel decât celelalte. În Praga regăseşti, într-un anumit fel, câte ceva din Viena, din Paris, din Amsterdam...

Şi pentru orice alegi, preţurile sunt mai mici. Spre exemplu, berea. O poţi cumpăra cu 35-45 de coroane, adică mai puţin de doi euro. O porţie de paste cu creveţi, un pahar cu vin alb şi un aperitiv (pe care nu-l comanzi, dar pe care-l plăteşti!!!) plus bacşiş te poate costa 200 de coroane. Nici biletele de intrare în muzee nu sunt atât de scumpe ca în alte capitale europene. Aşa că…

Una peste alta, „oraşul de aur”, „oraşul celor 100 de clopotniţe” şi cum i s-o mai spune e savuros. Eu aşa l-am descoperit: boem, cu trecut, cu poveşti, puţin elegant şi cochet, puţin extravagant şi incitant, uşor alunecos. Parcă te-ai fi vrut pierdut cu două sute de ani în urmă, deschizând o uşă dintr-o clădire cu acoperiş colorat şi dantelat (şi nu e nici o metaforă aici) sau mergând pe pietrele de râu şi ascultând freamătul lumii. Şi n-am plătit scump pentru asta.

La ce strâmbi din nas în Praga (sau la ce-am bombănit eu)

- la faţa aproape nepăsătoare a chelnerilor/ ospătarilor/ barmanilor/ vânzătorilor. Undeva, într-un magazin de suveniruri, un băiat sârb care-şi făcea studiile în Praga, mi s-a plâns (eram cumva de-a lui, mai aproape de casă. Înţelegeam) că cehii-s „naşpa”: nu-ţi zâmbesc, nu se poartă frumos, nu le plac străinii. O amică pe care am cunoscut-o în Praga a replicat: „Da, e-adevărat, dar atunci când îţi vei face un prieten ceh îl vei avea pe viaţă. Nu ştiu cum e mai bine....”

- la modul în care îţi servesc un aperitiv într-un restaurant, deşi nu l-ai comandat, iar la final ţi-l trec pe nota de plată. Şi nu, nu fac asta doar cu străinii (am verificat). Dacă nu te-ai înfruptat suficient din licioarea brună-blondă, ai putea avea senzaţia că eşti luat de fraier.

- la chiocşurile de schimb valutar. Atenţie la comisioane! Atenţie la paritate! N-aţi vrea să primiţi 17 coroane în loc de 24, spre exemplu, pentru un euro. Dacă n-aţi plecat cu CZK (coroane cehe) din ţară (puteţi găsi la bănci, BCR-ul spre exemplu are cu siguranţă), cele mai „safe” sunt ATM-urile şi băncile. În multe locuri se poate plăti cu cardul.

- unii (ghiduri, site-uri, agenţii de turism, ghizi etc.) spun că trebuie să te fereşti de hoţii de buzunare. Eu nu i-am întâlnit, dar cu siguranţă nu e un anunţ pe care să nu-l auzi şi în alte capitaler/ oraşe ale lumii

- s-ar putea ca unii să vă spună că cehilor nu prea le plac românii. Deşi cu siguranţă Praga are parte de mult mai puţini români decât are Parisul, Londra, Bruxellesul, Atena sau Roma. În plus, n-am întâlnit pe nimeni cerşind sau făcând altceva. Adică n-am văzut. Or fi fost în vacanţă....

Ce-aş verifica înainte dacă n-aş şti din alte surse încotro mă-ndrept:

- Vremea: http://www.intellicast.com/local/weather.aspx?location=EZXX0012

- Despre Praga: http://www.praguewelcome.cz/en/ şi (de preferat! ca jurnaliştii, din surse diferite)/ sau http://www.czechtourism.com/

- Transportul public. Pentru detalii, daţi un google pe: http://www.dpp.cz/en/ sau http://www.cedaz.cz/photogallery-en-transport-airport-prague.php

- Timpul! Dacă nu vă presează, vizitaţi şi ceva din împrejurimi. Spre exemplu, la numai 60 de kilometri (drumurile sunt OK, nu faci o veşnicie până la destinaţie), se află un fost lagăr de concentrare, în Terezin: http://www.terezin.cz/en/index.asp

Foto Bulgaria...ski...

2011-01-14T19:14:00.004+02:00

Foto Bulgaria...ski... by Sergiu V., Ofelia T., Marcel I.

Recomandam: GAZETA A FOST LA SCHI ÎN BULGARIA » Bansko rîde de Poiana Braşov

Bulgaria iarna... & Oscar - Ski, Bansko, ianuarie 2011

2011-01-08T16:02:00.007+02:00

"We are the champions, my friends..." Asa incepe si se termina povestea aceasta...

Apres ski... al doilea pahar de vin...

Este ultima zi, maine plecam spre Bucuresti. Ma doare un pic mai tare genunchiul, dar soarele compenseaza durerea si micile disensiuni intre prieteni. Este foarte reconfortant sa faci plaja inconjurat de zapada si sa auzi un "turn Babel" in jurul tau, dar toata lumea sa fie cu zambetul pe buze...

Drumul spre Bansko a fost picantat cu o peripetie... A nins, si la fel ca in Romania, iarna din ianuarie i-a luat pe nepregatite pe vecinii (de suferinta) nostri bulgari. Nu distingeam sub zapada bordura de pe marginea drumului, astfel incat m-am trezit facand rotiri cu masina... 1080 de grade... nu mai detaliez, a fost senzatie oricum... De aici au inceput pe parcusul vacantei tot felul de glume, gen... "ne mai invartim si noi de-o bere pe aici?" sau "invarte-te mai repede sau lasa-l pe Marcel s-o faca!"...

Am regasit Bansko pentru a 3-a oara. La fel de primitor. La fel si Teddy House, un loc dragut mai ales prin "dragutenia" oamenilor care-l pastoresc. Svetla - managerul micului hotel - este la fel de saritoare ca-n ultimele dati, iar Tedy (personaj nou) are un mod inedit de a ma distra de fiecare data: dand din cap precum noi a "nu", ea de fapt afirma cu zambetul pe buze... dar noi... "cum nu mai e bere?", "nu e buna mancarea? sau rachia?" Apoi ne dam seama ca totul e ok.

Zilele au trecut repede, invataceii au prins drag de ski, dar au avut de luptat seara pentru a nu cadea rapusi de oboseala, cei mai avansati si-au testat limitele pe partii mai grele... Cozile la telegondola erau uitate cand alunecai pe zapda, insa fiecare dintre noi (la rece) putem "aduce" imbunatatiri acestui loc, chiar daca este de departe superior statiunilor noastre...

Serile sunt ocupate de jocuri si bucataria traditionala bulgara... "Risc", poker si mai ales "Mafia"... "Criminalii" isi fac loc rand pe rand printre noi, creind discutii in cupluri: "Nu pot sa cred ca m-ai omorat iar"! ;)) Eu m-am saturat sa fiu "politist" pentru ca exista marele risc ca si atunci cand nu sunt sa fiu ucis din prima runda, pentru ca aveam "mirosul" mai ascutit...

Ieri am avut sesiune foto pe partie, deci vor aparea si fotografii! Am cazut special pentru fotografie pentru ca in celelalte doua dati pe bune nimeni nu era pe faza cu aparatul...

Ma intind din nou la soare... apoi mai dau o tura pe partie pentru a-mi lua la revedere de la zapada si bucuria pe care mi-o da!

***

Oscar - Ski, Bansko, ianuarie 2011

Acestea sunt si nominalizarile si castigatorii (cele de anul trecut sunt aici):

Cele mai gratioase cazaturi: Ofelia, cazatura din categoria "bolovan", la prima iesirea din telegondola :)) )
Cel mai somnoros: dimineata - Andrei (partia se deschide dupa 12, nu? :)) ), seara - Bondarica & Ofelia (Si nu-ti trec porecla!:P)
Cel mai fain mers "de dupa": Bondarica (ca un robotzel ;)) )
Cea mai dureroasa cazatura: Sergiu (si nu a fost una de la ski, ci cu capu' de un scaun! Auch! )
Cele mai multe beri baute pe partie: Nu se acorda! ( N-a fost Coco! :P) Premiul se va numi "Coco".

Cel mai "ratacitor": Recu (slabutz, 10 minute de ratacire + 5 min pana a luat o harta pentru a gasi hotelul)
Cel mai "vinovat": Alina (chiar si cand era povestitor era votata pentru "criminal")
Cel mai mare "mancator de zapada": Nu se acorda! Si se inlocuieste cu "kamikaze": Sergiu! :P
Cei mai nesimtiti: "moldovenii" care au indus in eroare grupul legat de "taxi"...
Cei mai ok: Tedy (благодаря!) & Svetla
Cel mai "invartitor": Maaaaarceeeeel!(Rez, Titi-Rez!)

Top ziceri:

1. Nu-ti baga **** in ea de partie ca mergi in plug! (Recu) :))
2. Say "hello" to my little friend! (un necunoscut care se tara cu o placa... Este replica lui Tony Montana din "Scarface")

3. "Tata a fost miliatian 40 de ani" (Andrei - scuza suprema la "mafia")
Mentiunea1: "Aia era partie neagra! Mai aveam putin si ma rugam sa faca scari!" (Sergiu, referitor la o bucata din partia 5...)

Mentiunea2: "M-am pus pe schiuri, am (a)prins un fir de iarba... si am picat..." (Sergiu)

La multi ani si la multe "descoperiri"!

2011-01-07T13:15:00.001+02:00

La multi ani sanatosi! 2011 sa va aduca multe descoperiri si bucurii!

Eu imi propun sa va povestesc cat mai multe despre locurile in care ajung si nu numai atat: incerc sa strang mai multi priteni care sa impartaseasca experientele lor, sa ne spuna povesti din calatoriile lor, sa ne arate fotografii... sa ne faca pofta "de duca"!

Pentru inceptul acesta de an astept cateva impresii ale unui strain despre Romania, dupa ce a vazut tara noastra de 4-5 ori in ultimii 10 ani, o "corespondenta" din Praga, ceva dinspre Asia... apoi mai vedem!

Sa ne "descoperim" cu bine!

Top 10 locuri din lume pe care nu le poti vizita!

2010-12-21T15:22:00.001+02:00

Secrete bine pazite, mituri si legende nascute pe seama lor. Sunt locuri demne de scenarii de film, despre care se cunosc foarte putine lucruri.

10. Mezhgorye
Muntele Yamantau si orasul Mezhgorye (cunoscut in trecut sub numele de Beloretsk-15 si Beloretsk 16) ascund unul dintre cele mai mari secrete ale Rusiei.
Se znoveste ca muntele Yamantau are legatura cu expresia "Mana Moarta". Mai exact, cu puterea de comanda nucleara si sistemul de control al rachetelor strategice.
Suna foarte mult a proiect subteran secret, in cazul unui razboi nuclear.

9. Arhivele secrete ale Vaticanului
Biblioteca Vaticanului. Este cea mai misterioasa institutie din tot statul papal. Cei aproape 50 de km de rafturi pline cu documente au "reputatia" de a ascunde informatii despre scandaluri in care au fost implicate personalitati importante, secrete si descoperiri dintre cele mai socante, toate pastrate in siguranta de-a lungul a secole de tacere si discretie.

8. Clubul 33
Walt Disney a simtit nevoia unui loc privat, special, in care sa se poata intretine cu sponsorii sau alti oaspeti. Prin urmare, in 1967, a luat nastere Clubul Exclusivist. Dupa moartea sa, Disney Land a decis ca acest Club 33 sa fie deschis numai pentru membrii speciali si oaspetii lor. Exclusiv, pe baza unei legitimatii. Misterul? In iunie 2007, lista de asteptare pentru cei care doreau sa devina membri era veche de 14 ani. Ea s-a inchis in aprilie/mai 2007, astfel ca nimeni nu stie cum poate avea acces in clubul lui Walt Disney.

7. Moscova. Metroul 2
Rusia are un sistem secret de linii de metrou care sunt paralele cu cele ale metroului public din Moscova. Lungimea Metroului 2 se zvnoneste ca ar depasi-o chiar si pe cea a celui public. Se spune care are 4 linii si 50 pana la 200 de metri adancime si ca face legatura intre Kremlin si cartierul Serviciului General de Securitate, aeroporul Vnukovo 2 si un oras subteran la Ramenki, la care se adauga alte locuri de importanta nationala. In 1994, mai multi lucratori de la serviciul urban au gasit accidental urme ale sistemului subteran. Cu toate acestea, nu au fost facute publice prea multe informatii.

6. White's Gentlemen's Club
White's este un club londonez al gentlemenilor, construit in 1693 de un imigrant italian, Francesco Bianco. La inceput, aici se vindea ciocolata calda, o delicatesa rara si foarte scumpa la vremea respectiva.
In secolul al XIX-lea, cladirea era exclusiv destinata tinerilor gentlemeni provenind din inalta societate. Teoretic, toti domnii la moda aveau statutul de membru, dar practic numai cei foarte influenti aveau acces. Astazi este cunoscut mai mult ca un loc de socializare si jocuri de noroc. Ca si in cazul clubului lui Walt Disney, insa, nu se stie nimic despre cum poti sa ajungi membru.

5. Aria 51
Aria 51 este cunoscuta pentru natura secreta si incontestabila legatura ca studii clasificate despre fenomene neobisnuite. Asa se face ca a devenit un punct de interes pentru teoriile moderne legate de OZN-uri. Localizata langa Lacul Groom, este o mare baza militara secreta care sustine dezvoltarea testelor experimentale si a sistemelor de arme. Perimetrul de securitate este pazit de forte militare private. Baza nu apare pe nicio harta publica a Statelor Unite. Cine incearca sa patrunda in aria de securitate risca sa fie ucis.

4. Camera 39
Aparuta in 1970, Camera 39 este una dintre cele mai secrete organizatii din lume. Misiunea ei: sa obtina sustinere straina pentru regimul nord-coreean al lui Kim Jong II , liderul suprem al Coreei de Nord. Puternica entitate care exista de zeci de ani, este banuita ca ar scoate fonduri din contrafaceri si contrabanda cu droguri si arme. Banii sunt folositi de Kim, potrivit expertilor, numai ca sa cumpere loialitatea oficialilor de rang inalt si sa pastreze controlul asupra tarii. Camera 39 se banuieste ca este localizata intr-o cladire a Partidului Muncitorilor din Pyongyang.

3. Marele Altar Ise
Marele Altar Ise este considerat unul dintre cele mai sacre locuri din Japonia. Dedicat zeitei Soarelui, Amaterasu, este cunoscut inca din anul 4 i.H. Altarul este daramat si reconstruit o data la 20 de ani, ca parte a convingerilor Shinto despre moarte si reinnoire a naturii. Singurele persoane care au acces in templu sunt membrii familiei regale si inaltii preotii.

2. Mount Weather
La 74 de km distanta de Washington DC, exista o baza militara secreta, localizata in adancurile unui munte, langa o localitatea rurala Bluemont, Virginia.
Mount Weather este de fapt un oras subteran. Aici se presupune ca sunt strazi, cafenele si spitale, un sistem propriu de purificare a apei, cladiri de birouri, un mic lac cu apa proaspata din izvoarele subterane si chiar un sistem de televiziune. Toate controlate de Agentia Federala a Managementului de Urgenta. In cazul unui razboi nuclear, presedintele, cabinetul sau si restul Biroului Executiv s-ar putea muta in Mount Weather.

1. Menwith Hill
Este un loc aflat sub administratia Fortelor Aeriene Britanice, cunoscut pentru legaturile cu reteaua de spionaj Echelon. Baza Menwith Hill este langa Harrogate in nordul Yorkshire-ului, Anglia. Este cea mai mare statie de monitorizare electronica din lume, care deserveste atat Regatul Unit al Marii Britanii, cat si Statele Unite. Aici este cheia retelei mondiale de supraveghere electronica si spargerea codurilor secrete, adica ceea ce se numeste "hacking".

Daca ajungeti sa vedeti vre-unul din aceste locuri sa ne povestiti si noua! :P

Eclipsa de luna... totala.

2010-12-21T14:07:00.001+02:00

O eclipsa totala de luna a fost vizibila marti dimineata in vestul Europei, America Centrala si America de Nord. In timpul acestui fenomen rar, Luna a prezentat o culoare roz, aramie si chiar rosu sangeriu, cauzata de devierea razelor solare, acestea trecand prin atmosfera Pamantului, scrie AFP.
A fost prima eclipsa de acest fel care a coincis cu solstitiul de iarna, din 1638 incoace.
Eclipsa totala de luna nu a fost vizibila din Romania.

Eclipsa totala poate avea loc numai atunci cand este luna plina. Cand Soarele, Pamantul si Luna sunt aliniate perfect, Luna ar putea fi temporar lipsita de lumina Soarelui atunci cand trece in conul de umbra al Pamantului.

Iata ce fenomene astronomice pot fi vazute si din tara noastra in 2011, potrivit Observatorului Astronomic "Vasile Urseanu":
- Eclipsa partiala de Soare care se va produce pe 4 ianuarie 2011
- Eclipsa totala de Luna in 15-16 iunie 2011

- Planeta Saturn se poate vedea cel mai bine intre lunile martie si iunie, iar Jupiter intre septembrie si decembrie. Venus apare pe cerul de seara in luna septembrie si ramane acolo restul anului.

- La inceputul lunii mai pe cerul de dimineata se vor afla patru planete: Venus, Jupiter, Marte si Mercur. Venus si Jupiter se vor afla foarte aproape una de alta in zilele de 11, 12 si 13 mai.

Sursa: hotnews.ro

Cele mai urate... statui...

2010-11-21T14:21:00.002+02:00

Atunci cand calatorim vrem sa gasim locuri si imagini care sa ne bucure privirea, insa mai sunt si "rateuri" de care putem da in calatoriile noastre de descoperire, ca de exemplu... cele mai urate statui...

In acest colaj gasiti: un tanar care f... o broasca testoasa (ar fi trebuit sa calareasca), un craniu care-i face acelasi lucru unui barbat in Praga, dragostea eterna din Thailanda, "boratorul" din Londra, o "frumoasa" Brigitte in Saint-Tropez, un mare rahat din San Jose (si scump...500000$) care ar fi trebuit sa reprezinte zeul mezo-american Quetzalcoatl - o figura importanta pentru civilizatiile precolumbiene,

un cal albastru, inalt de opt metri, cu ochii stralucitori si cu organe genitale proeminente ..din Denver, un monument inchinat ...gandacilor in Alabama, un porc calugar, o combinatie intre o cicatrice urata si un organ sexual feminin (prezentand... unul dintre turnurile gemene in mijlocul caruia se scurge o lacrima) in Puerto Rico, un cuplu gol dintr-un hotel din Londra, barbati urinand... Praga...

Si mai sunt: statuia lui Petru cel Mare (Teribilul), o veche statuie sovietica aurita si modernizata astfel incat se invarte dupa soare in capitala Turkmenistanului, monumentul renasterii africane din Sengal (asta nu mi s-a parut urata, dar este condamnata pentru stilul artistic pseudo-sovietic şi ţinuta sumară a femeii)...

Cred ca intre acestea si-ar fi facut loc si "Cartoful tras in teapa" sau "scobitoarea cu maslina" cum este numit monumentul din Piata Revolutiei, Crucea Secolului, supranumita si biscuitul, nasturele sau aspirina gaurita de la Televiziune, "Cheliosii" intemeietori ai UE din... Herastrau, lalelele (din care deja una rupta) din Panelimon Iancului ce are asociata "metafora vietii" din Cosbuc, monumentele colorate din Otopeni... . Specialistii (?) mai amintesc de statuia lui Charles de Gaulle din piata cu acelasi nume (alintata "Ospatarul"), precum si de bustul liderului turc Atatürk prost amplasat chiar pe Calea Victoriei, stradă înfiinţată după ce România şi-a câştigat independenţa în urma războiul cu turcii, din 1877...

Sursa: travel.descopera.ro, adevarul...

Flori...

2010-11-20T14:25:00.000+02:00

Varful Ciucas

2010-10-26T17:25:00.004+03:00

Am trezit soarele dimineata cu urcatul nostru pe munte, iar la sfarsitul zilei l-am trimis la culcare...

Acum trebuie sa recunosc ca nu am plecat chiar asa dimineata, doar era week-end... insa la ora 10 urcam deja. Mixul de verde etern al brazilor amestecat cu galbenul si ruginiul foioaselor creeaza tablouri pe care le vezi fara a merge la vreo expozitie. Ici-colo, la baza, cateva stancute, spre varf mai multe... urcam din greu portiuni abrupte sau mergem ca niste "pitici misto" acolo unde suflul ne lasa...

Ma opream din cand in cand sa pun in aparatul foto cateva din bucuriile retinei... ace de brad cu ace de gheata... stanci in forme ciudate... efortul nostru... "piti" la munte (Reporterul:" De ce ai ales sa mergi pe munte astazi?" Piti: "Mi s-a spus ca este un Mall in varf si sunt reduceri!) ... peisaje ca-n basm...

Asa am mers si noi; peste sapte deluri/munti si sapte vai... am cucerit varful visat sau nu in noapte dinainte... ne-am bucurat de privelistea de-acolo in bataia vantului si de reusita... si am inceput coborarea pe un alt traseu...

Am ales sa curatam un drum forestier, astfel incat am adunat cinci saci mari de pet-uti, doze de bere, hartii si alte prostii... am scapat un copac pe care cativa liceeni voiau sa-si lase singura amprenta posibila " Ion+Maria=Love"... am privit mahniti cum nimeni din cei cam o suta de oameni cu care ne-am intalnit nu a pus mana sa ia macar o hartie... ne-am bucurat cand, exact la final, a oprit o masina (noua, curata, stil american...) langa noi si niste baieti (din Bucuresti) sau oferit sa ne ia sacii! Respect!

Am ajuns acasa rupti... insa nici asta, nici infrangerea Craiovei (!) nu ne-au rapit zambetul cu care am adormit...

Remenber: Thailanda & Cambodjia - Jungla 2

2010-10-10T13:38:00.000+03:00

Am inghetat putin azi noapte...pe la 2.00... a trebuit sa ne bagam in sacii de dormit si s-a rezolvat...

Dimineata... cafea, mic dejun pregatit de Lek.

Plecam spre elefanti. Ne luam la revedere de la gazdele noastre. Satul are aproximaativ 100 de suflete. O parte din ei pleaca echipati cu niste “sici”la taiat de... nu stiu ce! :)

Urcam si coboram iar.Pesisajul, aseanator cu cel de ieri parca e rupt din “Apocalypto”. Alina reia suflul greu de ieri, insa tot ambitioasa ramane. Ne tinem bine. Mergem pret de vreo 40 de minute si ajungem la albia raului unde se adapau...elefantiiiiii!

Nuh era acolo deja. Facea “bambula”- pluta din bambus lunga de vreo 6-7 m si lata de 1m jumate – cu care vom cobora pe rau. Il ajut sa lege si sa taie niste bambus. Chiar ii ofer primul ajutor :)) atunci cand se taie la un deget, adica ii pun un plasture din bagajul meu! :P

Pluta e gata. O probam. Rezista.

Ne cocotzam pe elefanti. Eu cu Recu si Bondarica, Marius cu Adela si cu un alt ghid al elefantilor. Pornim prin albia raului fascinati de acesti uriasi.

Peisajul e superb. Traversam raul din cand in cand admirandu-l. Cel care avea grija de elefantul nostru ne lasa singuri si merge pe mal, urcand pe stanci si prin copaci...

Lek si Nuh ne depasesc cu pluta. Ne vor astepta aproape de un alt sat Lakhu. Mergem mai bine de o ora pana dam de ei. Schimbam elefantii cu pluta.

Nu mergem mult si ne oprim in sat. Lek ne-a spus ca e anul nou la ei :)) asa ca trebuie sa bem fara sa refuzam. Sunt foarte prietenosi. Ne dau si mancare. Facem poze cu fiecare din familia sefului, care cu iertare sa-i fie dar era cam beat... :) Bem iar “magic water”; barbatii trebuie sa dea paharul peste cap. Alina e si ea mai barbata. Am tras vreo 7-8 shot-uri! e ca o tzuica, dar diferita la gust. Seful tribului e foarte... pupacios si-i place sa i se faca poze!

Ne luam la revedere si de la ei si plecam cu plutaaaa..... bambulaaaa....

Apa nu este foarte adanca; uneori are cativa metri,alteori dam de stanci, mai sunt altele pe care trebuie sa le ocolim. Stam in picioare si pastram echilibrul, carmind tot din bete de bambus. Lek e in spate, Nuh in fata, iar cate unul dintre noi in fata lui Lek ajutand la carma.

Sunt portiuni in care apa este foarte rapida, nu reusim sa evitam o stanca si ne blocam. Sar in apa, dar e prea adanca pentru mine. Strig sa-mi arunce vesta... imi prind vesta si pun umarul la propriu si la figurat pentru a urni pluta... Lucram ca o echipa, Marius ca imparatul sta pe pluta! Am urnit-o. Pretul? Cateva zgarieturi si vanatai... mai tarziu s-au dovedit a fi nu doar cateva...

Asa am mers cateva ore prin peisajul acela superb... avem poze de peste tot, daar ca va fi probabil o sesiune diferita... cea de poze... avem si ceva fimulete asa ca va fi si mai interesant...

Ne-am intors in Chiang Mai obositi, dar happy... Pe drum s-a dormit la greu!:) Pe drum Lek m-a intrebat daca vreau sa merg la “sex-karaoke”, cu gesturi explicite. L-am refuzat.

Seara sesiune de shopping, dupa una de masaj mai putin reusita ca cea de acum doua zile.

Tuc-tuc... Tuccccccccc-tuuucccccccc-tuuuuuuuuuuuuuuuccccccc si 3 minute eram acasa, nu in juma' de ora cat am fi facut pe jos. “Tuc-tucul” e un fel de caleasca mai mica trasa de o motocicletaaaaa.... tuc-tuuuuuuuuuuc....

Bagaj. Maine plecam spre Bangkok si de acolo spre Cambodjia...Somn... sfooorrrrrrrrr...

Remember: Thailanda & Cambodjia - Jungla

2010-10-05T00:42:00.000+03:00

Stam langa foc. Lek ne vorbeste despre Thailanda... Chaolin, Lisu, Lakhu, Aka, Mu, Yo...
Ne-a gatit. Avem retetele toate. Alina a notat tot! :) Totul picant! :))) Dar total diferit de ceea ce mancam noi de obicei... am mancat zilele astea la orez si chili cat n-am mancat in 29 de ani.
E fenomenal. Totul. Nu avem curent...dar cui ii trebuie...
Lek vorbeste in continuare despre Thailanda si istoria lor... baiatul gazdelor canta la chitara... avea chitara in mijlocul lunglei...
Casa... nu are usi. Te descalti la intrare. Asa se face peste tot aici, chiar daca e casa...sau banca...
Avem nevoie de masaj! Am facut in Bangkok thai masaj, in Chiang Mai oil massage. E relaxant. Atat de relaxant incat te trezesti cand te intoarce sau cand te chinuie un pic... Ne-ar trebui pentru ca am mers 7 ore prin jungla. Am urcat. Am coborat. Urcat iar si iar si iar....Abia ne mai tineam pe picioare... atenti la zgomote si la orice misca..
Lek vorbeste in continuare... Am baut whiskey thailandez, iar acum "happy water", ceva facut aici...bautura locala din acest trib...
E fascinant. In fundul lunii. Nu avem curent. Mancam...ceva, altceva... Suntem obositi, dar e fascinant.
Nu am mai simtit asa sentiment. Nu asa.
Nu mai scriu... vreau sa ma reintegrez...m-am retras un pic sa scriu si sa asez focul de 2 ori...

Totul e din bambus aici... Alina mangaie catelul...chitara canta...
Lek a cantat... Nu trebuie sa intelegi versurile. Erau el si ea... Eu si cerul liber...
Am vorbit despre tribul de aici... Nuh este viitorul sef de trib... Are 24 de ani. Aici se casatoresc doar in interiorul tribului. Barbatii trebuie sa fie mai in varsta decat femeile, undeva la 20-25 de ani ei, iar ele 17-22... Inainte hotarau parintii, acum au si ei dreptul de a fi de acord ce le hotarasc. A fost retinut la inceput. Rusinos chiar. Apoi s-a mai deschis, a baut o bere cu noi...
Am stat in jurul focului cateva ore; doar la trabuc am fumat o ora jumate... eu, Lek, Alex, Marius...
Este aproape 11 pm si mergem sa dormim... intr-o casa din lemn-bambus, fara usi, cu un fel de saltele pe jos inconjurate de panza pentru a proteja de tantari... e ca si cum ai dormi in aer liber doar ca nu te ploua... se aude doar paraul care trece prin apropiere...
Recu (Alex) doarme de mult... adica de cand s-a bagat la somn :)) Alina il vegheaza. Eu cred in continuare ca va pierde pariul cu mine! :P
Inainte de a intra in jungla am fost la o cascada dintr-o rezervatie naturala. Ne-am balacit un pic...
Din Chiang Mai facuseram 70-100 km... pick-ul vechi scotea fum exact ca rasul teribil al soferului. Noi radeam doar cand il auzeam. A ras de mine ca nu stiu sa inot; voia sa-mi dea doua veste de salvare... mi-a zis "lady-man"... data viitoare il jumol!

Maine mergem cu elefantii si apoi rafting spre Chiang Mai...

Somn usor...

Remember: Thailanda & Cambodjia: Ziua 4 - Chiang Mai

2010-09-29T14:55:00.000+03:00

Chiang Mai...

Pe la 12 am ajuns in Chiang Mai. Am adormit o ora in avion. Nici nu stiu cand a decolat, doar ca m-am trezit la aterizare. A venit cineva sa ne ia, chiar daca a intarziat o ora.

E diferenta mare intre acest orash si Bangkok. E mai rustic; poate si datorita locului in care stam. E un fel de pensiune, iar oamenii incearca sa fie dragutzi pe ca pot. Toti sunt cu zambetul pe buze... E destul de ciudat sa se vorbeasca pe langa tine si sa nu intelegi nimic.

Am vazut un fluture zburand. :)

Stau in curte la o masuta de lemn sub niste palmieri. Maine vrem sa mergem intr-un tur pe munte, prin jungla... 2 zile...rafting... elefanti...

Am picioarele foarte umflate de atata mers. Poate o sa-mi treaca daca adorm... am dormit putin de cand am venit. Acasa e 7 dimineata; cam acum m-as trezi! :))

Ma distreaza tare limba lor – parca se cearta tot timpul, dar ei tot timpul zambesc si ti se inchina/inclina....

Merg sa dorm ca mi se inchid ochiiiiiii.....

Am adormit instant. Dupa ceva ore de somn ne-am trezit si am plecat sa schimbam niste bani. Vedem Chiang Mai pe jos. E un oras nu prea bogat sau asa pare.

Ne-am intors la timp sa vorbim cu Lek – ghidul nostru de maine in jungla... Ne vedem dimineata la 9.00 sa plecam spre jungla... Ploy ne aduce sa mancam. E o tipa dragutza cu aparat dentar...

Seara am iesit in Night Market. Recu e un bun negociator pt ca si aici totul se negociaza... Apropos, de ce o fusta nu se negociaza... pentru ca Recu negociase totul, dar nu i-a iesit la o fusta, unde bosorogul nu a vrut sa lase la pret nic macar un bath... Am plecat toti cu cumparaturi – cadouri. Am si cativa prieteni care-si serbeaza :p ziua de nastere cat sunt eu plecat... I-am luat si lui Robi ceva. Sper sa-i placa mamei lui!

Inainte de apleca spre casa am mancat. Cu chili bineninteles... flacari scoatem!

Pe drum vedem ca fetele sunt mai organizate aici. Din km in km e cate un club in fata caruia fetele stau pe scaun. Sunt mai putin agresive! :))

Ajungem acasa. Somn. Maine... jungla.

Remember: Thailanda & Cambodjia - ziua 3

2010-09-28T16:07:00.000+03:00

"Aici se negociaza totul!" Mai putin o fusta! :))

10.00 Am dormit bine. Un pat mare, tot al meu! :) Partea faina e ca nu ai usa la baie. De fapt ai, dar e transparenta! :) Plecam prin orash... Am fumat cat au incercat ceilalti niste traditinale mancaruri facute ad-hoc... nu ma bag, inca nu mi-am revenit dupa "agresiunile" de noaptea trecuta.

:)) nu mai stiu ora :) Cert e ca am plecat in peleglinari... Tren suspendat... Ne descurcam. Nu ma puneti sa va dau nume la ora asta, oricum nu va vor spune nimic! :D

Am luat bilete pe toata ziua pentru vaporase. Chao Praya. Principala apa a lor. M... Mai, acum am baut cateva beri si nu stiu daca totul respecat ordinea cronologica! :) Doar sunt in vacanta! Apropos berea este normala pe aici, dar au si la 640 ml... noi de aia bem!

Budha? Peste tot... Culcat... de aur... de smarald (dar era templul inchis)... plimbari cu vaporasul.... peste tot tarabe. Ce vrei? Aia au. Si totul se negociaza. Totul. Castele. Temple. Piramidutze.... Intre ele... plimbari pe jos pe strazi...pline de peste, mirosuri... unele de ti se face greata....

Va urma...

Remember: Thailanda & Cambodjia - ziua 2

2010-09-26T11:11:00.000+03:00

Cine se scoala de dimineata, cade singur in ea! :))

4.30 Trezireaaa... Dush, predat camera, mic dejun...

Sunt singurul fumator din grupul de 5 asa ca... aseara am fumat intr-o cusca din sticla de 8/2 m, singurul loc din hotel unde se fuma... Ma simteam ca la gradina zoologica, doar ca de cealalta parte de data asta. :) Asa ca dimineata nu am mai vrut in acvariu si am iesit in fata hotelului... Prima senzatie? Mi s-au lipit narile... a doua? Ce buna e tigara asta... :P (Nota: Tutunul dauneaza grav sanatatii!)

6.30 Suntem in aeroport in Helsinki. Estimatul de a pleca e 8.00 Eu scriu, doi citesc, unul doarme, unul vorbeste... ieri am facut cateva poze din avion si cateva in oras... ;)

8.15 Suntem in aer! :)) La cat de mare e avionul asta te poti rataci prin el... Ne-am reintalnit cu norvegienii din hotel... merg si ei 2 luni in Thailanda si apoi in Australia :)

9.40 (Asta e ora romaniei... si a finlandei... a thailandei e cu 5 ore mai inainte; cand ajung acolo o sa scriu la ora locala...) Am mancat iarasi.:) Ascult muzica si ma pregatesc sa dorm; sper sa imi iasa. Este o stewardesa de origine asiatica dragutza, dar e pe partea celalata...

10.20 Toti ai mei au adormit. Partea buna e ca pot sa-i iau vinul Bondaricii cand se termina al meu! :)))

10.40 I l-am luat! :P L-am terminat pe-al meu uitandu-ma la un film cu R. Gere... Am trecut prin Rusia, Marea Caspica...

12.45 As vrea sa dorm, dar nu pot. De obicei dorm in avion... s-au trezit si ceilalti. Acum suntem la jumatatea zborului, deci mai am de stat in avionul asta mare...

14.00 Acum mi-e foame si nu-i vad sa aiba vre-un gand sa ne dea... Am dormit! Uraaa! 5 minute! :D Acum o inteleg pe Dara cand ii e foame! Cred ca mi-o iau daca scriu si asta pe blog! :))) Asta e, mi-o iau! :P

15.50 N-am mai fumat de mai bine de 10 ore. Sunt ok. :) Insa e o discriminareeee... astia care nu fumeaza au atata spatiu si noi... deloc. Am trecut de India... mai avem o ora jumate...

17.20 Am inceput sa coboram... Thailanda, am sosit! se vad luminile bangkokului, temperatura creste cu 10 grade C... Am ajuns la ora locala 22.40. sunt 28 de grade...

23.20 (locala) stau la coada la pasapoarte :)

23.40 Am luat taxi... Ne duce la hotel. Fain hotel si oamenii sunt super de treaba. Mai au putin si-ti saruta picioarele... Camere mari, dragutze... nu semana nici pe departe cu cele de la mare de la noi! Si sunt mai ieftine...

24 si-un pic! Plecam la plimbare prin bangkok... Nu ne propunem mare lucru; sa vedem ce e prin jur, sa bem o bere... Soc! Am dat primul coltz si m-a luat o tipa de mana! Alooooo, pe mine nu ma intreaba nimeni daca vreau? sau asa intrebati voi pe aici? Incredibil... strazi pline de femei... cateva sunt cuplate cu turisti - se vede de la o posta... mergem inainte... nu raspundem la provocari, chiar daca trag de mine! :( Ma simt agresat. De femei. Astia rad de mine! :P Ne oprim sa bem o bere... Incercam niste alune, porumb, chiliiii... iute tare! terminam berile si mergem spre hotel... intre timp mai observam un travestit... dracu la pus sa deschida gura, ca nu-l recunosteam! Hotel... e aproape 4 dimineata... post pe blog... maine e trezirea la 9... asa ca sa nu indrazniti sa ma sunati! Somn usor!

Remember: Thailanda & Cambodjia - ziua 1

2010-09-24T17:06:00.000+03:00

:))))

15.10 - Ora Romaniei, de fapt cred si a Finlandei :)

Chardonnay-ul alb ne face sa radem de ne tinem de burti...cine are... Asa incepe povestea calatoriei noastre.

Acum cand scriu ne pregatim sa aterizam in Helsinki (Nota: sunt fragmente din jurnal). Zborul a fost foarte lin presarat cu doua sticlute de vin de fiecare, ceea ce facea ca norii de sub noi sa fie tot mai albi pufosi in bataia soarelui ce ne-a insotit tot drumuldupa ce ne-am ridicat deasupra Bucurestiului innourat.

Coboram deja. Ma dor urechile. Vad blocuri. Ne astepata un -10 grade. Brrrrrrr...

16.00 Ne dezmortin si plecam in oras. Frig tataaa! Iar noi imbracati ca pentru Thailanda unde ne astepta cel putin 30 de grade... Hotaram sa coboram din instinct, avand ca tinta centrul; pe care il gasim dupa 5-10 minute de mers pe jos... Parca la astia -10 grade sunt echivalente cu minus 20 la noi. Intram sa manacam si sa ne dezmortim. MAYA. Cat imi place numele asta! Am papat Paella Maya... am baut o bericica.... am iesit o singura data afara sa fumez, dar gerul iti taie pofta de orice...

19.30 Ne intoarcem in aeroport. Ar trebui sa plecam la 23 si ceva spre Thailanda. :D Ghiciti?Avionul va pleca maine dimineata! Oamenii sunt ok, ne indruma spre Hotel Ramada unde vom fi cazati si ospatati pana maine dimineata. Gasesc internet astfel incat va pot scrie aceste prime impresii. In 20 de minute coboram sa mai mancam ceva... poate si un vinisor! :))

Maine dimineata la 8 decolam spre Bangkok. Sper sa fie pe bune de data asta! :)

Ne mai auzim...

Foto Spania, La Coruna...

2010-08-27T18:06:00.003+03:00

La Coruna - Zilele urmatoare...

2010-08-25T05:03:00.000+03:00

Zilele urmatoare au curs aproape la fel... cu trezit dimineata, luat cafeaua in oras, alaturi de cornul cu unt de rigoare si de citit ziarul de sport... Am facut un obiectiv zilnic de a ajunge la Torre de Hercule, insa abia duminica s-a intamplat; sambata am ajuns la ocean si era foarte ceata, astefel incat am amanat intalnirea cu cel mai vechi far functional din lume...

Am facut insa o plimbare pe plaja cu nisipul facut din bobitze ca de grau gri la culoare, care-ti faceau un masaj fantastic la talpi... am incercat apa (cred ca o tinusera la un frigider urias:D), am mai citit cateva pagini... am re-aplicat principiul "mai mergem, mai ne oprim"...

Noptile week-end-ului le-am petrecut in oras testand vinurile galiciene si piciorusele caracatitelor impreuna cu Nico si familia Mircea sau amestecand cuburile de gheata dintr-un pahar intr-un jazz club...

Duminica mi-am atins obiectivul de a vedea farul! Si tot duminica nu am (mai) folosit harta ca sa-l gasesc. De fapt, cred ca am invatat orasul acela in mare parte. Din far se expune vederii coasta... Se vede orasul de sus, se vad plajele si drumul pietonal care serpuieste pe marginea oceanului... Era inorat, dar soarele se zbatea la apus creind cateva fante de lumina ce-ti gadilau privirea... Am vazut toate astea in sunetul unui cimpoi ce parca voia asa aminteasca originile celetice ele mandrilor galicieni...

Apoi am asistat la o partida de fotbal, incheiata la penaltiuri... ( Ce a mai ratat numarul 9 de la una din echipe! :P) si apoi in Piata Maria Pita la un spectacol de dansuri traditionale... M-a alergat un pic ploaia, dar m-a prins abia luni, cand in 10 minute venind de la internet.... m-a "ciuruit"... Btw, tot duminica am vazut si cea mai dragutza femeie din aceste zile in Spania (capitol la care nu exceleaza sau erau toate ascunse; sunt de remarcat cel mai in varsta, foarte cochete si prezente seara in oras), ca sa ma opresc doar la aceasta perioada...

Luni, cand mi-am mentinut "ritualul" cu cafeaua de dimineata, am facut cumparaturi (urma sa gatesc seara si trebuiau preparate mai din timp)... apoi alte cumparturi (pt mine si Robi)... Seara am gatit reteta mea preferata: costite de porc in bere bruna (cu un pic de miere, usturoi, chili...) A fost modul meu de a le multumi celor 3 romani pentru zilele faine petrecute in Galicia...

Mi-am luat la revedere de la La Coruna cand se crapa de ziua, drumul pana la aeroport facandu-l insotit de luna aproape plina alergata de cativa nori negri...

La Coruña - a doua zi...

2010-08-21T12:52:00.001+03:00

Senzatie de racoare. Asta gasesc de fiecare data cand deschid fereastra dimineata. Imi place. Foarte rar raman sa lenevesc in pat, prin urmare si aceasta trezire a fost una rapida... cafea...
Am pornit iar in descoperirea orasului, insa m-am oprit repede la un internet cafe - doua ore... "Da, sunt bine.." Familia trebuie anuntata de starea fiului ratacitor...
A doua oprire la o terasa-restaurant... Barmanul e simpatic, seamana cu Jack Nicholson... Se apropie de mine si incepe sa turuie in spaniola...normal. Il las. Si dupa ce termina ii spun "No hablo español!". Incepe sa rada si-si pune mainile in cap. Ne intelegem pana la urma prin semne si prin putinele cuvinte in spaniola pe care le stiu... Ne-am inteles ca vreau sa mananc, asa ca mi-a adus pentru inceput o... Estrella Galicia! :) A fost distractiv pentru ca asteptam sa vad ce am comandat (fara sa fi inteles ce comand)... Supa nici acum nu stiu din ce a fost! :)))
M-am hotarat. Nici azi nu merg la plaja. Si sigur maine vor fi nori. O simt. Vreau sa vad "Estadio de Riazor", stadionul lui Deportivo... Am scos harta, l-am reperat, am facut repede un traseu care sa mai cuprinda ceva obiective in drum si am pornit...Ma opream din cand in cand sa fac poze. In fata operei au un fel de cascada... apoi am trecut prin Ciudad Jardin und emi-au placut cateva case... si am iesit fix la stadion. I-am dat ocol, voiam sa-l vizitez...insa trecuse programul. M-am oprit intr-un magazin Nike, deh nu puteam pleca asa cu mana goala.
De aici am mers spre plaja. Peisajul este foarte dragut, chiar daca plaja in sine este mica. Este un mal stancos in general. Am rugat un tip sa-mi faca o poza si cred ca avea probleme cu vederea: m-a prins doar pe jumatate! :)
Obosisem. Asa ca am plecat spre casa. In drum am vrut sa iau o sticla de vin din Galicia. O intreaga aventura cu vanzatoarea pt ca nu ne intelegeam: ea nu intelegea engleza mea, eu spaniola ei. Am nimerit pana la urma vinul...
Spectaculos a fost seara, un pic dupa apus, cand "comunitatea romaneasca" din La Coruña m-a dus sa vad orasul de sus. O adevarata panorama! Au iesit poze interesante... Apoi am mers sa mancam si sa bem ceva. Romanii de aici sunt draguti, cel putin cei pe care i-am cunoscut eu.
Maine trebuie sa vad neaparat "Torre de Hercules" (cel mai vechi far din lume inca activ - construit de bunicul nostru, Imparatul Traian) ca altfel cred ca mi-o iau...n-am respectat in nici o zi traseul! :D Asa´s io...

La Coruña... prima zi

2010-08-20T13:33:00.000+03:00

Nu mai pot dormi...Deschid ochii. Bezna. Hm. Iincerc sa adorm la loc. Nu pot. Intind mana...este ora 8.30 in Romania, de aia nu pot... Ferestrele erau acoperite perfect, incat nu patrundea nici o luminita. Vreau si eu asa la mine acasa...
Fac lumina, deschid fereastra... O inundatie de miros de ocean si tipete de pescarusi. Fac o cafea, citesc, scriu, ascult muzica, salut motanul alb cu urechi roz si ochi albastri... si ies la plimbare...

***

Galicia este o zona aparte a Spaniei, ceve de genul Tara Bascilor sau Catalunia, sunt un pic mai "nationalisti" cu zona lor. Mult timp a fost cea mai saraca zona, astfel incat multi din cei care plecau "la colonizat" erau de aici. Fidel Castro ("sat fortificat") este cel mai cunoscut descendent latino-american al galicienilor...
Zona pastreaza influente celtice (aia cu cimpoaie...Asterix si Obelix) de pe la 1000 inainte de Hristos...apoi au venit romanii cu cultura lor...
La Coruña este fosta capitala a Galiciei pana pe la 1982... orasul are deschidere la Atlantic de unde primeste briza sarata din plin si soare. "Orasul de cristal" provide de la faptul ca multe cladiri au balcoanle inchise cu sticla, pentru a se feri de vant si a se bucura de soare...

***

Citesc si stau la soarele care incalzeste un pic.... Sunt in Jardines de Mendez Nuñez la a doua bere Estrella Galicia. Am intrebat d ebere bruna, dar nu au... Vorbesc cu chelnerita in spaniola, ca doar nu mi-am luat ghid degeaba...
Apoi am plecat din nou la plimbare... pe acelasi faimos principiu "mai mergem, mai ne oprim...", la singular de data asta... Am vazut Plaza de Maria Pita, un fel de Ecaterina Teodoroiu a lor, care (undeva in timpul lui Mihai Viteazul) a salvat orasul dand alarma in miezul noptii... venisera englezii...
Pe langa cateva biserici interesante mi-a placut Castillo de San Anton... construit mai mult pentru a apara zona de pericolul ce venea dinspre mare. aproape am adormit pe unul din zidurile lui stand la soare si ascultand valul oceanului care se spargea la 2 metri sub mine...
Seara am ieist in oras la un restaurant...mancare buna, vin alb bun... din zona... am incercat si un lichior traditional cu cafea... interesant... Apoi inapoi la citit si la un pahar de vin... terminat cartea... somn de voie...

Drumul spre Galicia...

2010-08-20T12:51:00.000+03:00

Stau in avion si astept sa decoleze. M-am uitat pe ghidul spaniol, dar fara exercitiu n-am nici o sansa...Asa ca am scos alta carte... Oamenii isi schimba fata cu una schimonosita atunci cand avionul se desprinde de sol. Ii vezi cum isi infig ghearele in scaunul din fata sau in mana partenerului...ca niste pisici...
Ascult Pink Martini si citesc. E ceva de mers pana la Madrid...pret de vreo 130 de pagini! :D Bukovsky asta e un pic mai mult vulgar, iar personajul lui este un scriitor batran, betiv, care ar f**e tot ce misca (cum ar zice o pritena buna)... Cred ca este autobiografie... mie asa-mi suna! Cartea are cateva pasaje bune care ma fac sa zambesc...
Aeroportul din Madrid e maricel, prima data nu am avut timp sa observ asta. acum a trebuit sa iau un tren-metrou ca sa ajung la un alt terminal. Si se pare ca vor sa-l descopar mai bine; zborul meu spre Galicia cred ca are intarziere. Caut un loc pentru fumat...ascult muzica..mai fac un pas-doi de tango prin aeroport...imi iau o cafea...mai fumez o tigara...nici o informatie noua... mai tarziu.... 40 d eminute intarziere...
La o tigara ... doua romance pe la vreo 25 de ani... din cele care vorbesc cu "fa"... cred ca fusesera si in Italia pentru ca foloseau "ciao" si nu erau nici banatence... mi-am infipt mai tare castile in urechi... Intr-un colt erau doi ochi albastri pe un fond dragut pistruiat asezonat cu cu un par blond-roscat...
"Fata, uite-l pe frumuselul :)))))) ala de la tigara, cred ca are loc langa noi..." Eu speram sa nu. Si am avut noroc; chiar mai mult pt ca langa mine a fost un loc liber si am putut sa ma desfasor sa citesc, sa ma intind, sa ascult muzica... La coborarea din avion le-am dat prioritate printr-un gest subtil cu mana... "Fata, este si manierat!" :))))))))) E clar, daca fatucele astea au zis! Ce nu vor putea intelege, probabil, este faptul ca iti dau prioritate si daca esti prost...
Afara este bine... cam 20 de grade la 11 noaptea...mult mai bine decat in Romania, unde caldura stoarce ultima picatura de chef de orice...
N-am inteles prea multe din drumul de la aeroport pentru ca era noapte. Am facut turul apartamentului, cunostinta cu motanul alb cu urechi roz si ochi albastri, cunostinta cu doua pahare de vin... si cu somnul...

Romania - explore the Carpathian garden... noul brand turistic?!

2010-07-29T17:05:00.001+03:00

Mda. Uitati-va la aceasta poza. Eu m-am uitat mult si bine: nu-mi spune nimic! Am zis ca nu am citit eu bine, astfel ca am intrat in detaliu si am aflat si parerea altora. Concluzia mea? Bani investiti un pic degeaba... Ca sa nu mai povestesc de domeniile web inregistrate de catre altii!!! Macar sa fi invatat din greselile trecutului cand cu landofchoice.ro s-a intamplat acelasi lucru... sau vechiul slogan iregistrat la OSIM de un paricular. :( Asta a costat 900 000 euro... din 75 mil. pana la sfarsitul lui 2013.

Mi-e nu-mi place... :( Este doar o parere personala.

Daca vreti sa citi mai multe...

http://www.zf.ro/eveniment/cum-arata-brandul-turistic-al-romaniei-ce-reactii-a-starnit-noul-slogan-al-turismului-romanesc-explore-the-carpathian-garden-6742510

http://www.gandul.info/news/ministrii-udrea-si-baconschi-au-prezentat-brandul-turistic-al-romaniei-basescu-nu-a-participat-din-motiv-de-austeritate-economica-vezi-aici-logo-ul-turistic-al-tarii-noastre-6743506

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7640194-particular-inregistrat-domeniul-carpathian-garden-saptamana-inainte-fie-lansat-cine-este-proprietarul-cum-uitat-realizatorii-brandului-tara-internet.htm

Descoperim Delta Dunarii!

2010-07-20T16:55:00.006+03:00

Photos by Mihnea & MI

Foto Peru - Arequipa - Titicaca - Machu pichu

2010-07-03T19:19:00.001+03:00

Am reusit sa mai pun o "transa" de poze... mai raman de atasat doar cateva care nu sunt de pe aparatul meu. Acestea sunt din ultima parte a calatoriei: Arequipa, Titicaca, Cusco si Machu Pichu... (click aici)

Ai nopti albe? Ai filme romanesti!...

2010-07-03T12:51:00.000+03:00

Incepand cu 30 iunie a inceput proiectul "NOPTI ALBE CU FILME ROMANESTI" la Cinema Patria, Bulevardul Magheru nr.12-14. Primele zile le-am ratat, programul urmatoarelor il gasiti mai jos, iar continuarea trebuie sa o cautati singuri...

Sambata/Duminica 4 iulie
ora 00,00 Liceenii – Rock & Roll - regia Nicolae Corjos
ora 02,00 B.D. la munte si la mare - regia Mircea Dragan

Duminica/Luni 5 iulie
ora 00,00 Asta seara dansam in familie - regia Geo Saizescu
ora 02,00 Crucea de piatra - regia Andrei Blaier

Luni/Marti 6 iulie
ora 00,00 Drumul oaselor - regia Doru Nastase
ora 02,00 Trandafirul galben - regia Doru Nastase

Marti/Miercuri 7 iulie
ora 00,00 Misterele Bucurestilor - regia Doru Nastase
ora 02,00 Colierul de Turcoaze - regia Gheorghe Vitanidis

Miercuri/Joi 8 iulie
ora 00,00 Masca de argint - regia Gheorghe Vitanidis
ora 02,00 Totul se plateste - regia Mircea Moldovan

Joi/Vineri 9 iulie
ora 24,00 Razbunarea haiducilor - regia Dinu Cocea
ora 02,00 Haiducii lui Saptecai - regia Dinu Cocea

Vineri/Sambata 10 iulie
ora 00,00 Saptamana nebunilor - regia Dinu Cocea
ora 02,00 Zestrea domnitei Ralu - regia Dinu Cocea

Sambata/Duminica 11 iulie
ora 00,00 Buletin de Bucuresti - regia Virgil Calotescu
ora 02,00 Casatorie cu repetitie - regia Virgil Calotescu.... si tot asa...

Noaptea institutelor culturale - 25 iunie 2010 - putem descoperi lumea si asa!

2010-06-22T16:53:00.001+03:00

Vineri, 25 iunie 2010, va avea loc în Bucureşti cea de-a patra ediţie a Nopţii Institutelor Culturale. Organizată de EUNIC – Bucureşti, Noaptea Institutelor Culturale cuprinde evenimente propuse de British Council, Centrul Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Forumul Cultural Austriac, Fundaţia Culturală Greacă, Institutul Goethe, Institutul Cervantes, Institutul Cultural Român, Institutul Francez, Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso", Institutul Polonez, Delegaţia Wallonie-Bruxelles şi Centrul Cultural si de Informare al Ambasadei Ucrainei. Coordonatorul ediţiei din acest an este Institutul Polonez. Sunt programate 70 de evenimente (programul aici), care se vor derula timp de peste 16 ore în 11 puncte din Bucureşti.

Pentru deplasarea între cele 11 centre în care au loc evenimente, organizatorii vor pune la dispoziţia participanţilor o cursă specială RATB şi 100 de biciclete.

Cursa specială RATB va circula pe traseul reprezentat pe hartă, în intervalul 23.00 – 04.00. Călătoria este gratuită.

Asociaţia Green Revolution va oferi 100 de biciclete, care vor putea fi închiriate gratuit din Parcul Tineretului (Bd. Şincai). Doritorii sunt rugaţi să trimită solicitarea în avans, la adresele pr@culturapoloneza.ro sau mirela@culturapoloneza.ro.

Sursa: http://www.icr.ro/noaptea_institutelor_2010

Descoperim Romania europeana - Sibiu...

2010-06-20T21:25:00.003+03:00

Nici nu m-am intors bine din Peru ca incepea Festivalul international de teatru de la Sibiu, o ocazie buna de a vedea orasul acesta pe care in ultimii ani nu-l mai vazusem decat in trecere de 2 ori...

De data asta am avut la dispozitie un week-end intreg. Si chiar ma bucur. Pentru ca am avut o continuare la ... a nu ma simti in Romania! Pare din alta tara, cum probabil mai sunt si alte locuri neatinse de...gata, ma opresc(u).

Transexpres - au incalzit aerul cu tobele si goarnele lor, cantand agatati de doua macarale... Muzica pe strazi... concerte... plimbari... bere rece... jazz ( mama, ce jazz! - Tavi stie!)... A fost fain, am aplicat acelasi principiu din Madrid: "mai mergem, mai ne oprim!"

(nota: articolul este inceput in primul week-end dupa Peru si publicat la 3 saptamani dupa...)

Descoperim Romania salbatica... Vadu...

2010-06-20T20:39:00.004+03:00

Foto Peru - Paracas/Nasca

2010-06-08T16:24:00.000+03:00

Foto Peru - Paracas/Nasca (click aici)

Din bucataria peruana: Cebiche

2010-06-01T12:36:00.000+03:00

Cebiche este o salata de peste crud marinat, o adevarata delicatesa din Peru. Este o reteta pentru gurmanzi si pentru amatorii de peste. Condimentat si picant acest Cebiche este in acelasi timp un preparat foarte sanatos.

Ingrediente (4 portii):
800 g de file de peste alb
2 cepe
1 catel de usturoi
1 ardei iute verde
1 portocala
6 lamai verzi sau 4 lamai galbene
1 salata verde

Se curata ceapa si usturoiul, se piseaza usturoiul si se taie ceapa rondele;
Se taie ardeiul in doua pe lung, se scot semintele si filamentele albe si se taie in lamele fine;
Se taie si se stoarce portocala si lamaile;
Se taie pestele in cuburi sau in felioare. Se pune pestele pe fundul unei salatiere, se acopera cu usturoiul, ceapa si ardeiul, se sareaza si se varsa sucul citricelor pe deasupra. Se lasa la frigider pentru cel putin 4 ore, amestecandu-se din cand in cand;
Se spala si se usuca foile de salata. Se captusesc boluri individuale cu salata verde si se pune pe deasupra pestele marinat;
Se decoreaza cu rondele de ceapa si lamele de ardei iute din marinata.

Se poate face această salată şi cu cozi de creveţi sau langustine (pe langa merluciu, cod sau chiar somon) şi se adaugă în marinată o lingură de muştar (de Dijon) şi o linguriţă de bulion de tomate.

Foto Peru - Amazon

2010-05-31T15:33:00.001+03:00

Foto Peru Amazon (click aici)

Cusco > Machu Pichu > Lima si acasa...

2010-05-28T15:53:00.143+03:00

Am ajuns in Cusco... Hotelul - de departe cel mai ok dintre toate...cu toate stelele si nici una cazatoare... Cusco arata foarte bine, se vede cu ochiul liber ca este cel mai turistic oras din Peru; mai mult, este fosta capitala a imperiului incas...
Mancam dupa ceva cautari de un loc pe plac... pestele din farfurie cu vinul de Chile din pahar se inteleg foarte bine, doar chelnerul a apreciat alegerea... Mergem sa ne intalnim cu "romanii nostri" din Puno (Titicaca) in Plaza de Armas cum am stabilit si...sunt acolo! :) Se pare ca doar in Romania romanii intarzie! :)) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Asta cred ca am mai scris! :D
A doua zi am plecat spre Machu Pichu... In autocarul in care am urcat ne urmareau doi ochi mari care parca voiau sa spuna ceva... Si au spus... in romaneste! :) Era Dana...canadiano-romanca cu care aveam sa ne suprapunem ca program in urmatoarele doua zile. Am avut pana si acelasi ghid! Si mai mult de atat ne-am mai intalnit din nou in Lima...pe strada. [ Sa nu mai pleci niciodata singura intro calatorie ca asta!]
Sacred Valley a incasilor se vede deja cand ne apropiem de Pisac - o alta asezare incasa cucerita de conchistadori. Ghidul este cel mai nationalist dintre toti! Mi-a placut comparatia intre Pisac si Machu Pichu: "sunt asemanatoarea, doar ca spaniolii nu au gasit niciodata Machu Pichu; iar acum le taiem bilete ca sa-l vada..."
Ollantaytambo este urmatoarea asezare incasa vazuta... surprind din nou imbinarile perfecte dintre rocile folosite la constructii si efortul depus pentru a terasa versantii si a cara pietrele respective. Sa nu uitam: nu descoperisera roata, nu aveau animale (gen elefanti) sa care pietrele... Pe de alta parte, daca facem o comparatie cu Imperiul Roman, cu 2000 de ani inainte acesta avea drumuri pavate, apeducte, bai, scriau... si multe altele...
De aici am luat microbuzele (in mod normal trebuia sa luam trenul, dar terasamentul fusese distrus pe o anumita portiune la inundatiile de acum cateva luni, apoi trenul spre Aguas Calientes... nu inainte de a mai lua cate un rand de Pisco Sour! :)
In Aguas Calientes plecam la 4 dimineata din hotel cu scopul de a fi in primii 400 turisti care pot urca Wayna Pichu - pentru a vedea Machu Pichu de sus... Reusim, insa nu stim ce ne doream de fapt! :) Vizitam Machu Pichu. De fapt vedem rasaritul acolo, apoi vizitam alaturi de ghid... pana la ora 10.00 cand facem prezenta in "condica" pentru a urca Wayna Pichu... cate unul cate unul...
Imi vine randul pe la 10.30... mai intai trebuie sa cobori, apoi urci, si urci, si urci...nenumarate trepte cioplite in piatra care scot plamanii din tine si fac sa-ti tremure picioarele...te intalnesti cu cei care coboara; au urcat la 7.00 si se uita la tine incurajator, unii chiar iti spun "mai ai cam 25 de minute pana in varf" :)... urc, urc...depasesc constant oamnei intrati inainte-mi care sa opresc sa faca pauza; nu mai am rabdare, cu toate ca e greu ca draqu... am obosit...chiar ar trebui sa merite efortul; si acesta si cel al trezirii de la 3.30... mai sunt cativa aventurieri peste 70 de ani, probabil patimasi europeni iesiti la pensie care vor sa fie mai aproape de cer(uri)...asta ma motiveaza si mai tare... cu un ultim efort urc niste trepte de unde nu vrei sa privesti in jos...ma intreb cum naiba o sa le cobor...o sa vad eu... copiii sunt probabil in urma cu 10-15 minute... ajung in varf...cu capul in nori...cu rasuflarea taiata si de efort si de...priveliste! Sunt in alt varf al lumii!
Coborarea nu mai are nici o greutate...tzopai... nici restul...aici consider ca excursia s-a terminat!
Refacem drumul de intoarecere, pana la Cusco unde mai stam o noapte... a doua zi luam avionul (cu cel mai naspa dintre zboruri - turbulente, goluri de aer, ceatza la aterizare) spre Lima... In Lima stam la Elena (multu'!) cu care mai facem o tura de oras si mancam, povestim, radem...si ne pregatim de lungul drum spre casa via Amsterdam, Madrid...

In loc de incheiere... by Recu

2010-05-28T10:55:00.001+03:00

"De-a lungul calatoriei noastre prin Peru, Marcel a fost cronicarul, poetul si fauritorul de metafore, iar eu negociatorul, tipul nesuferit de fiecare dintre vanzatorii din pietele de artizanat, magazine de suveniruri sau agentii de turism. Acum insa suntem inapoi acasa. Diferenta de fus orar care m-a trezit dupa doar 3 ore de somn si o promisiune mai veche ma fac sa vreau sa schimbam rolurile…

Doua saptamani in Peru, intr-o lume noua si total diferita de tot ceea ce vazusem pana acum. Doua saptamani pentru cei de acasa care ne-au asteptat cu ochii pe vulcanul islandez si cutremure, insa o experienta unica, revelatoare si parca atemporala pentru noi. Marcat de cele vazute, dintre toate trairile, sentimentul atemporal este cel mai acut.

Timpul curge altfel cand esti in mijlocul junglei, la sute de kilometri de civilizatie, cand iesi la vanatoare de caimani, serpi, tarantule sau piranha… fara sa stii exact cine pe cine urmeaza sa vaneze. Timpul curge altfel si cand te lasi cufundat in nenumarate istorisiri si povesti despre o civilizatie de multa apusa, incasii cu arhitectuta lor perfecta si cu credinta lor, cu samani si jertfe aduse pentru imbunarea zeilor naturii, cu misterioasele linii Nazca, cu disparitia lor rapida…

Sau cand stai la o terasa insorita in mereu aceeasi Plaza de Armas din Arequipa, Iquitos sau Puno. Ca sa nu mai vorbesc despre salata pe malul Pacificului la Paracas.

Timpul curge altfel si cand esti pe Wayna Pichu si privesti de sus asupra lumii si a Machu Pichu, cel pe care spaniolii l-au descoperit doar ca turisti (ca sa-l parafrazez pe unul dintre ghizi).

Si da, timpul curge altfel cand ajungi in Bucuresti si afli ca avem vulcanul nostru care scoate fum la Dragonul Rosu. Sau cand toate presa vorbeste doar de reduceri de salarii, de pensii, de alocatii si orice altceva mai poate fi redus. Sau cand cei din jurul tau discuta de targete, dead line-uri si meeting-uri…

Asa ca in loc de incheiere, fac o promisiune pentru mine insumi: la anul, intr-un alt colt de lume, sa ies iarasi din timp. Pana atunci, Marcel, iti inapoiez penita..."

Machu Pichu - fara cuvinte...

2010-05-24T07:05:00.003+03:00

Puno - Titicaca >Cusco

2010-05-23T17:15:00.001+03:00

Am ajuns in Puno la aproape 4000 de metri si am simtit-ope pielea noastra. La hotel ne-au trecut instant pe ceai si pe mestecat frunze de coca...
Am mancat o supa de totora... (Toto, sa stii ca m-am gandit la tine, dar arata destul de ciudat, ca si cum ai fi muncit o luna sa umpli o farfurie!) dupa care ne-am imbarcat spre Titicaca... In microbuzul in care eram la un moment dat se urca...4 romani! I-am surprins cu prezenta noastra acolo, fix in acelasi loc! Am vorbit, am povestit,ne-am imbarcat sa vedem insulele plutitoare de pe Titicaca... Fain. Populatia bastinasa ne-a intampinat bine (oricum sunt obisnuiti cu turistii), ne-au explicat cum sunt facute insulele din acea trestie, papura, stuf, ce naiba e...am jucat fotbal cu un pustiulica (la fel ca in Arequipa cu o fetitza :) ) si am mai plecat la o alta insula cu o barca facuta din acelasi stuf impletit... Ne-am luat la revedere de la romani, care ramaneau sa doarma pe insula (ne-ar fi tentat si pe noi:D) si am plecat spre Puno...Vazuseram si apusul pe Titicaca...acum se lasa intunericul, iesisera stelele, era ceva super asemanator cu senzatia de pe Marele Lac din Cambodjia anul trecut... Am mers singur pe acoperisul vaporasului...se vedea orajul luminat in zare, aerul racoritor... O senzatie...eliberatoare!
Seara am iesit doar eu cu Dana la plimbare si sa mancam, Recu si Bonda au cazut raniti la datorie... :) Daca pana atunci fusesem cel care nu avea nimic de la raul de inaltime...mi s-a intamplat si mie! eram la un restaurant, am intrebat daca se fumeaza si au zis ca doar la etaj...cand am urcat, de la acei 2-3 m, am ametit bine...
A doua zi am plecat cu un autocar turistic spre Cusco. Am avut cateva opriri pe la diferite situri Inca, astefl incat am mai aflat lucruri interesante despre aceasta civilizatie. Mai ales ca ghidul era cel mai bun de pana acum... Ceva suveniruri, hranit de baby alpaca, foto... La Raya am atins maximul de altitudine unde am pus piciorul pana acum: 4300 m! Una din opriri a fost la o biserica a lor pe care o denumesc Capela Sixtina a Americii...
Am ajuns in Cusco, hotelul cel mai ok din tot turul... am iesit sa ne plimbam, sa mancam si apoi sa ne intalnim cu cei 4 romani din Titicaca (ne daduseram intalnire in Plaza de Armas din Cusco la 21.30, fiecare oras are o Plaza de Armas, btw...) Ne-am intalnit, am baut o bere, un vin, fetele au sarit pe prajituri... Super tare! Aveti grija de voi si distractie faina in restul tripului!
La hotel am adormit ca un ...prunc :)... a doua zi urma plecarea spre Machu Pichu, punctul maxim al acestei calatorii in Peru.

Arequipa>Puno

2010-05-21T07:27:00.001+03:00

Plecam din Arequipa... de la 2350 m vom ajunge astazi aproap la 4000, la Puno, Titicaca... Ieri, eu si Recu am avut un pic rau de inaltime, dar l-am rezolvat rpd cu niste bomboane cu coca si doua beri...
Ma enerveaza, pentru ca peste tot peunde merg intreb de o scrumiera sau de cos de gunoi pentru a arunca restul de tigara (iarasi sunt singurul fumator din grup), mi se spune sa arunc jos...iar eu nu vreau...in jungla l-am facut pe Dixon (ghidul) sa scrumeze intr-o farfurioara... Din orasele vazute pana acum Arequipa este cel mai curat, iar Iquitos cel mai murdar... arhitectura de aici este puternic influentata de cea spaniola, dar doar in partea centrala, periferia fiind tot o zona saraca – s-a vazut asta foarte bine ieri cand am mers intr-un loc inalt de unde se vedea orasul de sus.... Localitatea este asezata intr-o depresiune inconjurata de munti, printre care si un vulcan de 5800 m...

Ieri am vizitat un asezamant, un fel de manastire – St Chatalina, unde bogatii isi trimiteau a doua fiica (pe prima o maritau) pentru a studia...incepeu de la 6 ani si ramaneau acolo 6 ani; dupa asta puteau ramane acolo sa se roage sau ...se maritau. Da, de la 12 ani si se maritau cu barbati de peste 50 de ani...era totul aranjat, deci nu aveau ce face... decat 10-15 copii...

Xiani Mayra – ghidul nostru de aici – are 24 de ani si isi doreste vada Parisul, Italia, Thailanda... inca n a iesit din tara, dar pentru a face rost de bani vrea sa mearga pe un vas de croaziera... pentru asta s-a apucat de cursuri de franceza... Aseara am invitato cu noi la masa si ne-a dus la un restaurant super fain unde am mancat foarte bine cuy si alpaca... Inainte, pana sa mergem la masa, am baut un Pisco – bautura traditionala - la o terasa in centru... e destul de tare, astefel incat Bonda a devenit foarte funny (tatal tau stie deja :)), dar n-a vazut pozele! )

Peisajul este destul de diferit fata de ce am vazut in jungla sau Lima... de ce mergi spre sud, spre Chile, pe autostrada lor Panamericana, totul se desertifica, astfel incat la un moment dat nu mai vezi nici un fel de vegetatie, doar dune si praf... mai in sud, creste altitudinea si apar muntii, foarte cavernosi si lipsiti de vegetatie...pare ca suntem pe luna... Peisajul este foarte fain pentru ca o buna bucata pe partea stanga am avut acest peisaj, iar pe dreapta Pacificul...

Mergem cu Cruz del Sur, o companie de transport foarte ok, cu organizare asemanatoare cu a avioanelor: check-in, confortabile, suport pentru picioare, poti dormi pentru ca scaunele se rabateza mult, filme, internet, mancare... Au si un avantaj major fata de avioane in afara de faptul ca poti comunica: poti vedea peisajul pe unde treci... si ai ce vedea...

Dupa jungla...pana la Arequipa...

2010-05-19T06:38:00.001+03:00

Fiecare loc are frumusetea si uratenia lui, saracia si bogatia lui... astea erau primle cuvinte pe care le trecusem in jurnal si pe care le mentin pentru ca aici se incadreaza si Peru!
Chiar daca nu mai pot sa redau totul din jungla atat de fidel, nu pot uita momntele marcante: vanatoarea de caimani pe un intuneric sanatos, intr-o barca mica a carei margine era la 20 cm deasupra apei, inarmati cu lanterne, mergand prin stufuri... amazonul la apus sau in miez de noapte, cand cerul se reflecta in apa astefel incat parea ca mergem cu barca pe cer,,, inotul cu delfinii in amazon, etc...
Partea buna este ca si in continuare totul a mers ok. In Iquitos am fost la disco (in sat :D), am mancat viermi la tzepusha...In Paracas am avut o noapte super funny pe malul Pacificului, urmata a doua zi de plimbarea la insulele pline de pescrusi, lei de mare, pelicani negri, pinguini,etc... apoi am plecat spre Nasca sa vedem liniile; am vazutun cimitir de acum 1000 de ani cu mumii in pozitii fetale...In Nasca ne-am vazut si cu o pritena de-a Danei (facuta in aeroport in Caracas cu cateva ziel in urma....)
Arequipa arata de departe cel mai binedintre ce am vazut pana acum; este totodata al doilea oras ca marime al Perului;am avut si un ghid foarte bun (24 de ani) care si-a dat silinta sa ne faca sa ne simtim bine.Mulumim. am vazut multe lucruri faine si am erminat mancand toti impreuna la un restaurant supertare,,,
Pe langa piranha si viermi la tzepusha, am adaugat...porcusor de guineea si alpaca (lama lor)..

Noul nostru program...

2010-05-19T06:04:00.006+03:00

V-am spus la un momet dat ca ne-am modificat programul dupa intoarcerea din jungla amazoniana; acesta este noul program, iar acum suntem in Arequipa (dimineata plecam la Puno):

LIMA – PARACAS – NAZCA – AREQUIPA- PUNO – CUSCO-LIMA

16/05: LIMA – PARACAS

The transfer the bus station is at 13.00 hrs.We leave in a Cruise Bus at 14.00 to Paracas where we arrive after a 3 and a half hours journey. At our arrival, reception and transfer to the MAR AZUL hotel, overnight.

17/05 PARACAS: BALLESTAS ISLAND-NAZCA

We have breakfast in the hotel. We are taken next to the “The Snare " pier, where our maritime tour begins. Sailing in the Pacific Ocean is a strong sensation. The coast always is at sight, and we can see “The chandelier “to our left side. The Ballestas Islands are an unforgettable experience. We see hundreds of marine lions to ours around, we can smell them, listen to them. If we wanted to, we could extend the arm and touch them. Having finished the excursion, we leave in bus towards Nazca. The trip lasts approximately three hours. As we arrive, and come to the Nazca airport to overfly the enigmatic Lines( 35’), we have the rest of the day free for the activities of our choice.

In the evening at leisure, we take the bus at 22.00 hrs with destination to Arequipa, in an 9hrs. Trip.

18/05: AREQUIPA: CITY TOUR - SANTA CATALINA

Arrival at the bus station, reception and transfer to the CRISMAR hotel. In the afternoon, at the agreed time starts the City tour, visiting the Main Square, the Basilica, Carmen Alto, Saint Catherine Monastery, the domes and cloisters of Jesus’ Company, and where several large colonial houses can be admire, return to hotel, overnight.

19/05: AREQUIPA – PUNO

After breakfast Approx. 07.15 a.m. Transfer from the Hotel to the Bus Station, departure to PUNO City by CRUZ DEL SUR, after 06 hrs. Trip, arrive in PUNO and transfer to the TAMBO REAL TITICACA hotel soon, excursion to the Sacred Lake of the Incas. Visit to the floating islands of the Uros. Island, return trip to PUNO city and transfer to the same Hotel. Overnight

20/05: PUNO – CUSCO

Breakfast, Approx. 07.00 a.m. Transfer to the Bus Station to departure to CUSCO City by FIRST CLASS Bus (on the way visit three ruins, lunch and bilingual guide includes) (not Inc. entrance), after Approx. 08.00 hrs. Trip, arrive in CUSCO, reception and transfer to the SAMAY Hotel, rest of day free, overnight.

Serj, sa uzi florile!

2010-05-18T22:19:00.000+03:00

Multumesc! :P

In jungla amazoniana...

2010-05-17T19:53:00.000+03:00

Ola!
Am doua vesti: ca de obicei una-i buna si una nu. Cea buna este ca totul este super ok, toti suntem bine, este...aproape perfect. Cea proasta? Mi-a disparut jurnalul...Sper doar sa fie ratacit printre lucrurile din bagaj, cu toate ca am facut o prima cautare amanuntita... Una peste alta nu-i foarte grav, doar ca scrierile la cald au alta aroma... :(
Sa va povestesc pe scurt de perioada din jungla amazoniana. Am stat la un lodge in super salbaticile, undeva la 180 km de Iquitos. Totul super fain, mai putin tantarii; repelentul din tara nu facea fatza, abia daca Fenistilul mai atenua din dureri... Plimbarile prin jungla au fost foarte faine. In sala de mese, cand scriam la lumina lampii (nu aveam curent :) ) am zarit o tarantula cat pumnul...care cobora din tavan... si asta a fost doar inceputul! Am poza cu un sarpe, am fosr la vanatoare de aligatori, dar am prins decat un puiutz, am vzut ursi lenesi, maimutze, iguana la un metru, zeci de pasari... Am fost la pescuit de piranha, ma pot declara campion la prins acesti carnivori pesti (gustosi de altfel, dar cu putina carne pe ei)!
Ca tot a venit vorba de mancare: super tare! Alina si-ar dori o bucatareasa peruanca! Dar eu cred ca si bunica ei gateste foarte bine! ;)
Din jungla am plecat la Iquitos unde trebuia sa dormim o noapteinainte de a pleca inapoi la Lima. Dixon, ghidul nostru din jungla, ne-a insotit la un fel de disco a lor, unde am baut cate o bere (btw, cand ceream o bere, ne aduceaau o bere si 4 pahare; asa se bea la ei; se uitau cam ciudatcand noi beamfiecare cate o sticla :D), am dansat... nu atat de sud-americn ca ei...
V-am zis ca mancarea este excelenta... femeile nu prea! Majoritatea au un fel de burtica si fundurile mari, dar asta cred ca este "cererea" aici!
Ne-am schimbat programul pe care-l aveam dupa jungla, astfel incat acum am ajuns in Paracas (am vazut o insula Ballestas cu lei de mare, pelicani negri, pescarusi, pinguini...), noaptea trecuta am mancat o salata pe malul Pacificului (prietenii stiu cu ce) astfel incat sunetul valului era cel mai fain pe care l-am auzit pana acum :))... iar in doua ore ajungem la Nasca!
V-am pupat!

Dupa 3 zile in jungla...

2010-05-16T01:08:00.002+03:00

...suntem in Iquitos. Sunt multe de povestit, prea multe chiar si acum suntem pe fuga... Suntem bine.
Voi reveni cu detalii.
;)

Ce nu te omoara...

2010-05-13T04:52:00.000+03:00

...te face mai puternic!

Cum ati vazut dimineata ne-am trezit cu noaptea-n cap... dupa un mic dejun bun (cand cred ca s-au speriat cei de la hotel cand ne-au vazut la 6 dimineata, dar noi bantuiam de la 4 ;)) ) am iesit in oras... Miraflores e un cartier mai cizelat, dar si aici domina zgomotul creat de masini. Este foarte interesant cum se acorda prioritate intr-o intersectie: eu inca nu am aflat; ne-an dat cu parerea un sfert de ora, dar nimic; am incercat variantele: de dreapta - nop, de stanga - nop, dupa greutate...nop, dupa ora, dupa... nu se stie cum, dar ne vom documeta pana plecam! Cert este ca se claxoneaza mai mult ca in Bucuresti, scurt si cu stil!
Am baut apoi o cafea pe malul Pacificului...ceatza (garua se mai numeste ma enerveaza la facut poze: Sergiu, asta nu m-ai invatat!), zgomotul valurilor, o prajiturica...toti am fost de acord ca ne-am putea obisnui cu asta. Apoi am cautat o agentie de turism...am gasit-o, am petrecut destul timp, astfel incat ne-am imprietenit deja cu cei de acolo, mai ales ca era si ziua de nastere a proprietarului... Ne-am rezervat tot, dar a fost obositor pentru ca depindeam de sosirea Danei, care nu stiam cand se va produce...si trebuia sa luam decizii in lipsa, facand doar calcule si supozitii
Intre timp s-a rezolvat, am putut lua legatura (dupa cum se poate vedea...pe blog), iar acum asteptam sa ajunga si ea in cateva ore ca sa reintregim echipa DAMA, pana acum doar AMA... :)
Este ora locala 21. Recu & Bonda au picat, iar eu astept sa ma vad cu Elena, verisoara unei prietene, ca doar sunt romani si in Lima!
Maine dimineata decolam spre Iquitos (am amanat plecarea cu o noapte pt a ne reintregi echipa), adica Amazon...pentru cei care aveti ghidul "Peru" de la Nat Geo dati la pag 33...sau asteptati sa va povestesc! ;)
Noapte buna!

Cu noaptea-n cap...

2010-05-12T13:46:00.001+03:00

...asa ne-am trezit. Adica pe la ora locala 4 (la pranz in tara) Prin hotel nu misca nimeni, nici pe strazi, micul dejun incepe tooocmai la 6... Ne-a bulversat un pic diferenta de fus orar.
Am reusit sa luam legatura cu Dana si i-am trimis un mesaj de incurajare spre Caracas "... consiliul reunit pentru situatii de urgenta in america latina te sustine si are incredere totala in abilitatile tale de supravietuire. Intre timp noi incercam sa cucerim Iquitos..." Dana, te asteptam in 2012! (cineva ne va gusta sigur gluma)
Pe curand...

Lima, dupa peripetii vulcanice...

2010-05-12T06:37:00.001+03:00

Suntem in Lima...
Dupa doua zile si un pic in Madrid si un zbor care parca nu se mai termina am ajuns in Lima...
Se pare ca stam sub semnul intarzierilor sau anularilor de avioane: am plecat cu intarziere din Bucuresti catre Madrid, am plecat apoi din Amsterdam cu intarziere catre Lima, s-au anulat zboruri catre Bucuresti din Madrid pentru cei care se intorceau (copilutz, sper ca ai ajuns bine!), Dana a plecat cu intarziere si cred ca a pierdut legatura din Caracas la Lima (mai mult, in Madrid i-au furat telefonul si acum nu stiu cum ne vom mai reuni...daca vezi blogul, ti-am scris pe Facebook!)...
Madridul ne-a primit un pic neprietenos, cu "ploicica", dar vremea s-a mai indreptat astfel incat timpul petrecut acolo cred ca a fost unul fain (daca exceptam problemele de mai sus cu zborurile)... Clar ca e mai fain la Barcelona ;), dar si aici am vazut lucruri faine, ne-am imprietenit cu terasele, fetele au avut si o sesiune de cumparaturi cu succes, a iesit si soarele, am incercat sa intelegem si ceva din pictura la Prado (btw, idealul de femeie pictata in acea perioada tindea catre 90 de kg... hm...) Una peste alta, Madridul e de vazut doua zile. Am pozeee!
Multumesc Mihnea pentru comunicarea facuta! Si pentru sfaturile date de prietenul tau pentru Madid si Peru!
Zborul a fost lung si greu, plecarea la Amsterdam era cat pe ce s-o ratez, involuntar si voluntar...dar am considerat ca suntem mari si ne descurcam! In avion multi rusi se remarcau in multimea de natii, mai ales prin apetitul alcoolic... In rest, am vazut cateva filme, am ascultat muzica, am dormit, baut vin...am avut si cateva turbulente...
Suntem in Lima. Prima imagine de la iesirea din aeroport imi aminteste de Thailanda de anul trecut, cu zumzaiala de afara, "negocierile" pentru taxi, culoare... Sunt cam 20 de grade... Drumul de la aeroport la hotel iti arata o Lima saraca la periferie si o zona curata, Miraflores, cea in care stam si noi acum...La hotel ne-au intampinat cu o bautaura traditionala, nu pot s-o definesc foarte bine, asa ca o beau! ;) Sunt prietenosi... mai micuti de statura si brunetei, ma integrez in peisaj (cum ar zice cel putin un carcotas)!
In tara ar trebui sa fie dimineata, noi in curand ne pregatim de somn, dar dupa ce incercam si "bucataria" peruana; berea am incercato si... a trecut testul!
Maine seara ar trebui sa plecam Iquitos! Sa speram ca ne gaseste si Dana!
Voua zi buna, noua somn usor!
Pe curand!

Gata, se poate spune ca am plecat spre Peru!

2010-05-08T14:54:00.000+03:00

Gata bagajul! A trebuit sa mai scot din lucruri:D, dar ma voi descurca cu ce am!

Anul trecut, in seara dinainte de a pleca in Thailanda & Cambodjia, un prieten si-a cerut prietena de sotie... Anul asta...nimic. Cred ca e criza si au taiat costurile inelului! ;))

Am inceput sa ma conectez la plecare in momemntul in care m-am apucat de organizat trusa medicala; nah, daca "ma joc" cu medicamentele, mi-a revenit aceasta sarcina... Se completeaza cu vaccinurile facute. Cred ca anticorpii, saracii, stau inghesuiti! :)

Mda...gata cu scrisul din tara!

Sa ne vedem/auzim/scriem... sanatosi!

Cu o zi inainte - Peru via Madrid

2010-05-08T00:11:00.000+03:00

Mai e mai putin de o zi pana plec si inca nu m-am conectat la aceasta noua experienta. Nici bagajul nu-i facut decat pe o lista la care tot mai adaug si tai... Trebuie sa ma deconectez de la serviciu (mai am cam o ora, chiar daca e trecut d emiezul noptii, dar simteam nevoia sa iau o pauza...) ca sa pot incepe.
Plec obosit, poate maine sa ma odihnesc un pic pana plec...
Plec indoit; conjunctura ma cerea mai mult aici in aceasta perioada, insa la fel de bine stiu ca niciodata nu va fi momentul potrivit. Asta imi aminteste de o zicere: cel ce va astepta momentul perfect sa actioneze, nu va actiona niciodata! Asa ca...
Plec cu un sentiment ciudat: ca nu ma voi mai intoarce! Haide, mah, nu scapati asa usor de mine, deci nu va bucurati prea tare!
Probabil ca daca as fi scris acest post maine ar fi sunat altfel! O sa scriu unul si maine sa vedem ce iese!
Noapte buna!

PS: Nu sunt Francisco Pizarro González, dar merg sa descopar Peru!

Peru program

2010-05-01T22:46:00.000+03:00

8 mai - Bucuresti > Madrid
9-10 mai - Madrid
(plus Real Madrid - Athletic Bilbao bonus, sper...)
11 mai - > Lima
12 mai - > Iquitos
13-15 mai - Amazonian Trip
16 mai - > Cusco (via Lima)
17 mai - Cusco > Aquas Calientes
18 mai - Machu Pichu > Puno
19-20 mai - > Puno/Titicaca
21 mai - > Nasca
22-24 mai - Lima
24 mai - > Madrid > Bucuresti

Peru, via Madrid... numaratoarea inversa a inceput!

2010-04-28T17:53:00.000+03:00

"Primul pas. Adica am luat biletele de avion... :D Al doilea pas a fost sa vedem un documentar National Geographic despre Machu Picchu... (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua)... "

Asta scriam anul trecut in momentul in care am facut primul pas important. De atunci am facut mai multi: ne-am organizat programul pe zile, rute, program, transport si, cu 10 zile inainte de plecare, lucram la detalii...

Bucuresti> Madrid> Lima> Iquitos (Amazon)> Cusco (Machu Pichu)> Puno(Titicaca)> Nasca> Lima> Madrid> Bucuresti... Cum suna?

Blogul a fost creat doar pentru a va avea mai aproape in calatoriile de descoperire a lumii si va fi folosit doar pentru asta. Voi incerca, la fel ca anul trecut in Thailanda si Cambodjia, sa va tin la curent si de la fata locului...

În inima unui lanţ de munţi acoperiţi de un dens covor vegetal, Machu Picchu domină de mai bine de cinci veacuri îngusta şi adânca vale a raului Urubamba .Acest cadru natural excepţional a făcut din cetatea incaşă situl cel mai spectaculos din vechiul Peru. Inalţat pe la 1450 suveranul incaş Pachacuti, Machu Picchu a fost în chip brutal abandonat de locuitorii săi în 1572, apoi uitat. A fost redescoperit în 1911 istoricul Hiram Bingham, ale cărui teorii asupra sitului s-au bucurat multă vreme de autoritate. Machu Picchu numără cam 200 de clădiri, cel mai adesea în formă de patrulater, care nu au, în general, decât un singur etaj şi nici o despărţitură interioară. Construcţiile cele mai marcante sunt Torreon sau observatorul astronomic în formă de semicerc, folosit pentru determinarea datelor importante ale calendarului şi Intihuatana, sau cadranul solar. Micul oraş poate găzdui între 500 şi 1.000 de persoane, cifră modestă dacă o comparăm cu cei 200.000 de locuitori pe care îi număra, fară îndoială, pe atunci Cuzco, capitala...